507 matches
-
muzical și ale poeziei sunt cântecele pe care le interpretează. Iar ea este o artistă frumoasă în suflet și la chip, care înfiorează cu sublimitatea cântecului sensibil, pe oricare dintre români, oriunde s¬-ar afla!... Două răspunsuri primite fulger, care premerg unui interviu viitor conturează deja un chip sufletesc al artistei: Aurel V. Zgheran: Oriunde te-ai aflat, Anastasia, la răscruce de drumuri și destin ai întâlnit armonia, bucuria și căldura căminului părintesc, liniștea și siguranța?! Anastasia Lazariuc: Deschizându-și sufletele
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
conținut multilateral părăsesc lagătura cu întregul în așa măsură, încît pe alocuri nu poate fi vorba decît de adaosuri ulterioare. Însă, oricum, spiritul care a dat naștere acestor poeme grandioase dă dovadă de o imaginație care nu numai că a premers formației prozaice, ci, în general, este absolut incapabil să priceapă luciditatea prozaică și a avut puterea să confere direcțiilor fundamentale ale conștiinței índice forma poeziei originare, cuprinzîndu-le într-o concepție în sine totală despre lume. În schimb, epopeile de mai
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
dar enclavizîndu-se mizerabil și lăsîndu-se infestată de morbul moscovit al secolului. Prin chiar acest maniac întîrziat, de altfel înrudit cu alți sud-americani rudimentari, cu niște Che Guevara rătăciți într-un veac ce vrea să uite modelul leninist. Că trînta bărbosului premerge, simbolic, iminenta dispariție nu pare să mai lase loc dubiului, altceva însă interesează după ce scaunul habanez va rămîne gol. Dacă bolșevismul moscovit mai dăinuie, mascat sau fățiș, în cîteva enclave asiatice și, primitiv ascuns, în cîteva colibe africane, penetrarea lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Sclipind pe clinuri de-o lucioasa crusta,/ Neîndoielnic semn ca-n măruntaie/ I se-ascundea metalică plămada -/ Lucrare a pucioasei. Într-acolo,/ pe-arípile iuțelii, mare ceață/ Grăbi, cum fac ades pionierii,/ Armați cu tîrnăcoape și cazmale,/ Cînd taberei regale îi premerg,/ Să sape-un șanț, să-nalțe-o-ntăritură./ Mammon e-n fruntea lor, prin înzestrare,/ Cel mai prejos dintre căzuții Îngeri;/ El chiar în Ceruri gîndul și privirea/ Și le țintea spre vatra străvezie,/ Vrăjit de-atîta aur la tot pasul/ Și nu de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și îi menține identitatea cu sine însuși, dincolo de orice formă de personalizare căreia îi servește drept nucleu, este constanța acestui conținut, atitudinea sa nedezmințit anticipatoare. Ca simțire "personală" primară și nucleu de putere, eul este expresia atitudinii posesive, atitudine ce premerge folosirii anticipației (chiar emoționale) și puterii fizice în scopul muncii. Avem de-a face, în privința înțelegerii eului, cu o concepție activistă, care evită, prin ideea deschiderii "culturale" a acestuia, modelul teoretic al vitalismului. Nu putem susține cu probe irefutabile influența
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
inițial al acesteia și spațiul ei de ordine; este, în alte cuvinte, condiția a priori a emotivității. Dar nu în sensul aflării lui ca o preexistență emoțională care nu are de-a face cu experiența, ci asemenea unei unități care premerge, structural și funcțional, părților sale. Emoțiile sunt "părți" ale eului, de vreme ce se ordonează în cadrul său structural. În personalismul energetic nu pare a avea loc, în mod explicit, nici un a priori în înțeles kantian. Totul se sprijină pe experiență și are
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
structural. În personalismul energetic nu pare a avea loc, în mod explicit, nici un a priori în înțeles kantian. Totul se sprijină pe experiență și are sensul experienței. Totuși, eul condiționează emotivitatea, o așază într-un rost și, prin urmare, el premerge emotivității. Este vorba despre un rol întemeietor al eului pentru viața psihică a omului; însă, oarecum, el se află și în afara experienței emotive (psihic-umane, în general); b. personalitatea este și unitate umană a aptitudinilor statornicite într-un gen de muncă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
același ton și aer care le-ar situa cu ușurință în operele “Atilla“ sau “Alzira“ . Există însă în opera suficiente pagini care să ne mențină entuziasmul pentru creația verdiană. Opera nu bate câmpii, nu plictisește pe ascultător, iar frumusețile ei premerg pe cele din La Traviata așa cum este introducerea la scenă 2 din actul I, aria Medorei: sunetul dezolant al oboiului sugerează vag apariția romanței Medorei. Putem afirmă categoric că Îl Corsaro este departe de a ocupa un loc inferior în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
este frenetica și obsesiva. Miller este înzestrat cu un caracter nobil și plin de bunătate. Blândețea Luisei este compensata de furia cu care îl abordează pe Wurm. Chiar și ștersul Walter, torturat de sentimentul de vinovăție și de singurătate, îl premerge pe înfricoșătorul și totodată tragicul personaj Filip al II-lea din opera Don Carlo pe care Verdi o va compune 18 ani mai tarziu, ultima adaptare a unei piese de Schiller în creația verdiană. Așa cum arată David Kimbal în lucrarea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
alunecarea în melancolie. Versurile mărturisesc o egolatrie nestăvilită și mult prea fățiș afirmată pentru a fi cu totul autentică. Îndărătul ei se află bucuria prezentului, susținută de gratuitatea sentimentelor cuprinse într-un joc detașat. Umorul și ironia răstălmăcind clișeele culturale premerg uneori gesticulația lirică din poezia lui Marin Sorescu. Pentru A., poezia reprezenta o detașare explozivă, înrudită cu patosul pe care l-a avut „unul Serghei Esenin” - ideal de gratuitate irumptivă provocată de umorile adolescenței, ce nu pot fi înțelese și
ANDRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
Academia de Științe Sociale și Politice. Lucrarea lui D. este, în prima ei parte, o istorie a spiritului de asociere în societatea română modernă, a rădăcinilor istorice ale Academiei Române, un excurs asupra societăților și asociațiilor cultural-științifice și literare care au premers-o. Autorul demonstrează că discuțiile purtate în aceste societăți și asociații, precum și în principalele publicații din epocă, pe marginea unor deziderate majore - elaborarea unui sistem ortografic unitar, întocmirea unei gramatici și a unui dicționar general - au condus la ideea înființării
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
exodul coloniștilor din Transilvania, ce-au părăsit regatul, dar au revenit după 1300, când formațiunile est-carpatice urmăreau stabilitatea prin dezvoltarea meșteșugurilor și comerțului. Coloniștii sași s-au stabilit pe valea Moldovei-concret, la Baia, începutul așezării sașilor în nord-vestul Moldovei a premers data emiterii documentului referitor la întemeierea orașului. Astfel, un act halician din 1334 face referire la un Alexandru Moldaowicz (adică din Molde-Mulda), cum se numea pe atunci orașul, actul fiind emis cu ani sau decenii după fundarea lui. Conform tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
timpurilor și civilizațiilor revolute, cultivând exotismul, B. tinde să depășească experimentul formal și să dea poeziei rezonanțe meditative. Inițiative poetice temerare sunt cosmogoniile din Hiranyagarba ori rafinamentul compoziției dintr-o altă legendă inspirată de literatura indiană, Yavana și Nurvady (1881), premergând manierei parnasiene. În prelucrarea epicii populare, pentru care a avut un interes deosebit, ca și pentru problemele limbajului popular sau pentru posibilitățile de îmbogățire a limbii literare, B. se apropie mai mult de Bolintineanu decât de Alecsandri. Uimitoarelor intuiții muzicale
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
ideologia de esență iluministă se însoțește cu un spirit pedagogic superior, ce îi guvernează toate acțiunile. Menirea foilor sale va fi aceea de „a lăți idei” în cât mai multe domenii, pentru că „românii nu au timp de pierdut cu nimicuri”. Premergând ideilor „Daciei literare”, se arată preocupat de unitatea limbii literare și de adoptarea unei ortografii unitare. Publică frecvent sau reproduce scrieri din celelalte provincii, încurajează discuțiile despre limbă și literatură, utile în aflarea unei orientări comune. B. este un discipol
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
dezvoltării, inclusiv pe cea a investiției în capitalul uman. În privința acesteia din urmă ar merita să facem un scurt comentariu. Esterly arată că educația este un factor important de creștere economică, dar nu o precondiție. Nimic nu argumentează că ea premerge dezvoltării economice sau “take-off-ului”. În plus, modul în care experții și guvernele au promovat programele educaționale a fost deficitar. Guvernele pot adopta legi ale obligativității școlarizării și obțin fonduri externe pentru a finanța joburile clienților politici: birocrația educației și profesorii
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
cu cuvântul înțeles și vorbit de cătră spirit, se arată a fi subordonat, pentru că spiritul nu se manifestă aicea în elementul lui cel mai propriu, în cuvânt, ci într-un element mai esterior față cu spiritul. De-aceea gestul și premerge espresiunei prin vorbire, el fiind o espresiune mai înrudită cu natura. Această rumpere părută din imperiul spiritual al cuvântului în imperiul sensibil al gestului e pentru noi totodată și un progres. Și de ce? Pentru că e prima treaptă a realizărei artei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
clipă, și capul lucrului e acela câtă însămnătate are de-a aduce la arătare în acest act, va să zică cât suflet poate el inspira sunetului articulat. Condițiunea necesarie pentru pronunția tuturor literelor este aerul mișcat. Căci numai fluviul de aer care premerge pronunțarea literelor, acela singur face posibilă ieșirea la lumină a sunetului. Elementul în care se zămislesc literele este aspirațiunea neobser[va]bilă carea premerge pronunțiarea oricărei litere. Această aspirațiune e mai auzibilă și mai obser vabilă cu deosebire la literele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
articulat. Condițiunea necesarie pentru pronunția tuturor literelor este aerul mișcat. Căci numai fluviul de aer care premerge pronunțarea literelor, acela singur face posibilă ieșirea la lumină a sunetului. Elementul în care se zămislesc literele este aspirațiunea neobser[va]bilă carea premerge pronunțiarea oricărei litere. Această aspirațiune e mai auzibilă și mai obser vabilă cu deosebire la literele acelea care se formă numai de cătră aerul ce izvorăște din deschizătura gurei. Aceste sânt vocalele. Vocala în genere [o] căpătăm când columna de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
semivocalelor, a literelor cursive, așadar a consonantelor acelora așadar cari țin mijlocul dintre vocală și consonantă și a consonantelor proprii, adevărate. Cele dintâi, semivocalele, au asta cu vocalele comun (a împărți) cum[că] sânt cauzate prin columna de aer ce premerge apăsări, care apăsare apoi constituie capătul întregului, se sfârșește în sunetul sforțat de la organul anumit de vorbire. Cele de-a doua, consonantele proprii, silesc nemijlocit pe organ, după pronunțarea lor nu sânt în stare de-a se susținea în același
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
am face abstracție de la condițiile subiective ale intuițiunei lui; căci în cazul întîi ar fi ceva care, fără obiect real, ar fireal. Al doilea, dac-ar fi o determinație sau o ordine aderentă lucrurilor însuși, ca asemenea n-ar putea premerge obiectelor ca condiție a lor, nici ar putea fi cunoscut și intuit apriori prin teze sintetice. Aceasta din urmă însă [se*] poate efectua, daca timpul nu este decât condiție subiectivă sub care în noi au ființă toate {EminescuOpXIV 383} intuițiunile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putință ca obiect al experienței. Să vedem. Toată esperiența conține, afară de intuițiunea simțurilor prin care ceva este dat, încă și o noțiune despre un obiect carele este dat în intuițiune sau care apare; prin urmare drept fundament al experienței vor premerge la toată cunoștința acestora noțiuni despre obiecte în genere, ca condiții apriorice ale acelei cunoștințe; prin urmare valoarea obiectivă a categoriilor, ca noțiuni apriorice, se va-ntemeia pe aceea că prin ele numai va fi cu putință abia esperiența (cît
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o face pe aceasta cu putință, având esperiența a ilustra oarecum și a aplica în evidență acea supoziție transcendentală. Nici o cunoștință nu poate avea loc în noi, nici o împreunare și unitate [a] unor asemenea, fără acea unitate a conștiinței care premerge tuturor datelor intuițiunilor și la care referindu-se toate reprezentațiile despre obiecte devin abia cu putință. Această conștiință curată, primordială și neschimbăcioasă o voi numi apercepțiunea transcendentală. Că merită acest nume se vede în aceea că chiar unitatea cea mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dar acea regulă empirică a asociației pe care {EminescuOpXIV 411} în genere trebuie s-o admitem când spunem că toate celea în șirul succesiv al întîmplărilor stau astfel sub reguli încît niciodată nu se-ntîmplă ceva fără ca altceva să-i fi premers din care să fi putut urma neapărat; această regulă ca lege a naturei pe ce se bazează ea oare, întreb eu; și cum de-i cu putință o asemenea asociație?. Temeiul putinței acestei asociații unor diverse se numește afinitatea celor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a deveni conștii de ele (de-a ne trezi asupra lor și a le băga-n seamă) atunci ar fi ca și când am zice că ele nu există defel. Însă toată conștiința empirică se referă necesarminte la o conștiință transcendentală (care premerge esperiența concretă și spețială) adică conștiința de mine însumi ca apercepția primordială. Este așadar absolut necesar ca în cunoștința mea toată conștiința să aparție unei conștiinți (de mine însumi). Aici deci este o unitate sintetică apriori de recunoscut (a varietății
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
revie ceea ce noi avem în gândire și să nu urmeze ca o asemenea reprezentație să fie deșartă. Dar, având a face pretutindenea numai cu fenomene, nu-i numai cu putință, ci chiar necesar ca cunoștinței empirice a obiectelor să-i premeargă oarecari noțiuni apriorice. Căci ca fenomene ele constituiesc un obiect ce nu-i decât în noi, pentru că afară de noi o modificație a sensibilității noastre nu se află. Deja numai reprezentația cum că toate fenomenele acestea, prin urmare toate obiectele de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]