2,032 matches
-
sol spre noapte, Ne-mbrățișam duios, vorbeam în șoapte, Privindu-ne în ochi cu voluptate. La pieptul meu simțeam cum fructe coapte Pulsau în ritm alert, încrâncenate, Când buze-ți atingeam cu pietate Și gând îndepărtat de rele fapte. Tăcerile prelungi erau străpunse De trubaduri pierduți în iarba verde, Ce ne-ncântau cu-al lor arcuș pe strune. Într-un târziu simțeam porniri ascunse De amândoi și nu doream a pierde O clipă doar, dorința a ne-o spune... Referință Bibliografică
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1471600029.html [Corola-blog/BlogPost/342717_a_344046]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Scriitori > CERCELUL Autor: Liviu Gogu Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Deschise poarta, care-i zgârie timpanele cu scârțâitul ei prelung, păși în curte, după care o închise cu același zgomot neplăcut. De fiecare dată când trecea prin deschizătura acesteia, își amintea că trebuie să-i ungă balamalele, dar uita aproape instantaneu, ca să-și reamintescă la următoarea operațiune similară. „Hai că
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
Ediția nr. 1196 din 10 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului FOTOGRAFIE: Queen Victoria Building, New South Wales, Australia CEAȚA DIN GRĂDINĂ Li se spune să spargă ceața. Ceața de dimineață către seară, aceea care apare precum un gând iritant și prelung, o durere de măsea subtilă în timpul orelor de office, fără cafea, adânc învăluită în hârtiile dezordonate interior. Li se spune în fiecare clipă, să adauge scanner-ul și să dizloce roua ce picură de pe telefon. O întreagă grădină înverzită ce
TREI MONOLOGURI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_cristescu_1397093657.html [Corola-blog/BlogPost/347777_a_349106]
-
oamenii opriți din treabă, se ascund cu mic, cu mare sau deschid umbrele-n grabă. Răpăind în picuri repezi, apele devin torente. Curg prin văi, mângâie lespezi cu-ntreruperi ori accente. Fulgere răsar din nouri cu lumină orbitoare. Tunete-n prelungi ecouri trag doar salve de onoare ! Uite,se înseninează... De prin văi, de prin vâlcele ies fuioare ce planează transformate-n sentinele. Muntele cu măreție își arată iarăși fața. Ploaia-n scurtă vijelie a trecut, cum trece viața ! De Dorel
ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1472909912.html [Corola-blog/BlogPost/371291_a_372620]
-
proba acestei curiozități ce i se părea a fi de prost gust și pentru care nu era pregătită. A răsuflat ușurată după ce ele au plecat. Atâta doar că, în mai puțin de o jumătate de oră, a izbucnit în plâns prelung și dureros. Se simțea umilită și murdărită de curiozitatea lor fără limită și lipsa de interes în legătură cu suferința ei fizică și morală. Nu au întrebat-o dacă a fost bătută, nu le-a interesat batjocura la care a fost supusă
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437919315.html [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
tot blocul. Chestiunea a fost discutată de comitetul de bloc pentru că noi avem grijă și de sănătatea lui Leopold, dar și de singurătatea lui Simon și a cățelului lui. Ce-i de făcut? Pe de o parte lătratul și scheunatul prelung deranjează oricum, dar în cazul lui Leopold are repercusiuni medicale. Pe de altă parte, nu i se poate cere lui Simon să nu meargă la slujbă, trebuie doar să-și câștige existența... Și să ia câinele cu el la servici
SCHIŢE UMORISTICE (74) – SUBIECT CANIN de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dorel_schor_1461638598.html [Corola-blog/BlogPost/384987_a_386316]
-
prea repede pentru mine prea departe mi se părea drumul înapoi o lamă ascuțită siroco sau zefir încins îmi tăia fața alerga peste lespede făcea rotocoale ultimele note din cimpoi cădeau fără aer se așternea deasupra țipând o trompetă sfâșietoare prelungă umbre își îndreptau spatele de pe pietre pășind peste morminte acoperite de magmă strângându-se spre circ în agora pentru ultimul bal umbra cu fireturi de mareșal bătea săgeata sarbacanei arma doamnei cernite de trei ori orbi și-alegeau perechile ascuțindu
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1478586084.html [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
rafinează ca un fir de lumină deșteptător la căință», „se ghemuiește“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara unei netâlmăciri trezită din rămășițele închinăciunii», „nădăjduiește“ «clipă de clipă că nu e doar un popas acest prelung răsfăț al buzelor», în sufletu-i, «tot mai viu trăiește visul [...] cu flori de liliac îmbătătoare. indigo, alb, roz», „rătăcește“ «cu gândul printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1394970036.html [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
Ghiocel, examinându-l îndelung. Îi plăcu de el, iar înfățișarea lui îi stârni chiar niște pofte. Își zise: „ Hmm! Subțirel, frumușel, tinerel...” Dar cel mai mult îi plăcură veșmintele lui elegante, strălucirea albului și clopoțeii de argint cu clinchetul lor prelung. Bietul Ghiocel, înghețat bocnă, tremura de-i clănțăneau dinții și-i sunau toți clopoțeii. - Cum te numești, voinice, și de unde vii? îl întrebă împărăteasa, zâmbindu-i cu simpatie. - Mă numesc Ghiocel și vin din țara lui Soare-Împărat, Alteță! zise Ghiocel
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424882176.html [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
care cerși de la o masă vecină cinșpe mii pentru încă o vodcă ieftină despre care lumea spune că e făcută în camera din spatele barului din fecale macerate de om o bău cu sete la tejgea în picioare, într-o înghițitură prelungă se închise la toți nasturii paltonului său ros până la ... Citește mai mult noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele orașuluifrigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timpîn cârciuma din gang fumul de țigară se întinsese gros, ca un nor
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/adrian_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
întreb pe voi: / E slobod să mai cânt în România?”. Hatul acela pe Feleac, morții de sub glie, țara hăcuită îi chemau pe poeți să cânte Ardealul sfârtecat, Ardealul, acea „conștiință a legăturii veșnice dintre Neam și Pământ”. Iar când răsuna prelungul dangăt ale clopotelor Ardealului, în leagănul de ființă al neamului, din deal în deal au răsunat tulnicele, ardeau munții, ardea cerul înspre Tisa. Din amvonul împlinirilor neamului, Ardealul chema, iar poeții răspundeau: „Noi niciodată n-am trădat Ardealul! / În țara
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/inima-a-romaniei-politice/ [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
Acasa > Poezie > Amprente > VIS SPRE LUNĂ Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Avusei un vis prelung, Se făcea că merg spre lună, Drumul era tare lung, Iar eu alergam nebună. Și-n mantia-i argintie, Sta a nopților regină, Ce visele mi le îmbie, Cu lumina ei divină. Eram tare curioasă, S-o văd din apropiere
VIS SPRE LUNĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/stefania_petrov_1453485464.html [Corola-blog/BlogPost/354493_a_355822]
-
ar fi umilit cuvintele / într-un copac tăcut / fără ramuri “ ( Portret ), sângerează : „ întorc ziua noaptea cu silabe / și-mi curge sânge din cuvânt “ ( Lanțurile ), cuvintelor le este sete : „ în lacrima / .... / silabe-nsetate “ ( Exercițiu ), iubesc : „ vino cuvântule / și-mi desenează mâna prelunga și mireasma de toamnă / vino / iubește-te “ ( Vers ), primind astfel atribute ale omenescului. În ciuda acestor atribute “ profane “, ele mai păstrează latura divină : „ mă închin / în genunchii lacrimii pe cuvânt “ ( Nichita, mereu ), simbolizând natură duală a unui Iisus „ în care cred
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Stihuri/Reflectii/mihaela_gheorghiu_1481520906.html [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
cu părul lui ... genunchiul s-a îndoit ușor sprijinindu-se de piciorul său. Lent, a tras în jos fermoarul rochiei, dezgolind spatele ... Rațiunea plecase la culcare lăsând în urma dorința ... dorul reîntâlnirii. Rochia aluneca în jos pe trup ca un sărut prelung, sinuos ... buzele lui calde o urmau, trasând fire electrice ce se împleteau în corp, ca apoi sa urce insistente pe pielea sensibilă ... Gura experimentată se plimba în voie pe liniile trupului, atmosfera devenea fierbinte, sărutul profund amesteca respirațiile, suspinele. M-
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Amintirile_batranei_doamne_camelia_constantin_1366288106.html [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
de a-l lui. Acea captivitate era ceva nou și neașteptat. A închis ușa cu piciorul, mâinile lui își făceau de lucru cu hainele. A găsit ce-și dorea, o contopire a lumilor. Era altfel...ca o adiere ușoară, mișcările prelungi se topeau ca mierea fierbinte ... atingeau sufletul. Împletiri de dorințe, o realitate creată de fantezii comune..imagini regizate magistral de mâna destinului. M-a luat pe brațe urcând scările.... *** Viața..o nebuloasă..un scenariu scris fugar în cotloanele nebănuite ale
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Amintirile_batranei_doamne_camelia_constantin_1366288106.html [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
oricum! Unde te crezi? Balena plesni puternic cu coada, iar valul stârnit o împinse pe Stela departe de Palatul de Smarald în care locuia regele peștilor. Tocmai când se gândea să facă o nouă încercare, în apropiere se auzi sunetul prelung al unui melc de mare. Tânăra văzu câțiva bărbați trăgând după ei resturile unei corăbii scufundate și îndreptându-se spre palat. - Vă rog, se repezi spre ei cu palmele lipite una de alta în dreptul inimii, mă puteți ajuta să intru
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443094875.html [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
ziduri infime, Îl văd : serafim e! Lumea-n aripi îi parvine, Tulpini de seculi par vine Prin care azi curge UN sine În EU , -ulcior ce de vin e. Din vin divin, el devine Un fatal văz-auz din ruine. Căutări prelungi,beduine, Pe noi meleaguri deschise, Aduc noime la guri închise, Le-aștern. Și pragul dezis e. Olog sunt, pămantul e invers. Întind mâini din veacuri în vers, Să ridic la pleoapele plânse Lumi de iris ascunse. Trag moartea din somn
CRUŢI CRISTIAN by http://confluente.ro/articole/cru%C5%A3i_cristian/canal [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
fine,Lovit de ziduri infime,Îl văd : serafim e!Lumea-n aripi îi parvine,Tulpini de seculi par vinePrin care azi curge UN sineîn EU , -ulcior ce de vin e.Din vin divin, el devineUn fatal văz-auz din ruine.Căutări prelungi,beduine,Pe noi meleaguri deschise,Aduc noime la guri închise,Le-aștern. Și pragul dezis e.Olog sunt, pămantul e invers.Întind mâini din veacuri în vers,Să ridic la pleoapele plânseLumi de iris ascunse.Trag moartea din somn pe sub
CRUŢI CRISTIAN by http://confluente.ro/articole/cru%C5%A3i_cristian/canal [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
îndreptat către Piața Universității. Am traversat pe partea Teatrului Național și după ce l-am lăsat în urmă, ne-am îndreptat la fel de încet, în timp ce îmi povestea cu voce scăzută și tristă, întreruptă uneori de plâns ușor și de câte un oftat prelung și dureros, pe bulevardul Republicii către Piața Rosetti... După ce am depășit si Teatrul Național pe stânga, în sensul nostru de mers, o zona întinsă era închisă cu panouri mari pe care scria câte ceva despre "șantier în lucru" și în spatele cărora
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1457072008.html [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
zicem delicatelor domnișoare pline de sfioșenie: păunoaice sau struțoaice?! Asta sună ca și cum am zice femeie-bărbățoaie, fată-fetișcoi, tînără-tînăroi, iapă-iepoi, găină-găinoi ... deși știm cum ar fi normal: păun-păuniță, struț, struțoaică, femeie-bărbat, fată-băiat, tînără-tînăr, iapă-armăsar, găină-cocoș ... Cum arăta fata aia? Avea o față prelungă și rotundă, bărbia mică, buzele pofticioase, nasul drept, cu nări delicate, ochii foarte mari și o frunte luminoasă. De la barbie în jos, gîtul ei era curbat fin, umerii rotunzi, brațele ca niște liane excitante, sînii plini și dulci, pîntecul plat
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
Căldura juca în aer. Era ora prânzului. Nu aveam ceas. Dar știam de la tata că dacă umbra trunchiului salcâmului ajunge la baza trunchiului mărului din colțul ogrăzi este ora 11. Așa socoteam timpul, ora 11- prâmzul, ora 16-amiază, umbra salcâmului prelungă ajungea în colțul celălalt, în dreptul cotețului de găini, și ora 20- seara și apoi noaptea cu stelele cât cepele puse la uscat de mama în podul casei. Fiind în vacanța mare, dimineața ieșea din discuție, că noi ne trezeam numai
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Curca_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]
-
Dadeș. Prima dată dădeam să mănânce la păsări. Luam în pumni grâu și, sărind într-un picior, strigam cât ne ținea gura: pi, pi, pi, pui, pui, pui ... ! Se strângeau în jurul nostrue certau și mâncau. Apoi, găinile, cu cotcodăcitul lor prelung, se duceau să ouă în cuibarele făcute pe prispa pătulului cu drugi de porumb. Rațele ouau pe malul râului Beica. Dar noi, în acea zi, aveam o misiune importantă: să urmărim curca. Ne-am ascuns în spatele casei, trăgând cu ochii
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Curca_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]
-
oferă adăpost! Fără știre, uriașul verde-suriu licărește cald către mine. Uluit constat că pe trunchiul măreț o bortă se-arată. O poartă cât statul de om mă-ndeamnă s-ating scoarța-i brăzdată. Prididit de chemare, o împing și-un prelung scârțâit de greier îmi pătrunde-n ureche. Am vreme să pricep că-mi aduce liniște acest zvon și-o schimbare în fire... Întâi mă lovește-n priviri o lumină albă și crudă. Ce lumină! E din culori de curcubeie fierbinți
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1461477377.html [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
ițesc zeci de pâlpâiri. Nu stau să le număr. Și nici nu pot să ghicesc ce le iscă. Grăbesc spre neunde, dar în timp obosesc. Trupul se scurge către un calm aproape firesc, când zăresc din alb-albăstrie icoană o față prelungă, vibrândă. Primesc pe dată dinspre doi ochi negri răsăriți dintre cearcăne vinete multe priviri ce m-alină și forță îmi dau s-alerg mai departe, tot mai departe... Rămâne pe retină un flux iubitor ce mă-mbie să las temeri
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1461477377.html [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
Dar o putere îmi dă înconjur, mă crește în dorința de-a ști unde mă duc și ce mai pot fi! Mă las gonit către-afară! Da! Sunt afară!!! Așteptase cuminte să-nfrunte și să-nvingă travaliul. Chipul alb cu fața prelungă și tenul subțiat de suferință, încadrat de nimbul matern era stăpânit de fericirea ochilor negri. Lumina căpătase intensitate dinspre mugurul de viață abia-ncepută, înălțat de medic spre mamă: -Ai un fiu! Referință Bibliografică: ARBORELE VIEȚII / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1461477377.html [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]