1,958 matches
-
s-o ducă în țara lor. S-au rătăcit însă, fugind de oștenii cetății, și au nimerit acolo, în vîrful pietrei. Cum naiba să nimerești acolo? se arătă nedumerit Virgil. Dar ce, turcii puteau să zboare? Vlad trase un hohot prelung de rîs întinzîndu-i mîna lui Virgil, să-l felicite pentru o asemenea glumă grozavă. Bărzăunul se oțărî, dar nu se dădu bătut. Dragă, în legendă așa scrie, explică el scurt. Cine vrea să creadă, bine. Cine nu... Și să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din partea Iui Virgil. Zîmbi cu înțeles spre Ilinca și răspunse imediat: Ca să nu te-adoarmă mirosul de pește fript și să te trezești cu el făcut scrum. Și trase un hohot de rîs cum numai el se pricepea, stîrnind ecouri prelungi în toate părțile. Ceilalți nu rîseră, ci-l priviră cu ochi aburiți de pofta păstrăvilor fripți, așteptîndu-l parcă să continue. Virgil nu se supără, ci se mulțumi doar să-i tragă o pleasna Bărzăunului peste scăfîrlie. Ei nu, zău, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
iubita care nu cunoaște "otrava gândirii". Căci, spune Arghezi: "Dar de stai să te gândești,/ Mai bine să fii cum ești,/ Să te-nțepi, să te strivești / Prin bucate omenești". Infinitul cu toate bolțile sale se reduce la un șuier prelung, la o simplă săgeată care pătrunde făptura omenească. Moartea este văzută ca o plecare ceva mai îndelungată, un joc "de-a v-ați ascunselea" povestit copiilor cu cea mai desăvârșită familiaritate. Care este explicația acestei concepții ? La Eminescu, orizontul poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Franz Schubert, tensiunea infinită din Cântecul de mulțumire adresat lui Dumnezeu, din Cvartetul 132 al lui Beethoven, ori Sanctus și Benedictus din Missa solemnis; sau poemul simfonic al lui Richard Strauss Moarte și transfigurație, cu geamătul și apoi strigătul prelung, învins în final de preschimbarea morții într-o apoteoză a vieții spirituale. Actualmente, în haotică perioadă postmodernistă, nu poeții au neliniște. Ei se bucură de zburdălnicie neînfrânată. Neliniște au cuvintele care nu știu în ce antisens, în ce răspăr, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să treacă și la cea verde, s-o mai înveselească puțin. În cele din urmă, îi preparase o cremă de lămâie verde, cu scorțișoară și cardamom. Așteptase nerăbdător s-o audă ghicind ingredientele și flecărind șăgal nic, trecându-și vocalele prelungi peste rețeta cea nouă, așa cum obișnuia să-și treacă degetele, rătăcite în mângâiere, prin părul lui și prin al copilului. Dominique mâncase în tăcere, cu un surâs cuminte și trist pe buze. Vocea ei, cărnoasă ca miezul de piersică, îi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se lipește, molatec, stofa pe contururile rectangulare ale volu mului). Alexandre zâmbește. A învățat oarecum de curând să zâmbească afabil și puțin plictisit, cum face toată lumea bună aici, la Paris. Să dea ochii peste cap și să-și treacă degetele prelungi (moștenire de la Dominique) prin chica blonzie, care-i îmbracă lejer gâtul, până la umeri, ferind de ochii cârcotași o pereche de urechi discret clăpăuge și ușor ridicole în contextul profilului fin, de rus alb, îmbrăcat franțuzește, al posesorului. Încă două ore
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Știu. Îmi imaginez... te simt, uneori. Îți simt gândurile. Știu. Mi-e foarte dor de noi. 36. Taming Miss Havisham Bluză opacă, de dantelă măruntă, guler victorian și camee. Coc romantic până la clișeu. Pomeți înalți. Ochi afundați în orbite, dar prelungi, jumătăți de pară, galbeni, ca de pisică, ireali. Degete interminabile, ca niște lujeri fixați în încheieturi nervoase. Avea o tandrețe grăbită, parcă temătoare, un pic nefeminină... Era foarte slabă. Fantomatic de slabă. Și cred că fusese frumoasă... Scria mult. Nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
marmorate de frig, acum, gâtul fin, mișcările precise, tempe rate de o politețe puțin rece și de un zâmbet amabil, care nu zbura niciodată în direcția lui. Era frumoasă. Spectaculoasă, chiar. Înaltă și fină. Reținută, dar nu timidă. Cu trăsături prelungi, nu perfecte, dar deloc comune. O piesă de colecție. Asta era? Alexandre încă mai spera. Că ea era un capitol, și nu dezastrul complet. Total. Impre vizibil. Așa cum e, pentru el, fiul unic al unei mame pe deplin îndrăgostite de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e că, încet, încet, te pier de și pe tine, din același motiv... Să nu crezi că Domnica nu știe. Că nu-și dă seama. Nu înțelegi? Sunteți absolut la fel, atât că tu ești mai puternic. Mâna cu degete prelungi a balansat lingurița pe marginea ceșcuței, scuturând o picătură călâie de ceai, după care a planat deasupra mesei, după două cubulețe de zahăr. Mi-o amintesc perfect, în poza aceea de pagină de jurnal victorian. Aproape neverosimilă. A fost ultima
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
coadă. Pentru acest pui de lup, pericolul prin care trecuse mai înainte, și care ar fi putut să-l coste viața, nu însemna nimic. Cîtă dreptate avea Arus în a le interzice apropierea de cascadă! Nu dură mult și urlete prelungi ajunseră la urechile celor doi. Asta-i mămica mea! exclamă fericit Dakota. Aici sînt, mamă, aici! urlă, la rîndu-i, lupișorul, fluturîndu-și bucățica de coadă. Hai mai repede, Lupino, că ne caută și-o să ne certe c-am plecat de-acasă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se transformase într-atît încît să nu-și poată controla pornirile ucigașe? Nu pentru asta se apropiase de turmă! Ratase din nou. Căprioarele dispăruseră fără urmă și putea să jure că acum erau deja departe. Înălță pieptul și scoase un urlet prelung, de ciudă și de deznădejde, care-l ajută să se calmeze. "Lupino, pleci iarăși de la zero. Mai ai de învățat, băiete, mai ai multe de învățat!" Singur în fața propriei conștiințe, puiandrul oftă dezamăgit. Un scîncet subțirel îl repuse în gardă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în cele din urmă, urletele animalelor răzvrătite se stinseseră. Se opriră privind pierdut înapoi, cu ochii trupului și ai sufletului îndoliați. Și, cînd nu mai sperau la nimic, liniștea nepăsătoare fu spartă de un urlet deznădăjduit. Fu un singur strigăt, prelung și dureros, care li se înfipse ca un spin în culcușul inimii. Înțeleptul îl recunoscu de la primul sunet. Tînărul lup înțelese și el. Nefericită și deznădăjduită, era ea, iubita, consoarta, căutata. Era mama lui Lupino. CAPITOLUL 18 Un nou început
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Podu Iloaiei), nisip cuarțos (Lespezi), balast în luncile și terasele unor râuri (Lespezi, Mircești). Apele minerale sunt în cea mai mare parte sulfuroase și au caracter ascensional (Strunga, NicolinaIași, Breazu). 12 3. Relieful Relieful județului Iași este alcătuit din dealuri prelungi și văi largi, cu șesuri aluviale extinse, ce aparțin Podișului Moldovei. Acest podiș cuprinde trei mari unități: Podișul Sucevei în vest (24%), Câmpia Moldvei în centru (49%) și Podișul Bârladului în sud (27%). Relieful Podișului Sucevei poartă amprenta structurii monoclinale
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
lucru! Dar nici prea mult! JUCĂTORUL - Ediție specială! Ediție specială! Ultima idee genială a Măriei Sale, Regele! Ultima creație, ultima bombă, ultima superbombă! Ediție specială! Ziarele sunt aproape smulse din mâna vânzătorului cu cea mai teribilă „trâmbiță” din regat. Strigătele sale prelungi se pierd deasupra îmbulzelii de pe bulevardul Geniu și Prosperitate. Până și băcanii își șterg în grabă mâinile de șorțurile murdare și înhață câte un exemplar din Adevărul. Funcționarii înghit cu noduri ultima îmbucătură de corn și se caută de mărunțiș
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ridice sala în picioare încă de la primele acorduri și să-i determine pe spectatori să cânte împreună cu ei. N-a rezistat tentației de a cânta și ea, deși nu-i erau foarte cunoscute versurile. Palmele se înroșiră repede de la aplauzele prelungi, iar vocea cedase ușor răgușelii. Se simțea ca o adolescentă. Artiștii reușiră să-i capteze atenția cu veselia și ritmul lor alert. Organizatorii au anunțat suma strânsă cu prilejul evenimentului, că sunt mulțumiți și recunoscători tuturor celor care au contribuit
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
frumos, cu ochi inteligenți. E un câine bun, credincios. Am să-l iubesc, tată. În fața lor se așternea, la câțiva pași, pădurea, cu brazii ei falnici, care parcă doreau să-i salute clătinându-și ramurile în vânt. Auziră un claxon prelung și, când se uitară pe șosea, dintr-o mașină cobora "amiralul". Petre vorbise cu el și stabiliseră să-l aștepte la Văleni , la trenul de București. Cum de-ai venit mai devreme? Tată, m-am gândit să vă fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o fascicolă: Urcușuri. A cărei dimensiune nu e, cum ai crede, înălțimea, ci lungimea. Subțiere vecină cu spaima, ca a flăcării unei lumînări care se-apropie de capăt, ca a feței într-un strigăt, ca a sufletului într-o umbră, prelungă pe împrejurimi: "Creștem, anii dulci se fac carne,/ Primăveri trec în unghii, în peri, în aripe/ Timp întemnițat osul și iar ne/ Împietrim: stalactite de clipe." (Privind cum cresc copiii). Cu atît mai tristă, această trecere înfăptuită, care lasă mărturii
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
și-adâncul sufletului. De frică, obiectele se ghemuiesc. Și-ntr-un vis ca de la Orhei E cartierul latin, după geam, abajurul cu o iasomie fenominală, Simpltate de cameră ne-metropolitană - și, în penumbră, Femeia adormită, scaun, ceas deșteptător ce numără prelunga plictiseală. NOCTURNĂ V Pleacă de lângă mine, omule, pleacă, - eu casc, Cu atare strașnic preț plătesc pentru-a vieții jalnică-nțelepciune. Vezi mâna mea, ce stă pe masă, ca și vie? - Desfac pumnul și deja nimic nu mai doresc. Așa-i
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bâzâit bucuros, infinit. Poate o cană adâncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fântână, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blând de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avânt de samovarul credincios al familiei, lăudându-ne
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bâzâit bucuros, infinit. Poate o cană adâncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fântână, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blând de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avânt de samovarul credincios al familiei, lăudându-ne
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
burta la stele/ mațele cântă duios -/ închid ochii deschid gura/ în locul lacrimilor/ din orbite/ se scurg bucăți de scuipat)" (Pentru nimic în lume); "(ambulanțele intonează/ copleșitoare marșuri de triumf/ din cartierele mărginașe/ se aud slab exploziile demografice/ însoțite de rafale prelungi de aplauze/ fiecare clipă trebuie dezamorsată/ ultimele noastre nopți/ au fost luminate feeric/ de petele galbene de urină/ de pe cearșafuri)" (). De la asemenea versuri, structurate și insolitate în maniera avangardiștilor (nici poemele de tinerețe ale lui Geo Dumitrescu nu sunt prea
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
Milesi, iubita sa romană. Rezultat: prelucrări în românește după Petrarca, dar și compuneri în care spiritul petrarchist pare profund asimilat, punct de plecare pentru o poezie complet nouă. E greu să distingem, în sonetul Dafne, între textul lui Petrarca și prelungul său ecou românesc: "Eu care-n două a stelelor lumine Văd chiar minuni ce-s mai presus de fire, Numai trecînd privesc la alte zine. Spre Dafne zboară aprins-a me gîndire, Și ajungînd l-a ei lumini senine, Pere
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
o putem atribui: aplecarea spre narațiunea romanescă. Sînt structuri umane care, oricît s-ar strădui să se exprime epic, nu-și vor putea turna substanța interioară în forma convențională a romanului obișnuit. E ceva în ei care se opune matriței prelungi a întinderii narative, un fel de gamă afectivă ce nu rabdă urcarea treaptă cu treaptă și pagină cu pagină a unei scări diegetice. Pentru astfel de oameni, tiparul discursiv acționează ca un inhibitor: le taie suflul și le ucide coerența
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
cred că s-a făcut târziu. Trupul acesta al meu a obosit, iar sufletul se ghemuiește într-un ungher. Încep să înțeleg că sunt unele lucruri care mor definitiv, că există flăcări ce se sting pentru totdeauna. Greu, cu pâlpâiri prelunge, dar se sting. Dacă exiști tu, jumătate a mea, nu întârzia prea mult... Dar dacă nu exiști? Ce am să fac, toată viața, dacă tu nu exiști? Am să aștept? Poate... Am să fac un compromis? Problema este, abia acum
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
sau altcineva trăit-a în noi exultând? atâta sunt sunt doar lumina ce mă miruie în creștet, atâta mi-e rostul și arătarea. ascuns în înalt, în taină se deapănă tâlcul. tot ce ajunge la mine sunt zvonuri și ecouri prelungi ce mă cutreieră de nebune, din pace mă scot, mă înseamnă cu vagi rune. de încerc să citesc din povestea în grabă-ngropată, mi se face a somn, a privire ce-ngheață opacă, mi se face a foame și a sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]