171 matches
-
cu draperie să-și ia paltonul și pantofii. După un minut reapăru Într-o haină la două rînduri, cu nasturi lustruiți din bronz, ca o haină marinărească. Se duse la oglindă, se rujă, se pudră, și-și ridică gulerul. Își prefiră mîinile critic prin părul umed, apoi trase dintr-o grămadă de mănuși și fulare, o șapcă din catifea moale, neagră, o puse pe cap și-și vîrÎ părul sub ea. — O să regret asta mai tîrziu, zise ea, după ce părul o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
roți de cauciuc, pe lângă care Petrea Păun mâna caii cei roibi, dispărea prin defileu, extrăgându-se încet, din priveliște, ca o rădăcină din malul galben al Baisei. Nicanor își întoarse privirea de către depărtări, coborând-o încet spre beșica de porc, prefirând printre degete sâmburii lustruiți de pepene. Se simțea în mare încurcătură și parcă, pe dată, îi venea, așa în zorii alburii, să gâfâie, ca de o inexplicabilă osteneală. Tresări violent, de parcă ar fi fost șfichiuit de un junghi neașteptat, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și impregnat de spaime reale. În fulgurante și caste retrospective, revăzu esențialul: Cristina îl lua de mână, ducându-l printr-o lume degenerând într-o realitate separată, care își regla ritmul alternanței noapte-zi, preocupată de scurgerea ceasurilor sale, ce se prefirau firav și tăcut, ca și nisipul degradat, dintr-o clepsidră hodorogită, semănând cu masca osoasă a Morții. Când nedreptățile devin strigătoare la Cer și lucruri ciudate se petrec sub rădăcinile noastre, de undeva, revine un spirit al poporului, care zămislește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spații verzi, lumea nemaiputînd cînd se bat în capete munții somnului a lăsat de la ea, abandon și recuperare sub un semn al singurătății, ca un om, parte convexă din curbă stația Tecuci Nord, vor să urce, care a coborît se prefiră printre ei, anatomiile de mașină la barieră, controlorul în ușă deschide ochii sub șapcă, am mai văzut o dată biletul! lumile, chiar aceea narativă Toma Pavel, care stă în rudimente grafice și este o mnemotehnică, nu sărăcesc niciodată, prea mult s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
doar podul din Turner, fum-viteză, numele exact al tabloului? senescit mundi, a mai îmbătrînit cu o stație, semnalizează alternativ, vizual și sonor, în roșu, mîine va fi Ardealul, vei șterge bătrînețea orbitelor excentrice! fii atent la ceva fizionomii dintre acelea prefirate în curățenia miilor de ani de non-istorie, acum, pînă n-am intrat pe magistrala de repopulare Sud-Nord, sîcîitoare instanță, Săcueni-Roman, dă legi pentru amestecuri la oameni, nu și la cai! acolo, rasistule, dimpotrivă, căutată este linia evolutivă prin selecție! și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
teză, aceea a comunicării ratate (nu se mai transmite nimic semnificativ) am validat-o cu toții prin experiența proprie din timpul ceaușismului, când vorbitorul urcat la oricare tribună n-avea, programatic, nimic de spus în afara odelor închinate "tovarășului" și "tovarășei". Se prefirau, în adormitoarea atmosferă de la Marea Adunare Națională, zeci și sute de astfel de discursuri, în care deputatul X nu făcea nici o referire la Legea aflată pe ordinea de zi a Sesiunii, ci informa că... secția lui a depășit planul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
măsura, dar să nu fii nici avar; este o măsură în toate lucrurile.” „Nu face nimic care să-ți dăuneze și gândește-te înainte de a face ceva.” „Seara, nu-ți îndemna ochii la somn fără ca mai înainte să nu fi prefirat de trei ori fiecare faptă din ziua aceea: «În ce anume am greșit? Ce-am făcut? Ce îndatorire n-am îndeplinit?» Examinează, începând cu cea dintâi, acțiunile tale: cu cele rele fii aspru și cenzurează-le, dar fii mulțumit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dragul meu, ieșind din curtea Cetățuii prin poarta nordică, adică pe sub turnul „Cina pelerinului”. Cotind-o apoi la stânga, urmăm poteca ce ține șnur pe sub zidul vestic - refăcut al mănăstirii. Când am ieșit la loc deschis, zările ne primesc cu lumina prefirată pe muchea Repedii și Pietrăriei, lăsândune să respirăm în voie, cu gândul la pădurile Bârnovei și Dobrovățului. Dragă prietene, astăzi te voi duce prin locuri pe unde nu am călcat pe vremea drumețiilor noastre...Deschide-ți sufletul și hai să
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
poemele lui Dan Damaschin, spre exemplu în Fruntariile inocenței, în care asistăm la scene desprinse din starea de copilărie a lumii, pe vremea când "în roua unui suflet invulnerabilă se oglindea Firea", iar "un duh al vârstei de aur se prefira printre degete" (în op. cit., pp. 54, 56, 57); "când singură atracția paradisului o/ resimțeai un magnet căruia nu te puteai împotrivi/ limpezimea dintâi, transparența nesfârșită/ a zorilor sacrului", "numai văz pentru ceea ce nu se îmbie vederii" (Cantorul, vol. Kaspar Hauser
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ia zborul, sfioasă și nevinovată, prin aerul greu. Cu ochii mijiți, își apropie nasul să culeagă aroma parfumată a vestitorilor primăverii, dar un miros pătrunzător îi invadează brutal nările: "Pentru cine e varza cu carne?" Ah, proza vieții!... Începu să prefire cu furculița varza tăiată mărunt, îndelung prăjită în grăsime, până să descopere o bucățică de carne. Slab rezultat! Eh, oricum nu-i e foame, iar țuica îl antrenează fără voie. "Eram uluit de strălucirea Ideii!", spuse cu fruntea superb încununată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bălării oferea vecinilor loc de păscut gâștele și cârlanii. Îngrijitoarea, cu plată forfetară, era plecată la câmp și, până la întoarcerea ei, tânăra învățătoare s-a întreținut cu vecinele și cu copiii lor. Soarele se ridicase mult pe bolta senină și prefira o lumină gălbuie specifică începutului de toamnă, când dăscălița împreună cu femeia de serviciu, cu alte două gospodine și câțiva copii, trebăluiau de zor la ameliorarea aspectului dezolant al școlii. Ca o tânără deprinsă cu treburile gospodărești, și-a suflecat mânecile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
serbarea de sfârșit de an. Și inima mi se întoarce dureros în trecut, spre o fetiță care, acum o jumătate de veac, cânta la pian fermecată să vadă că din degetele ei brune și lungi ieșeau note pe care le prefira ca pe mărgăritare. Credea, pe vremea aceea, că are să fie o mare artistă. [...] 40/1950 II 28 iunie [1950] [...] Nu-mi place - chiar dacă, foarte mândră, o admir - această analiză psihologică a Micăi; nu-mi place să aflu că trăiești viața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și o culcă pe pat și... A fost ca atunci când i s-a dăruit prima oară... Și pământul în replici se mai cutremura sub ei. Dar ei, prea îmbrățișați, nici nu băgau de seamă... 9 Nunta însângerată Spre apus, lumina prefirată prin vitraliile ferestrei aruncă pe dalele de piatră pete multicolore ce se răsfrâng destrămând dulcea semiobscuritate a paraclisului. Pe perete, Iisus, bătut în cuie pe o cruce mare de stejar, și umbrele pâlpâitoare ale lumânărilor ce-i joacă pe chip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ioane. Noapte bună Ștefane... Dormi puțin, că mâine.... O să dorm... O să dorm... Somn ușor... Țamblac pleacă. Ștefan a rămas singur. Se apropie de masă. Răstoarnă clepsidra și se lasă în jilț. Își proptește capul în mâini, ațintind firișoarele ce se prefirează în clepsidră... Doborât de somn, capul greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ce-am mai creștinat la tătărâme, atuncea!... În Nistru, botezându-te Tu, Doamne!"... Și mie, tot de acolo mi se trage... Când mă apucă, zdrumic coajă de salcie... Privirea îi cade pe clepsidră. O răstoarnă. Privește fascinat nisipul ce se prefiră bob cu bob. Ce crezi că-i viața, Negrilă? Negrilă se scarpină în creștet, se foiește de pe un picior pe altul, transpiră... Apăi... Știu eu?... Ceva... ceva ce trece... Așa-i Negrilă! "Ceva ce trece"... Fuge!... Zboară, Negrilă!... Zboară! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nătâng în Scaunul meu de la Suceava... M-am lecuit de fumuri... Am coborât prea jos, zâmbește chinuit. Când nu s-a putut altfel, m-am umilit, chiar... Poate trebuia să sărut papucul Padișahului... Daniil îi aruncă o privire pe sub sprâncene, prefirându-și barba între degete: Cinstit! Te-ai lecuit de fumuri? "Păcatul mărturisit e pe jumătate iertat." Ștefan zâmbește șăgalnic: Cinstit... Mai fâlfâi arareori din aripi; recunosc, mândria e unul din păcatele mele:... Mi-s aripile obosite însă, rămân pe pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
grădinii. În timp ce mi-o umplea, moș Gheorghe mi-a comentat fiecare mișcare de-a sa. După aproape patru decenii, nici azi nu i-am uitat monologul: „Uite ce făină-ți dau (a luat din ea cu trei degete și a prefirat-o de sus), cernută de două ori; aur, nu altceva; vezi? E pînă la linia de sus; ai grijă cum o duci...”. Așa cum mi-a descris-o, importanța împrumutului m-a excedat. Casa lui era în vale, aproape de pîrîu, a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
colegii de la școlile din Cernăuți sau prietenii întâlniți la Viena (Constantin Flondor, Ilarion Munteanu) și la Iași (Mihai Eminescu). Izbutită este și conturarea, cu o peniță ascuțită, a mediului răzeșilor bucovineni, mai ales a „cucoanelor” care viețuiesc înrobite tabieturilor și prefirându-și amintirile, uitate de vreme, în conacele lor (Duduia Pulheria, Cucoana Raluca), sau reconstituirea plină de compasiune a unor existențe de oameni necăjiți, peste care tăvălugul istoriei a trecut fără milă (Căprarul Bicu, Dezertorul). Confruntarea mentalităților, văzute cu ochii învățatului
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
pămînt miroase" ( Moartea furată). Ori: "...mă ascultă apa cum merg pe spinarea ei:/ fiecare pas îi tulbură înfățișarea așa cum toți/ ochii schimbînd ziua în noapte au devenit/ mlaștină..." ( Mlaștina). Lehamitea densă a unui Ion Caraion ( colecție de miezuri autodistructive) își prefiră ecoul într-un atare peisaj teluric mai mult decît transcendent, în care mizeria umană, neîndrăznind parcă a-și ridica privirea spre ceruri, se aliază cu superstiția: "...noroi gri noroi greu noroi/ suflete obosite ca pietrele stau sub el cu mîinile
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
vrea să devină în viață. „Uite, frate, de ce te-ai dus tu la facultatea de Științe naturale! Iubești din străfundurile sângelui tău, toate podoabele astea, hărăzite de Dumnezeu pământului, iubești până-n măduva lor aceste dealuri ale Gorjului, peste care se prefiră și satul tău.” „Vesel ca un cintezoi” pleacă pentru a doua oară de pe meleagurile ce le păstrează până și în măduva oaselor spre locul devenirii sale care va trebui făcută tot prin suferință, fiindcă deși străduința anului trecut se reflecta
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL II, O CARTE CE CONFIRMĂ NU NAȘTEREA UNUI SCRIITOR, CI EXISTENȚA LUI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349710_a_351039]
-
ceaiul de tei. Dincolo o pipă care ne atrage atenția că lumea nu e ce pare a fi, topindu-se în aburul unui prezent trecător, sau o scoică amintind de zilele frumoase petrecute la malul mării, când ne încredințam gândurile, prefirate printre firele de nisip, spumei învolburate a valurilor. Tragem cu ochiul prin gaura cheii la minunățiile Almei Redlinger, ca printr-un soi de ochean miraculos și plin de umor: prin fața ochilor ni se perindă filme mute, mici scenete, asemenea unor
In Memoriam Alma Redlinger la Galeria ICR Viena by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105738_a_107030]