207 matches
-
cu miez, misive trimise unui judecător generic, iar personajul central, Moș Mandache Lupașcu, un narator model, repovestește, ca o Șeherezadă modernă sau ca o Ancuță sadoveniană, momentul istoric fiind însă crunt: comunismul anilor ’60. Ca în mai toate celelalte cărți, preeminente sunt monologurile în care e comprimată înțelepciunea arhaică, alături aflându-se contrapunctic dialogurile, între un El și o Ea de la țară, Conu Leonida și soața sa într-un sat devenit caragialesc, privit cu blândețe, ironie și umor. Dincolo de atmosfera voit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
în ambele direcții. August Nitschke, de pildă, a pus chiar un accent special pe istoria condiției umane, istorie studiabilă interdisciplinar, pe temeiul unei metode anume de analiză textologică și figurativă, în sensul asocierii comparative a textului cu imaginea. Studiul societății preeminent la un moment dat, se complinește acum cu studiul individual în cele mai diverse ipostaze și aspecte, preferința pentru concret, empiric, verificabil e caracteristica unei prestigioase școli de gândire istorică. În efortul ei spre un discurs global, istoriografia pune la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mare decalaj separă însă lumea noastră de Apusul Europei. Acolo, în zona atlantică, spiritul de care vorbeam a primit un puternic impuls prin Revoluția franceză și prin mutațiile produse de aceasta. Ideea solidarității a prins forme diverse, ajungând a fi preeminent națională în estul continentului, printr-o difuziune relativ lentă, multiformă, reiterată. Ipostaza ei cea mai impunătoare se stinge pare-se abia la acest final de ciclu istoric. Analiștii leagă de regulă amintita idee de aceea a responsabilității asumate de noile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
caracterul "construit" și "dinamic" al oricărei realități. Socialul este, pentru el, o creație concertată, reînnoită și continuu întreținută prin intenția, limbajul, activitatea și practicile actorilor în toate sferele lor de acțiune. Din acest punct de vedere, curentul neagă orice putere preeminentă regulilor interiorizate care ar acoperi și ar unifica pe deplin conduita actorului într-un etos, pentru a deplasa asupra indivizilor înșiși capacitatea de a "fabrica" ordinea normativă căreia i se supun sau pe care o fac să evolueze după circumstanțe
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
oricum cât mai completă - de consecințe, de fenomene reale. De abia în aceste condiții piața coboară din misterul cerurilor (unde a fost făcută după chipul și asemănarea pantocratorului) în lume, care cuprinde la un loc obiecte, mecanisme și, în mod preeminent și prevalent, ființe umane. Puterea nu mai vine din nebuloasa aruncată din înalturi pe pământ, ci este chiar expresia intrinsecă a naturii umane, eminamente terestre, de a modela condiția umană. Managementul, care are și funcția de a reglementa, este o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cu politica este neșansa amestecului care nu duce la cristalizare, la forme a căror tendențialitate să minimizeze eșecul în cunoaștere prin propensiunea către armonie, către echilibrul favorabil (de fapt dezechilibrul favorabil, cu sens de mereu-departe-de echilibru) în care pericolul nefiind preeminent nu va sfârși prin a fi prevalent. Gradul de nedesăvârșire, de neterminare care caracterizează cogniția economică este, astfel, un dat de la natură mai evident decât la alte științe. Cristalizarea la care ne așteptăm pe căile cunoașterii economice este și mai
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
astfel rupte". (Arendt, 1997, p. 189) De fapt, grupul reprezintă forma optimă de concretizare a celor două tendințe fundamentale ale oamenilor cooperarea și competiția; acestea, la rândul lor, constituie solul din care se hrănește tendința de a deține o poziție preeminentă în cadrul grupului, de a fi lider; liderul are nevoie de o ierarhie care să-l susțină și de cooperarea membrilor grupului, care să-l urmeze (cu alte cuvinte, nevoii lui de a conduce îi corespunde nevoia celorlalți de a fi
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
gregar al grupurilor umane primitive, care nu puteau face față provocărilor supraviețuirii decât prin conformare și prin supunere; dacă se poate vorbi îndreptățit de un conformism inițial, la fel de îndreptățit se poate vorbi și de ierarhizare, de dobândire a unei poziții preeminente în cazul grupului; dar ierarhia și dorința de afirmare în cadrul acesteia nu au debordat în individualism și unicitate (ca marcă a curajului de a fi liber), ci în supunere (consideră Andrei Cornea) care, în mod catastrofal, s-a suprapus peste
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
șef militar, șef al diplomației în domeniul lui privilegiat, dar și arbitru, responsabil, garant în funcție de interpretarea pe care o dă instituției prezidențiale. Rezultă de aici că în comunicarea politică sînt angajate și resurse de comunicare legate de o poziție instituțională preeminentă precum facilitarea accesului la mijloacele media sau evidențierea imediată a acțiunii. II. Comunicarea guvernamentală În contrast cu precedenta, comunicarea guvernului este marcată de multitudinea actanților antrenați în acest proces. Într-adevăr, ea vizează guvernul în ansamblu, dar și instituțiile specifice, precum ministerele
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
this way aș to make himself, the poet, heard. He himself hâș not the honour of having sung the praises of victors, for it is they who have acquired honour by being made the subject of Pindar's verse. This preeminent greatness of soul is what constitutes the nobility of the lyric poet. Aș an individual, Homer is șo far sacrificed în his epic that nowadays people will not allow that he ever existed at all, yet his heroes live on
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
erau C. Mille și apoi V. G. Morțun, se face simțit programul de corelare cu ideologia promovată. Adesea literatura ajunge un instrument, o ilustrare nedisimulată a opțiunii ideologice. Scriind din mers, adoptând opinia conform căreia tendința socială trebuie să fie preeminentă, redactorii, colaboratorii pleacă, cvasipublicistic, de la actualitate. Se miza pe posibilitățile naturalismului, orientare înțeleasă inexact, considerată o garanție de sinceritate, de autenticitate. Așa-numita „felie de viață”, „documentele omenești”, prin care pot intra în atenție zone umane ignorate, disprețuite până atunci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
la concepte curente ale filosofiei sociale din panoplia școlii lui Th. W. Adorno, sunt propuse dezbaterii câteva dintre dilemele esențiale ale antropologiei literaturii, printre care și cea privitoare la sensul estetic al „creației sociale”. Ulterior, și în continuarea acestor investigații preeminent teoretice, cercetătorul își focalizează atenția asupra relației dintre fundalul cultural și performanța literară, terenul predilect pe care și-l alege constituindu-l cultura și literatura germanofonă a Europei Centrale, cu un accent deosebit asupra Bucovinei și a „civilizației cernăuțene” de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
disfiguring them at the same time. However, a critical mind cannot rest on the acknowledgement of sheer literary inability. It is rather a matter of literary pragmatics, that is to say, a matter of genre practice and orientation according to preeminent values, what the genesis of form in E. Lovinescu's creation awakens. Eventually, the melodrama issue relies on Lovinescu's intention to ground the novel aesthetics on a strategy of emotion. Departing from this point of view, we understand that
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sprijinit de accentul pus pe aceste drepturi? Cu excepția cazului în care se consider] c] singurele drepturi pe care oamenii le au sunt aceste drepturi de bâz] la subzistent] - și ar p]rea foarte ciudat] aceast] restrângere - problema reapare în termenii preeminentei unor drepturi în fața altora, precum cele care țin de libertate. Este nevoie deci și de un principiu normativ pentru a stabili care drepturi au prioritate sau o inc]rc]tur] moral] special]. Dac] ne întoarcem la perspectiva agentului care, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
șocul acestei poziției (așa cum, câteodat], încearc] s] procedeze el însuși), incorporând aceste rațiuni puternice în cadrul moralei. Reconstrucția utilitarist] a moraliei face întocmai acest lucru: accept] orice motiv pentru acțiune, care este în mod „rațional” îndeajuns de puternic pentru a reclama preeminenta unui motiv moral. Alte puncte de vedere pot face același lucru tratând „ideea de a înv]ta cum s] nu fii bun” că simpl] acumulare de virtuți politice sau că îndeplinire a unor îndatoriri politice distincte. Dac] se ia ins
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de legitimare și justificare, de acreditare și prezentare a anumitor practici ca modele de urmat într-un spațiu de viață umană determinat, astfel fiind stabilită o ierarhie a lor: desigur, în funcție de anumite criterii, cumva "naturale". Datorită acestui fenomen au devenit preeminente, la un moment dat, tocmai tehnicile de justificare a unor practici într-o unitate de viață, anumite forme de cunoaștere și recunoaștere a lor. Și fiindcă tehnicile în cauză sunt ele însele posibile printr-o "facultate sufletească", anume "gândirea" (în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi nesocotită, tocmai pentru că are preeminență în sens istoric, fiind și mai vizibilă în orizontul existenței omenești. Prin evenimentul constituirii gândirii autonome s-a petrecut o formalizare a logos-ului, așa încât faptul de a gândi (în mod formal) a devenit preeminent; cumva, și separat față de propriul său "obiect". Abia acum putem vorbi despre o coincidență între ceea-ce-este-formal și ceea-ce-este-a-priori. De asemenea, logos-ul inițial a fost de-naturat, adică scos din propria "natură", pentru a fi concentrat în aspectul său formal. Această
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
element a priori" al acesteia, cogito-ul unei cogitații, "noema și noesa" unui act intențional etc. Reducțiile readuc faptele gândirii, rostirii și făptuirii, "formate" judicativ, la unitatea lor originară logos-ul formal ca timp, întâi, apoi logos-ul ca atare -, unitate preeminentă față de aceste fapte și tocmai de aceea expusă unei reducții (desigur, și în măsura în care "lumea vieții" umane îl dispune pe locuitorul ei, într-un mod esențial, la o relație reflexivă, la o raportare esențială față de sine). Totuși, o exigență a metodei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la "lucrurile însele"; chiar și aceia care, în manieră "critică", au inventat argumente solide împotriva valabilității altor demersuri (multe dintre ele, similare) din tradiția proprie. Uimirea mea, din care au pornit interogațiile formulate mai sus, nu are de-a face, preeminent, cu însăși cunoașterea; desigur, nu vizează, în primul rând, nici condițiile de posibilitate ale acesteia; ea se îndreaptă mai cu seamă către recunoașterea filosofică, sau către ceea ce numim îndeobște reconstrucție filosofică, înțeleasă ca unitate a demersului filosofic, așa cum teoria este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tradiție în sens de coapartenență la o (aceeași) unitate istorică, are deschideri non-judicative, care pot trece în sensuri veritabile pentru cel ce răspunde acestor deschideri printr-o închidere față de convențiile judicativ-constitutive, care este, în fapt, deschidere autentică dar nu și preeminent "formală" către sine și către tradiția din care el însuși face parte, cu înțelegerea sa zăbavnică. 1.3. Schița unei probleme judicative fundamentale: logicul ca sinteză între ontic și lingvistic Ce se întâmplă însă mai departe, date fiind aceste tematizări
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în contextul la care fac referire. În plus, cum precizam mai sus, el trebuie gândit ca valoare de adevăr. Ambiguitatea sistematică specifică adevărului plasarea lui fie la nivelul judecății (sintezei onticului și lingvisticului în logic), fie la nivelul propoziției (lingvisticului preeminent față de ontic) -, accentuată după constituirea "logicii noi", caracterizează și logos-ul, înțeles: a) fie ca noțiune (formă a gândirii), fie ca termen (element al propoziției, al enunțării); b) fie ca judecată, fie ca enunțare (propoziție); c) fie ca raționament, fie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul precizat mai sus). Nu trebuie înțeles, din cele spuse despre schimbarea de perspectivă adusă de logica simbolică și de logos-ul ei reformalizat, că ar exista o diferență totală între logic (ca sinteză între ontic și lingvistic) și lingvistic (preeminent față de ontic). Dar se poate spune că există între ele, totuși, o diferență esențială: lingvisticul ține de simpla exprimare (enunțare), iar problema care se pune în legătură cu el este aceea a adecvării, chiar dacă în cazul său nu mai este vorba despre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului; este vorba despre actul constituirii cunoștinței prin mijlocirea unor principii formale, ele însele fundate pe enunțul/principiul S este P. Logica nu poate fi decât o "știință" judicativă, atâta vreme cât lucrează ca un instrument formal. Fiindcă ea reține din logos, preeminent, forma de exprimare (de aceea afirmam mai sus că logica a fost socotită, uneori, cumva justificat, drept lingvistică), iar atunci când va încerca să prindă cu mai multă putere și ceea-ce-este-exprimat și corespunde "lucrurilor însele", anume atunci când va îngădui formarea științelor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a nu respinge în mod absolut calitatea de cunoaștere pentru raționamentele incorecte din punct de vedere formal. 3.1.1.5. Elementul a priori al logicii formale Deși nu trebuie să uităm caracterul formal al logicii-organon, faptul că ea vizează, preeminent, forma (formele) gândirii (simpla ordine a operațiilor acesteia), având drept element originar structura judicativă S P, în lămurirea problemei deschise aici despre rosturile analiticii și dialecticii, în măsura în care acestea au de-a face și cu obiectul "cunoștințelor" dobândite prin construcția de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecății, formal și alethic, pe care doar reducția judicativului ce va fi operată într-o altă secțiune a acestei lucrări le va putea scoate la iveală, în sensul lor originar; 2) ipostaza adevărului proprie judicativului (pentru care judecata este "forma" preeminentă a gândirii), reglată de însăși diferența dintre formă și obiectul ei, este adevărul-corespondență; ea nu are valabilitate pentru alte forme ale gândirii în afară de judecată; particularizarea aspectului alethic al judecății prin ideea de corespondență întărește convențiile judicativului; dar, deși adevărul corespondență
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]