19,544 matches
-
depune - reia vechi relații, înnoadă altele noi, constată la cei ce guvernează capacitatea de a nu se rușina de ceea ce fac, ia act de divizarea opoziției democratice. Era momentul în care președintele Iliescu considera regimul multipartitinic drept depășit, manifestându-și preferința pentru un despotism luminat. La vremea primei mineriade memorialista nota în Jurnal: „Ar fi culmea nenorocului istoric să fim, chiar fără Armata Roșie, singurii din Est care să nu avem acces la democrație, mulțumindu-ne cu un comunism moale, cu
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
de faptul că nu a citit toate cărțile care ar fi meritat să fie lecturate. În vreme ce cititorul obișnuit își alege cărțile după pofta inimii, cronicarul are mereu obligații profesionale scadente și, de cele mai multe ori, acestea nu au nici o legătură cu preferințele sale literare: „Nu am citit tot ce aș fi vrut să citesc, înghițind în schimb , din obligațiuni de profesie, tone de maculatură. Acest sacrificiu, fără de care totuși nu se putea, mă face acum nefericit”. O altă problemă care îl preocupă
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
formă că acuză își concurează puternic sinonimul acuzație. În limbajul familiar și argotic, procedeul este utilizat destul de mult: i se datorează cuvinte că potol (din a potoli), caft (din a cafti), șucar (din a șucari), bîlba (a se bîlbîi). Uneori, preferință pentru derivatele regresive postverbale duce la reactivarea unor cuvinte învechite sau la intrarea în stilul colocvial a unor forme regionale: zdroaba, socoată. În DEX (1996), substantivul socoată nici nu este înregistrat. Apare însă în Dicționarul limbii române (DLR, tomul X
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
2000); „ Această socoată era făcută după celălalt calendar” (Ciberplai 6.04.2003); „is prea multi și dă prost la socoată ...” (dbrom.ro 2003). Uneori, forumurile cuprind date de identificare a autorilor textelor; în măsura în care le presupunem reale, acestea pot indică anumite preferințe regionale. S-ar părea că socoată se folosește mai ales în zonele în care a fost păstrat la nivel dialectal. Către această concluzie par să conducă o intervenție din Cluj - „Eu mi-am făcut o socoată și am ajuns la
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
ele apar la Eminescu, în texte foarte cunoscute, Glossa („Te întreabă și socoate”), Scrisoarea I („Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate”) ș.a. Dar chiar fără prestigiul textului eminescian, si in cazul verbului există condițiile variației regionale și preferință pentru formele (mai scurte, măi expresive) fără sufix. Oricum, s-ar părea că mass-media și mai ales Internetul, considerate de unii instrumente și simboluri ale globalizării, pun în circulație regionalisme și arhaisme, în care expresivitatea colocviala poate să-și găsească
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
a numit Venezuela, Portugalia, Arabia Saudită, Transiordania. Egiptul, Spania și Marocul ca exemple ale acestei ciudățenii americane. El a mers mai departe, arătînd că, la rîndul lor, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, China și Coreea de Nord manifestaseră în trecut o preferință hotărîtă pentru dictaturi și pentru monarhiile absolute, în detrimentul guvernelor alese democratic. Nu e nevoie să căutăm cauzele acestor preferințe, a adăugat domnul Flosse. Mai mult, s-ar putea ca rezultatul cercetărilor să fie stînjenitor. Faptul că aceste opțiuni fuseseră certitudini
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
mai departe, arătînd că, la rîndul lor, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, China și Coreea de Nord manifestaseră în trecut o preferință hotărîtă pentru dictaturi și pentru monarhiile absolute, în detrimentul guvernelor alese democratic. Nu e nevoie să căutăm cauzele acestor preferințe, a adăugat domnul Flosse. Mai mult, s-ar putea ca rezultatul cercetărilor să fie stînjenitor. Faptul că aceste opțiuni fuseseră certitudini istorice era de ajuns. În cazul Americii, a continuat el, a fost vorba, în plus, de un atașament sentimental
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
culcată deasupra pietrei tombale - filozoful, alene lungit, ținându-și spada între picioare, pe când citește atent o cărțulie întinsă la o oarecare distanță, în mâna stângă, semn că nu vedea bine. Primăriile, peste tot în lume, nu numai la noi, au preferințele lor cetățenești ciudate... mai mult generali, politicieni... când e să dea numele vreunei străzi ori piețe. PIAȚA DESCARTES - fiindcă acolo era și îngropat - i-o fi făcut să strâmbe din nas?... Prea abstract și ăsta cu metodele lui!... Văzându-ne
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
ce le este particular și cu ce se leagă între ele. Ar fi o încercare grea, acum când am în vedere constituirea întregii ediții de inedite. Oricare din volume își descoperă puncte grave, judecăți polemice, accente de orgoliu personal și preferințe, experiențe mai mult sau mai puțin decisive, trecute prin judecăți de conștiință, ezitări, avânturi, confruntări de idei și atitudini, în fond, trăsături general umane. Important este accentul cu totul special al scrisului lui Ion Agârbiceanu, nevoia de eternitate a rădăcinilor
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
sie / sieși”), într-o ordine despre care nu este foarte clar dacă reflectă intenția normativă a autorilor sau mai curînd constatarea unor tendințe ale uzului. În Gramatica pentru toți (ed. a II-a, 1997, p. 168), Mioara Avram își manifestă preferința pentru sie: „Formele accentuate de dativ sînt puțin întrebuințate în limba contemporană, ceea ce explică ezitările cu privire la forma corectă sie (alături de care se întîlnesc uneori variantele învechite șie, sieși sau șieși)”. Într-o lucrare similară, Gramatica limbii române (1997), Dumitru Irimia
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
când Vitoria Lipan, în calitate de Penelopă autohtonă, cumula funcțiile de ministru al justiției și de criminalist - cu succese mult mai notabile decât... Pardon? Mă scuzați: mi s-a părut că aud mârâitul din „Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă și-un câne!” (de preferință o corcitură Pitbull-Rotweiler)...; când Ana lui Manole, cu stimă și respect față de profesia și funcția constructorului șef al Mănăstirii Argeșului, murea bocind: „Manole, Manole/ Meștere Manole,/ Zidul rău mă strânge,/ Țâțișoara-mi frânge...” I-auzi! Ce demnitate de folclor! Nici
Din basmele românilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13373_a_14698]
-
caracterizat printr-o flexiune mixtă, preferînd la feminin sufixul -ică: cumințică,curățică, frumușică. Masculinul în -ic e mai rar; și poate tocmai prin devierea de la modelul dominant (dar și printr-o eventuală tendință de regularizare a sistemului) s-ar explica preferința actuală pentru formele expresive, afective, în -ic, -ică: „Eminem e cel mai tare!!! are niște piese beton, iar el... e super dulcic!” (fanclub.ro); „băiețelul mamei. Caracteristici: dulcic, sensibil” (eva.ro); „un «La mulți ani» dulcic i-a șoptit la
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
cașto, meserie, marfă, super etc. Acest gen de evaluativ este în mod tipic reînnoit periodic în argou, pentru că folosirea insistentă îi tocește expresivitatea; perechea antonimică de bază (bun / rău) constituie de altfel și un foarte util mijloc de datare, pentru că preferința pentru un termen sau altul caracterizează perioade uneori chiar mai scurte de un deceniu. Nu știu dacă sîntem deja în etapa belea, nici dacă termenul va continua să se răspîndească; dar posibilitatea există. Oricum, fenomenul e recent: belea, cu sensul
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
două filme care, la ora la care se scriu, se găsesc încă pe piață. Ar fi oarecum banal și snob să afirm că primul dintre ele e unul dintre lungmetrajele mele favorite, pentru că 8 ˝ e deja un loc comun în preferințele multor critici de film. E straniu adecvat societății românești actuale, fiind, pentru regizor, un film de tranziție. Și tocmai de aceea, poate cel mai reprezentativ pentru Federico Fellini, pentru care 1963 (anul apariției acestui film) marchează un punct de cotitură
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
scriem și pronunțăm teoriei - nu teoriii (cu doi i în rostire) nu dintr-o presiune clară a uzului sau dintr-un principiu rațional și analogic (dimpotrivă, analogia și regularitatea sistemului ar fi favorizat poate a doua formă), ci dintr-o preferință manifestată de "normatori" pentru criteriul estetic-eufonic.
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
întîmplătoarea întîlnire a unor romaniști de aiurea ceea ce Michael Heims numea "un Babel fericit". Toți, acolo, vorbesc, asemeni unor "moștenitori", dialecte noi ale latinei pierdute, parcă în ciuda germanei care-și cere insistent dreptul la supremație. Pe firul asocierilor care antrenează preferințe muzicale, circumstanțe istorice, adnotări de cititor profesionist se schițează o "pledoarie" pentru "latina gintă", nu ca mumie venerabilă de colecție, ci, dacă prinzi puțină bunăvoință, ca proces viu, care se diversifică tot timpul. Sînt, fără sofisticare inutilă, niște memorii "sport
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
aducere în scenă, adică scoatere "îngrijită" (și îngrijorată) la suprafață. Îngrijorarea apare fiindcă există probabilitatea, nu mică, de-a nu pricepe, ca lector bine intenționat, dar "inocent", o "filozofie" care poate fi înțeleasă randomizat, dar totuși nu oricum. Despre ciudatele preferințe ale hazardului, despre "semnalele discontinue" și despre schimbările bruște de fază vorbește prefața, de fapt ghidul unei solicitante curse printre obstacole care, pornită nepotrivit, sfîrșește sigur într-o fundătură. Altundeva, în cărțile Simonei Popescu, "literatura" (viața?) suprarealiștilor e un soi
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
Alexandra Olivotto Nu se poate găsi un moment mai potrivit pentru evaluarea preferințelor publicului din cinematografe decât sfârșitul de an. Așa că am aruncat o privire pe topul de box-office al premierelor din 2004, top accesibil pe site-ul cinemagia.ro. Ce-am văzut nu m-a bucurat, dimpotrivă. Lovitura de grație a fost
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
ipoteza altui izvor, legat de momentul blăjean al biografiei eminesciene, de importanță secundară, nu lipsit de însemnătate totuși. Este vorba de cartea lui Timotei Cipariu, Elemente de poetică, metrică și versificațiune, Blaj, 1860. Lectura manualelor de poetică era una din preferințele lui Eminescu în timpul popasului blăjean; unul din prietenii blăjeni ai poetului își amintește că, prin a doua jumătate a lunii septembrie, "pentru ultima oară când a venit la mine, l-am văzut plângând... Ce a avut, ce n-a avut
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
remarcă "marea sărăcie de fond în care se complac aproape toți poeții noștri tineri", ascunși după o "întreagă tufărie de figuri stilistice, absolut inutile" (p. 220). El condamnă "poezia de atmosferă", proliferarea cuvântului "vis" ca un clișeu și își arată preferința pentru "o poezie de atitudine, cu un conținut relativ evident" (poate că, în acest sens, numai poezia lui Mihai Beniuc corespunde idealului). Ion Șiugariu vrea o înnoire de fond, destul de neclar formulată ca opțiune. Refuză orice experimentalism de tip avangardist
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
făcut tot ceea ce i-a stat în putere pentru a salva cât mai mult posibil din oamenii și structurile vechiului regim. Ce să mai discutăm despre tratatul de vasalitate încheiat cu Gorbaciov care demonstra clar în ce direcție se îndreaptă preferințele sale politice. Pe drept cuvânt Vladimir Bukovski în cartea Judecată la Moscova conchide în ceea ce privește țara noastră: "singura schimbare a constat în succedarea comunistului Iliescu comunistului Ceaușescu". In loc să acționeze în convergență cu forțele democratice revenite pe scena politică după
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
de registrul de comunicare? Desigur, cifrele rotunde (dar aproximative) indicate de substantivele-numerale zece, o sută, o mie, precum și formele de plural cu sens nedeterminat ale acelorași numerale: zeci, sute, mii. Aspectul cel mai surprinzător al limbii actuale mi se pare preferința pentru anumite combinații din zona zecilor de mii. E greu de făcut o ierarhizare a frecvenței între diversele posibilități, dar cred că orice vorbitor va fi de acord că cinsprezece mii e mult mai probabil, pentru a exprima convenționalizat exagerarea
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
numerale. Oricum, relativ moderată (în comparație cu sutele de mii sau milioanele) și aparent precisă, seria popular-familiară pare a se fi specializat pentru conotații negative și ironice, sugerînd o stare de iritare, agasare sau exasperare. Ar merita cercetate mai în amănunțime și preferințele pentru alte cifre mari: șaptezeci de mii ("niște pagini mai serioase care să nu mă trimită în șaptezeci de mii de părți!", price.ro), o sută de mii ("acum mă felicit de 100 de mii de ori că am refuzat
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
2004, observa foarte bine o altă particularitate: marea proporție de critici și eseiști, adică 92, față de 74 de prozatori, 77 de poeți și 13 dramaturgi. Greu de explicat această înclinare a balanței în favoarea criticilor și eseiștilor, altfel decât fie prin preferințele coordonatorului (care ar fi putut crea involuntar acest dezechilibru), fie prin datoria resimțită de întregul colectiv de a înregistra opera criticilor și eseiștilor ca o sursă bibliografică în sine, ce ar putea fi ulterior redistribuită în funcție de scriitorii comentați și de
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
cred că acestea sunt motivele pentru care el n-ar trebui reales. Năstase e o pacoste a societății românești din cu totul alte motive, despre care am scris în ultimii patru ani pînă la sațietate, și mult dincolo de presupusele sale preferințe sexuale.. Întrebarea de bun-simț rămâne, totuși: ce impact pot să aibă astfel de dezvăluiri făcute, de data aceasta, negru pe alb? Va reacționa electoratul? Așa cum spuneam -slabe speranțe. Cam jumătate din țară e prizonierul minciunii pesediste. Ei nu văd, nu
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]