226 matches
-
atunci când cade din păcat în păcat, din orgoliu-n orgoliu. Nu știu dacă putem vorbi despre un stil al său, dar putem pune pe soclu o anume atitudine. Regula, așa cum o intuim de aici, ar fi că scriitura trebuie să preexiste impulsului. Altminteri, rezultă doar poeme onorabile ca acesta: "dacă mai poți - când stă să ți se-nfunde -/ rostește lucruri simple & profunde/iar dacă nu - și poate-așa-i mai bine -/ rămâi tăcut & scufundat în sine"(Inscripție caligrafiată în fumul unei
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
Aceste involuntary marks, trasate pe pânză în mod necontrolat, cât și accidentele (ca aruncarea pe pânză a unei cantități de culoare) alcătuiesc componenta irațională indispensabilă picturii lui Bacon; ele coagulează și fac vizibile pe pânză frânturile de imagini obsedante ce preexistă tabloului - pe retina artistului. Mai mult chiar decât carnea trupului, Bacon supune chipul ștersăturilor, eroziunii, frecării, strivirii; totuși, din acest morman de carne tumefiată, se ridică întotdeauna un chip, o privire, o expresie, așa cum trăsăturile lui Ambroise Vollard se compun
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
gestul analitic, cu eliberarea geometriei intrinseci a culorii și cu relaxarea evidentă a compoziției. Pînă și obstinația de a construi forma plastică din purele virtualități ale pînzei și ale materiei cromatice, adică de a crea o lume care nu-și preexistă sieși, a fost parțial abandonată, și pictorul descoperă acum, cu o bucurie gravă și ludică în același timp, modelul, pretextul, obiectul preexistent. III Din plasma originară a picturii, din erupția suficientă sieși a pastei și a tonului, se desprind greoi
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
dilatat (Stelaru: "Șapte Două elemente domină această producție tenebroasă, izvorîtă parcă din pana unui energumen: Verbul și Ochiul. Să le examinăm. Nu întîmplător, George Vulturescu se răfuiește cu Cuvîntul, care, conform tradițiilor religioase, e un principiu al Vieții, al Genezei, preexistînd Lumii, întrucît e conținut în Dumnezeu. Astfel sacrilegiul e deplin: "Fericit poetul romantic.../ el așteaptă o iubită să îi cadă în brațe/ eu aștept cuvîntul să-i zdrobesc capul/ el este primit în saloanele burgheze/ eu intru în cafenelele searbăde
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
pot atribui unui mediu istoric ostil, unor persoane rău intenționate, însă am tot mai mult sentimentul că ele s-au aflat, ca să zic așa, în gena mea morală, că împrejurările exterioare n-au făcut decît să favorizeze manifestarea a ceea ce preexista. Am fost croit dintru început într-un anume fel. Ce rost ar mai avea, prin urmare, să mă plîng, incontinent, de nedreptăți? Ajunge să le constat concrescute cu ceea ce sînt, " Puțin cîte puțin, mărturisea Cioran, ne obișnuim cu nedreptățile cărora
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
remarca un comentator, eminescianismul era o stare de spirit, o tendință care plutea în aer încă înainte de Eminescu. Deschizînd, prin resurse proprii, un "orizont nemărginit", autorul Scrisorilor a catalizat, totodată, un romantism pîclos, o dispoziție melancolică, o înclinație depresivă care preexistau. În absența sa, atari elemente de specificitate neîmplinită probabil că s-ar fi risipit. Geniala-i vocație a făcut cu putință însumarea și transfigurarea lor, "mîntuirea" lor literară. Nu mai puțin, putem stabili, la nivelul cercetării filologice, stimuli dinspre emulii
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
explică această "înrămare" conștientă în ideal și care sînt consecințele sale teoretice. Vom spune de la bun început că donquijotismul lui Noica își face apariția o dată cu refuzul lumii date. Lumea "gata dată" aparține celor "neînrămați", realiștilor care înțeleg că lumea le preexista, că ea are o ordine pe care conștiința umană trebuie s-o descopere pas cu pas. Realistul știe că trebuie să găsească sensurile lumii și să le integreze într-un puzzle nesfîrșit, adunînd adevăr după adevăr, certitudine după certitudine. Absorbit
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
gata dată", exterioară și străină conștiinței, a cărei ordine trebuie descoperită și înregistrată. Realitatea este acolo unde conștiința vine cu plusul ei de ființă și pune înțelesuri în lume în loc să le găsească în ea. Nici o ordine misterios construită nu ne preexista și nu poate exista independent de noi. Ne aflăm pe nisipurile mișcătoare ale unei lumi în continuă facere. Ea este orizontul a ceea ce Noica numește "devenire intru ființă". "Dar cînd te desfaci de lume, de prejudecată, de obiect - spune Noica
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
gestul analitic, cu eliberarea geometriei intrinseci a culorii și cu relaxarea evidentă a compoziției. Pînă și obstinația de a construi forma plastică din purele virtualități ale pînzei și ale materiei cromatice, adică de a crea o lume care nu-și preexistă sieși, a fost parțial abandonată și pictorul descoperă acum, cu o bucurie gravă și ludică, în același timp, modelul, pretextul, obiectul preexistent. Compoziția se relaxează, formele se distribuie cu lejeritate, devin gracile în mod spontan și respiră aceeași atmosferă cordială
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
felul în care sunetele corporalizează laolaltă. Deși termenul de armonie are și o conotație de ordin estetic - ca sunete în consonanță -, înțelesul lui este unul de ordin obiectiv, ca mod de instrumentare situând sunetele laolaltă. Sub aspectul de cadru, spațiul preexistă doar convențional, așa cum un instrument muzical preexistă faptului de a se cânta cu/la el. Prin punerea sunetelor în armonie, adică laolaltă (ignorând raportul estetic consonanță/disonanță), spațiul se efectivizează într-un mod anume, ca edificiu sonor tangibil/dimensionabil prin
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
termenul de armonie are și o conotație de ordin estetic - ca sunete în consonanță -, înțelesul lui este unul de ordin obiectiv, ca mod de instrumentare situând sunetele laolaltă. Sub aspectul de cadru, spațiul preexistă doar convențional, așa cum un instrument muzical preexistă faptului de a se cânta cu/la el. Prin punerea sunetelor în armonie, adică laolaltă (ignorând raportul estetic consonanță/disonanță), spațiul se efectivizează într-un mod anume, ca edificiu sonor tangibil/dimensionabil prin audiție. Mai departe, într-un raport de
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
-l dăduse secolii vieții noastre istorice, ați scornit limba păsărească în locul celei românești, ați desființat, Erostrați străini și nelegiuiți, toate vertebrele de drept, de echitate și de tradiție ale acestei străvechi și de Dumnezeu păzite țări. Pentru voi n-a preexistat nimic înaintea voastră și puțin vă pasă de ce va exista după voi. " După voi potopul" Forme de guvernământ și principii nu sunt pentru voi decât niște expediente care oricare altele; le luați nu din adâncul inimei voastre proprii, ci de la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un număr mare de motive mitice diferite, am încercat să delimitez coordonatele unui model de gândire arhetipală, pe care l-am numit convențional «Ordine și Haos». Pentru mentalitatea mitică, Haosul nu dispare odată cu actul cosmogenezei. Tot așa cum toate elementele Cosmosului preexistă, în stare virtuală și latentă, în materia Haosului precosmogonic, acesta din urmă supraviețuiește în chiar structura Cosmosului. Boala, moartea, furtuna, seceta, eclipsa, cutremurul, invazia inamicilor etc. sunt receptate ca ipostaze ale Haosului, care disturbă ordinea cosmică. Principiul Haosului își revendică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ne găsim în același timp „pe urmele“ lui, adică într-un loc pe care-l recunoaștem drept ceva care a fost deja și a lăsat urme în spatele mișcării sale. Pe de o parte, ne dăm seama că scopul nu poate preexista realizării lui; pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că sensul lui se află în puterea sa de anticipație. Alchimia, cea care nu umblă după rezultate empirice și efecte magice, conține aspirația de perfecțiune care se declanșează ori de câte ori în lume
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
trebuie să aibă, că altfel nu s-ar începe nimic. — Deci, îndată ce presupui un început, îi și dai o formă, zicând despre ea că este altceva decât nimic. Și, poate, în felul acesta pare logic să pui acest nimic ca preexistând acestei prime forme. Cum zici, pare logic, dar nu e neapărat necesar ca o primă formă, cea care, să zicem, ar fi începutul, să aibă nimicul ca dat antecedent. — Mai bine zis, ca ne-dat! Da, ca nedat! Cercul e
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dumnezeu nu mai poate exista singur, mai înainte ca lumea să existe; el nu mai poate fi creatorul ei, pentru simpla realitate primordială că, atât dumnezeu, cât și lumea trebuie concepute ca date simultan amândouă, nu date succesiv. Nici unul nu preexistă celuilalt. În felul acesta, două deveniri pot evolua paralel în revelația reciprocă a două naturi diferite: umanul (ca exponent al lumescului) descoperă în dumnezeu sensul superior al spiritului, acela de a deveni superior față de sine; iar divinul vede în om
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
survine în istoria lumii o imensă noutate, o nouă stare, o deschidere, o surpriză și un risc. Sânt acestea proiecții ale libertății insului? Sau, mai degrabă, ale libertății din ins? Faptul că proiectăm, că alegem și că ne propunem țeluri preexistă naturii noastre individuale, constituind-o din afara ei. În realitate sîntem, ca inși și ca specie umană, pătimitorii propriei noastre libertăți, eroii - victimele sau răsfățații - unui elan care ne-a alcătuit și care, trecând prin noi, ne depășește hărăzindu-ne acestei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este cel de consolidare a opțiunilor pe care oamenii le au deja. Următorul efect, foarte apropiat de primul, este de activare a predispozițiilor latente, de care alegătorii nu sunt pe deplin conștienți. Adunate, cele două efecte care vorbesc despre ce preexistă mesajului media, într-o formă mai mult sau mai puțin conștientizată, se înregistrează pe aproape 70% dintre votanți. Cercetarea coordonată de Lazarsfeld relevă și un alt fapt neașteptat: discuțiile față în față reprezentau o sursă de informații cel puțin la fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
lui Adam, ci a fiecărui om, natural ar fi sa conchidem că, în coexistența sufletelor în plērōma, individualitatea lor este articulata că un tip de (pre)istorie. Adică, ordinea seriala a evenimentelor temporizata de (să spunem) Adam, Avraam și Moise preexista atemporal (dar în ordine temporală) în mintea lui Dumnezeu. În orice caz, este clar că Sfanțul Grigorie nu a considerat cvasitimpul intermediar (sau cvasiatemporalitatea) din primul caz ca fiind un model inteligibil total realizat care să constituie bazele ordinii temporale
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
a descoperi semnificația generală. Cele mai multe experiențe individuale sunt înțelese și interpretate pe măsură ce naratorul povestește în contextul a ceea ce se știe deja despre sine. Astfel, părțile povestirii sunt spuse, de regulă, într-o manieră ce le contopește cu întregul care le preexistă (Polkinghorne, 1995). Când aceste standarde sunt respectate, există numeroase abordări teoretice pentru analiza poveștii vieții. Dintr-o perspectivă psihologică, developmentalistă sau de studiere a vieții, merită să luăm în considerare thema sau abordarea unităților extinse pentru cercetarea vieții a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
număr relativ mare de motive mitice diferite -, am încercat să delimitez coordonatele unui model de gândire arhetipală, pe care l-am numit convențional Ordine și Haos. Pentru mentalitatea mitică, Haosul nu dispare odată cu actul cosmogenezei. Tot așa cum toate elementele Cosmosului preexistă, în stare virtuală și latentă, în materia Haosului precos- mogonic, acesta din urmă supraviețuiește în chiar structura Cosmo- sului. Boala, moartea, furtuna, seceta, eclipsa, cutremurul, invazia inamicilor etc. sunt receptate ca ipostaze ale Haosului, care disturbă ordinea cosmică. Principiul Haosului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
așa cum se găsește și subiectivitatea lui, orizontul lui cultural, experiența-i hermeneutică. Am spus despre critic, la începutul acestui răspuns, că trebuie să identifice un sens? E vorba despre un sens care există numai prin actul interpretării și care nu preexistă acestui act. Ar trebui însă mers mai departe, căci mă gândesc la criticul care poate să creeze o dispută între interpretări, între sensuri, gândindu-le tuturor legitimitatea pe fondul nu al arbitrarității, ci al virtualității lor. Un compromis va fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aflați la un pas de moarte, într-un episod din piesa Capcana, datat și localizat „1942, noiembrie, 18. Cotul Donului, Kleskaia“: „GRIGORE: Să învingi clipa... Să învingi destinul vremelniciei... ia din rafturile memoriei legenda Paserii Phoenix... În propria-i ardere preexistă zborul reînălțării în azur... MIHAI: ...Simt la piept bănuțul de argint al vamei... Vâslașul ne așteaptă nemișcat pe sterpul mal al Styxului... N-auzi scheunatul Cerberului?...“ Este greu de crezut că doi soldați, aflați în bătaia gloanțelor, vorbesc astfel. Iar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mână ne pare cea mai frumoasă. Altminteri ar însemna că ne admitem decăderea. Autorul nu este un creator ex nihilo, ci un talentat sintetizator al ideilor cu care vine în contact. El dă naștere unor interpretări care, într-un fel, preexistau în gândurile altora, idei la care el a avut cumva acces. Lecturile de filosofia istoriei mă fac să descopăr oportunitatea specializării Istorie-Filsofie pe care tocmai am desființat-o în conformitate cu modelul Bologna. S-ar părea că sistemul nostru universitar stă sub
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sensului unei poezii ermetice e mai întîmplătoare. O a doua cauză care ar legitima poezia ermetică este de natură mai misterioasă. Thomas de Quincey, mare moralist, visător și critic englez, observă undeva că simbolurile viitoarelor noastre sentimente pot foarte bine preexista acestor stări și atunci ele rămân, pentru conștiințele mai puțin devinatorii, ermetice. Astfel, cei vechi nu înscriseseră sentimentul fragilității și vremelniciei între valorile emoționale. Asocierea acestor sentimente corpului poetic e opera mai târzie a creștinismului. Închipuiți-vă, dumneavoastră, la Roma
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]