174 matches
-
unitate. Pentru exemplu: materia acestui concept cetate sunt: Craiova, Bucureștii, Buzăul, Brăila, Iași, Focșani, Bacău și altele; iar împreunarea acestor particulare înfățoșări întru această una înfățoșare, adică cetate, este forma dânsului. (Nașterea conceptului). Nașterea sau începutul concepturilor sau se poate prefira în privire cătră formă sau în privire cătră materie. În privire cătră materie, când se întreabă: de unde se nasc concepturile? De ni sunt nouă acestea înăscute sau prin osteneală și iscusință câștigate. Însă fiindcă în logică ne depărtăm de toată
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
concepturile? De ni sunt nouă acestea înăscute sau prin osteneală și iscusință câștigate. Însă fiindcă în logică ne depărtăm de toată materia cugetărei și numai forma privim, răsărirea concepturilor cea materială o mărginim cătră metafizică; iară în privirea formei se prefiră răsărirea concepturilor când se întreabă: cum formează mintea noastră concepturi din înfățoșările ce le are și numai despre această răsărire a concepturilor ne va fi aicea vorba. Mintea noastră formează din înfățoșările ce le are concepturi în acest chip, adică
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
notelor prin care se deosebesc înfățoșările (abstractio) și 4) împreunarea într-o unitate a conștiinței a acelor note, în cari se potrivesc înfățoșările. De la aceste 4 lucrări ale minții atârnă toată alcătuirea concepturilor. Despărțirea concepturilor. Concepturile în logică se pot prefira numai în două priviri, adică sau încît se cumpănesc între sine, sau cu mintea noastră din care se nasc. Așadar numai în aceste două priviri se pot despărți. 1) Concepturile laolaltă părechindu-se sau se pot prefira după cîtățimea lor cea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în logică se pot prefira numai în două priviri, adică sau încît se cumpănesc între sine, sau cu mintea noastră din care se nasc. Așadar numai în aceste două priviri se pot despărți. 1) Concepturile laolaltă părechindu-se sau se pot prefira după cîtățimea lor cea din afară sau după cea dinlăuntru; cîtățimea cea din afară, adică întinderea, ținutul sau cungiura concepturilor nu este alta decât suma înfățoșărilor pre cari le cuprind în sine concepturile, adică cătră cari se pot ele raporta
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ăia și alea? Și, pe deasupra, își mai are și grijă de propria persoană. Căci, tot timpul, dar, absolut tot timpul, și-l petrece frumos, curat și elegant îmbrăcată, preferând culorile între alb și negru, ieșind în evidență, pe unde se prefiră, prin viață, ca un trandafir,într-o poiană,doldora, cu de toate ale poienii. Fiecare întoarce capul după ea. Toți și-ar dori-o. Cât de cât, numai să fie, și a lor, măcar atâtica, din timp. Dar-în zadar, toate
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
alți cutezători nesăbuiți despre care istoriseau vechile povești. "Nu-i e dat omului să zboare! i-a mai spus Marele Preot. Numai pasărea poate!" Da, din nefericire nu-i era dat... Încă era lumină, încă amurgul abia începea să se prefire prin aer când Auta zări un turn ascuțit și înalt de vreo sută de coți ieșind din lanul de grâu. Strălucea, dar nu ca argintul, ci mai aburit (sau pentru că nu mai era soare?)... În jurul turnului nu era nimeni, nici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
1494) — O patrie pierdută e precum trupul lipsit de viață al cuiva apropiat; înmormântați-o cu respect și credeți în viața veșnică. Cuvintele lui Astaghfirullah răsunau în ritmul mătăniilor din chihlimbar pe care degetele lui slabe și cucernice le tot prefirau, neobosite. În jurul predicatorului, patru chipuri bărboase și grave, printre care și cel al lui Mohamed, tatăl meu, patru chipuri prelungi peste care se așternea aceeași neliniște pe care șeicul o întărâta fără milă. — Plecați, porniți în pribegie, lăsați-L pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe fundul apei și le înălță, lăsând nisipul să i se prefire liber printre degete. Era un nisip călduț și grunjos, aspru și strălucitor, cristalizat cu reflexe sclipind sub razele de soare ce reușeau să se strecoare printre ramurile dese. Continuă să se joace distrat, în vreme ce mintea îi rătăcea aiurea, până când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se instală în capătul cel mai îndepărtat al plutei din lemn de balsa și privi cum primele umbre puneau stăpânire pe suprafața liniștită a râului San Pedro. Inti Ávila îl urmă, se așeză pe vine lângă el și se juca, prefirând apa printre degete. Ce o să facem dacă nu se întoarce Kano...? — Nu știu. Tremur la gândul că viața celor care se află în tabăra aia depinde de îndemânarea unor sălbatici de a vâna un șarpe aproape pe întuneric. Și știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
copil cear ști să / povestească copilăria lui din pântec / numai dragostea ta mai face posibilă / viața prin măhălălile lui noiembrie. Cacofonia accentuează, ca și alteori în volum, senzația de înstăpânire a concretului, care nu mai dă răgazul de a se prefira vorbele în care se traduce. Femeia continuă să fie, și în partea a doua a volumului, receptată ca arhetip: Arde pădurea fără flacără / după așezarea părului tău. Un remediu în fața cotidianului este aducerea aminte (Temerar e cel fericit / ocrotit de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
introduceți-le apoi în enunțuri. Ai văzut, tu, Primăvara? Elia David Ai văzut, tu, Primăvara Cum apare, ca-ntr-o taină? Unii spun că vine seara, Cu flori multe-ascunse-n haină... Și când pleoapele-s lăsate, Calde încă, peste vis, Le prefiră toate, toate, Fiecare cum i-a zis... Ghiocelul vrea în crâng, Sau la margine de drum, Când căsuțele se strâng Una-n alta și scot fum... Toporașii, pe oriunde E rost și de-o buturugă, Mai puțin în sobă, unde
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
stat așa nu știu... Aburii vinului băut pe îndelete la han m-au luat în brațe și legănându-mă molatec m-au purtat pe drumuri ici cunoscute, dincolo nevăzute nici când... Din depărtare, cu mers bătrânesc, se apropie un călugăr prefirându-și mătăniile printre degete... Când ajunge aproape, îmi dă binețe ca unei vechi cunoștințe.... Îi răspund, dar nu mă pot opri să nu-l întreb: „Da’ cine ești, părinte?” „Suntem vechi cunoștințe, fiule, și dacă stau bine și mă gândesc
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
naște și chiar și... după... - Mulțumesc Olga, mulțumesc... Un timp, mama Inei îi urmări pașii Olgăi care călcau siguri pe dalele de marmură cu intarsii liliachii, parcă voind să spună: aici sunt în elementul meu! După ce își luă halatul, Olga, prefirând un zâmbet confecționat de împrejurare, trecu din nou pe lângă mama Inei și se îndreptă spre salonul unde era Ina. Intră dezinvoltă, arătând o disponibilitate ce părea firească și adresându i-se acesteia cu vorbe de încurajare: - Și vom fi mamă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de intemperiile toamnei. Și, ca un prim semn, iarna încărcă pomii cu bulgări de nea, mirificele fructe vestitoare ale anotimpului alb. Terminând concediul postnatal, Ina se întoarse la serviciu. Totul i se părea neschimbat, în afară de fizionomia Olgăi, pe care se prefirau întunecimi, asemenea celor ce împresurau cerul lui noiembrie. Doctorul Pencu, șeful secției, era preocupat în permanență să găsească cele mai potrivite mijloace de a-i strânge pe toți componenții echipei sale sub același sceptru. Secretul lui, dacă se poate numi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
profesie ce era. - Vă rog să luați loc. Le oferi două fotolii în preajma unei mese de sticlă, ea așezându-se pe un al treilea. O cafea, o băutură răcoritoare?, Întrebă ea. Domnul are vreo preferință? Poate vrea o tărie...!? Victor prefiră un zâmbet În care se putea înțelege că nu e cazul și pentru a fi mai explicit, adăugă: - Nu, nu, vă mulțumim, zise Victor, am vrea o rochie. Patroana, voind cu tot dinadinsul să continue oferta ospitalității și pentru a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
promit că am să mai vin să te văd. Eu mai sper că Dumnezeu nu poate să ia la el o ființă așa de bună ca tine. Un zâmbet palid, ce adunase toate vorbele Inei într-un buchet, nemeritat, se prefiră pe buzele Olgăi arse de boală. - Nu, nu pleca! N-am vorbit îndeajuns. - Ți-am spus motivul pentru care mă grăbesc. Și tu Olga ai nevoie de odihnă. - Mai stai o clipă, o clipă doar, numai o clipă, te implor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
energie. Până când renunțasem, În ziua În care aniversam Împlinirea a trei luni de la prima zi de muncă. Fusese o zi ca oricare alta și stăteam cu cana mea galbenă, pe care scria „I ♥ Providence“, Într-o mână, În timp ce cu cealaltă prefiram hainele mele preferate de la Abercrombie. De ce atâta luptă? m-am Întrebat. A purta ceea ce vor ei nu ar Însemna că m-am vândut lor cu totul, nu-i așa? Și-apoi, comentariile cu privire la garderoba mea actuală deveneau din ce În ce mai frecvente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sileau toate celelalte figuri-plantă să pălească. Era subțire, chiar și înveșmântată în haina de blană, iar botinele cu tocuri lungi făceau să țâșnească din fiece pas o grație care-ți tăia răsuflarea. Orbul îi simți cel dintâi parfumul care se prefira înaintea ei ca un sunet de flaut. Ologu se trase un pas - singurul pe care îl avea - înapoi, cât pe ce să se încurce în cârje și să cadă. Ea se opri în fața flăcăului. — Fiecare dintre noi are publicul lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Câtă vreți, săturați-vă măcar o dată... De ce să flămânziți după lucruri care vă stau la îndemână ? Luați moarte și îndestulați-vă... Dădu fuga spre marginea cercului, apropiindu-se de poalele muntelui de gunoi. Își înfipse mâinile în molozuri și le prefiră în jur, făcând un nou cerc care se rotea între marginile celuilalt. Apoi urcă doi pași și se prinse cu brațele de un stâlp al cărui vârf se înălța pe povârniș. Se opinti, nu era înrădăcinat, reuși să-l smulgă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tinerețea lui fără limite, cu haina descheiată și cravata înnodată neîndemânatic, neștiind cum să-și ascundă mâinile, privind curios la cel aflat de partea cealaltă a obiectivului. Simți durerea eliberatoare a sfântului de pe catapeteasmă, simți arsura pe degete, funinginea se prefiră, ca și cum și-ar fi răsturnat cenușa din propria urnă. În palma întinsă nu mai era nimic. Nu putea fi martorul propriei jertfe, așadar dreptul la sfințenie i se refuza. La ce mai foloseau, atunci, toate astea ? La ce folosea locul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
colegii de la școlile din Cernăuți sau prietenii întâlniți la Viena (Constantin Flondor, Ilarion Munteanu) și la Iași (Mihai Eminescu). Izbutită este și conturarea, cu o peniță ascuțită, a mediului răzeșilor bucovineni, mai ales a „cucoanelor” care viețuiesc înrobite tabieturilor și prefirându-și amintirile, uitate de vreme, în conacele lor (Duduia Pulheria, Cucoana Raluca), sau reconstituirea plină de compasiune a unor existențe de oameni necăjiți, peste care tăvălugul istoriei a trecut fără milă (Căprarul Bicu, Dezertorul). Confruntarea mentalităților, văzute cu ochii învățatului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
o tematică departe de a se fi perimat (cum le convine unora să creadă!), este ultima piesă a lui Constantin Popa Salonul nr. 6 Bis. O piesă în care pulsează o tematică, se vede bine, obsesivă, provocatoare și tămăduitoare deopotrivă, prefirînd vinovății ale trecutului, ale acelui trecut marcat de steaua roșie bolșevică, și răsfirînd nădejdi care se îndărătnicesc să pîlpîie. Un aer de nefiresc învăluie scena în care entități bizare se confruntă. Se confruntă și se înfruntă... De aici, nervozitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
inteligența omului modern. Filmul Năpasta are tonalități și ritmuri de tragedie antică. Dacă n-am cita aici decît secvențele din pădure, în care are loc moartea lui Ion, afirmația tot s-ar susține: un amfiteatru natural impresionant, cu lumina zorilor prefirată printre copacii cuprinși de întuneric, monumentalitatea de stîncă a femeii care privește împietrită scena, cutremurătoarea zbatere a lui Ion și gestul lui capital, disperarea lui Dragomir care își strigă ultima speranță de salvare, totul încadrat de o natură aspră, implacabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
inchietant sub orizontul unei insuportabile zădărnicii. O mântuire, în noianul acestor risipiri, ar fi în harul primenitor al cuvântului („iar sufletu-mi rămâne de-a pururi în cuvinte” - Rugăciune către luceafăr). Din pudoare, trăirile mărturisite în acest monolog elegiac sunt prefirate printr-un filtru livresc, prin care se străvăd și plăsmuiri de mitologie sau din literatură, ce colindă reveriile contemplativului: Ulise, Oedip, Prometeu, Icar, Don Juan, Romeo, Don Quijote. Și Hamlet, de bună seamă. Frapantă în rafinatul eseu Hamlet sau Ispita posibilului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]