464 matches
-
și "se deschide" spre general și universal. Simbolurile trezesc experiența individuală și o preschimbă în act spiritual, în stăpânire metafizică a Lumii. Aflat în fața unui copac oarecare, simbol al Arborelui Lumii și imagine a Vieții cosmice, un om al societăților premoderne poate ajunge la cea mai înaltă spiritualitate: înțelegînd simbolul, el reușește să trăiască universalul. Viziunea religioasă a Lumii și ideologia care o oglindește îi îngăduie să folosească această experiență individuală, să o "deschidă" spre universal. Imaginea Arborelui este încă destul de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care a luat în cazul nostru forma ortodoxiei și care s-a răspîndit, difuz și alert ca întreaga noastră tranziție, mai ales în rîndurile tineretului nostru urban. Departe de mine vreo intenție moralizatoare sau de luare de poziție post-modernă ori premodernă, dar un asemenea fenomen social nu poate trece neobservat nici măcar la o masă de Crăciun. El se înscrie, bineînțeles, într-un proces mai larg și mondializat de reabilitare a corpu lui : „actualmente operăm o întoarcere la concepția păgînă despre corp
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe ultimul loc la îngrijire. Ce ne spune acest lucru ? Păi, generalizînd puțin, s-ar zice că sîntem tot mai post moderni (sau post-industriali, după preferință) în ceea ce privește temerile legate de propriul corp și buna sa funcționare, dar rămînem mai degrabă premoderni în ceea ce privește luarea în stăpînire a propriei sănătăți, aceasta fiind lăsată în continuare pe seama divinității. Ne lăsăm încă în seama lui Dumnezeu, dar ne temem tot mai mult de rezultatele acestei încrederi. Pe de o parte, corpul devine deci tot mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai mult de rezultatele acestei încrederi. Pe de o parte, corpul devine deci tot mai mult un obiect de atenție și îngrijorare contingentă, ca la trend-setter ii americani ; pe de altă parte însă, el rămîne, în majoritatea cazurilor, un corp premodern și țărănesc, la care privim doar pentru a ne aminti, cu un fatalism imanent, de suferințele inevitabile la care îl poate supune Dumnezeu. Paradoxală glocalizare !... Covorul multicultural — Cum a ieșit cursul ? o întreb eu pe M., o fostă studentă, trăitoare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
icoane ale trecutului, mai importante uneori pentru că păstrează vie ideea de Trecut decît pentru că imortalizează un anumit trecut. Să luăm, de pildă, exemplul colindelor. Acestea țin de „obicei”, sînt o practică rituală nelipsită în societatea țărănească română. Într-un sat premodern, absența colindelor la momentul și locul hărăzite ar fi de neconceput, ele țin de însăși rînduiala lumii sătești : a le uita, a le lăsa să dispară ar însemna să riști ca lumea însăși să dispară. Într-un sat modern, actual
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
etnică sau națională clar conturată, ei bine, atunci românii au trebuit să aștepte și ei inventarea națiunii pentru a deveni xenofobi în acest sens. Două sensuri distincte în aceeași teacă semantică s-ar putea însă să ne încurce... Străinul „tradițional”, premodern, făcea mai degrabă obiectul unei negocieri mai mult sau mai puțin ritualizate a ospitalității și ostilității decît al unei uri apriorice. Dar și în această privință, țăranii erau foarte reticenți chiar și între ei : „Cel cu masa să poftească/ Cel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Nu cred. Prin miza pusă de roman cieră pe Vica Delcă s-a dorit (și s-a reușit) răsturnarea unei prejudecăți persistente referitoare la adâncirea unor personaje modeste social. În proza noastră standard, acestea sunt conturate fie schematic, complet neconvingător, premodern sau realist-socialist, într-o compoziție calibrată și etajată pe intelectualul complex și superior. A face deci proză psihologică, analiză, nu doar creație cu o biată femeie ce vorbește în dezacorduri și nu ajunge, évidemment, la treapta speculațiunii intelectuale : iată, în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chiar despre "futuritate". Și, într-adevăr, pornind de la această structură temporală precisă se va elabora morala producției: munca în calitate de realizare de sine, morala reproducerii, singura sexualitate legitimă. Pe scurt, morala ca "economie" a eului și a lumii. Astfel, acel otium premodern este urmat de negotium modern. Totul este supus negoțului, la ceea ce se contabilizează, se tezaurizează, se comercializează. Până la uitarea căii atât de misterioase, insesizabile a "reziduului": luxul, surplusul de viață, excesul, intensitatea, prețul lucrurilor fără preț care fac specificitatea existenței
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în jurul imaginilor arhetipale care vor favoriza, misterios, adeziunea la cutare produs, la cutare muzică, la cutare vedetă. Imagini fundamentale, cauză și efect ale modei în general. Analogia afectivă este, desigur, firul roșu al etosului postmodern. Ea reînnoadă legătura cu situația premodernă care considera lumea ca o țesătură de metafore pe care trebuie să le descifrăm. Se sprijină pe faptul că există "datul". "Intimări" obiective pe care trebuie să le examinăm. Pe scurt, există un precedent al miturilor care pot fi considerate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pariu că nu! Dar suferința familiilor turce? E o tragedie, Însă trebuie să Înțelegem că 1915 nu era 2005. Vremurile erau diferite pe atunci. Pe atunci statul turc nici măcar nu exista, ci doar Imperiul Otoman, pentru numele lui Dumnezeu. Era premodernă și tragediile ei premoderne. Armanoush a strâns din buze atât de tare, Încât parcă tot sângele i s-a scurs din ele. Avea atâtea contraargumente, că nu știa exact de unde să Înceapă. Ce n-ar fi dat ca Baron Baghdassarian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
suferința familiilor turce? E o tragedie, Însă trebuie să Înțelegem că 1915 nu era 2005. Vremurile erau diferite pe atunci. Pe atunci statul turc nici măcar nu exista, ci doar Imperiul Otoman, pentru numele lui Dumnezeu. Era premodernă și tragediile ei premoderne. Armanoush a strâns din buze atât de tare, Încât parcă tot sângele i s-a scurs din ele. Avea atâtea contraargumente, că nu știa exact de unde să Înceapă. Ce n-ar fi dat ca Baron Baghdassarian să fie acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vedem cum stau, de fapt, lucrurile... Ideea „tradiției folclorice” anonime, colective a avangardei constructiviste, ca și nevoia de recuperare a primitivismului și bizantinismului în arta modernă, pornește de la teza mai mult decît contestabilă a inexistenței unei tradiții culte moderne și premoderne (explicabilă prin „istoria noastră discontinuă”, improprie construcției durabile), așa cum prezumata „inexistență” culturală a secolului al XIX-lea românesc, deplînsă de Vinea (cu puținele contraexemple de originalitate autentică: Eminescu, Caragiale, Creangă, Odobescu, Coșbuc), indică o cultură de „excepții valorice” accidentale într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anonime și creatoare, aceeași respingere a complexului periferic, mimetic și a raționalismului scientist, aceeași fobie a Istoriei, aceeași nevoie compensatorie a cuceririi unei identități „absolute”, perene. Ideea - generatoare de complexe - a discontinuității noastre istorice și a precarității tradiției noastre culte premoderne este, de altfel, una dintre obsesiile identitare majore ale interbelicului românesc: ea apare la Mateiu Caragiale (intervenția polemică a lui Pașadia din Craii...) și la reprezentanții „tinerei generații” (Cioran, Ionescu), nuanțată la E. Lovinescu, răsturnată la G. Călinescu („folclorul țărănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al planetei unificate”, posibilitatea construcției unei tradiții (moderne) universalizabile prin intermediul acțiunii unei elite independente și novatoare, pornind de la necesitățile „colective” și de la filonul artei noastre populare „fără subiect”. Nevoia de ancorare a nonfigurativului modern („arta fără anecdotă”) într-o tradiție premodernă balcanică - în cazul de față, musulmană - e afirmată în parabola euristică din „Promisiuni“, sub forma unui dialog între Hamlet și Polonius: „Mohamet a interzis credincioșilor reproducerea chipului omenesc și porunca lui s-a extins asupra tuturor aspectelor organizate ale naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vaste cantități de documente medicale, juridice și literare 1. În următoarele rânduri ne vom opri asupra unui singur aspect din opera sa târzie (rămasă neterminată 2). Ea oferă o spectaculoasă sociologie a cunoașterii de sine plecând tocmai de la atitudinea epocilor premoderne față de trup și sexualitate. Vom nota mai întâi tezele lui Foucault cu privire la semnificația corporalității în elenismul târziu și ecoul acestor idei în scrierile din primele secole creștine. Vom analiza apoi limitele interpretării orizontale a textelor creștine despre corporalitate, introducând argumentele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și M. Weber privind geneza modernității diferă substanțial, solicitând o lectură complementară. Dacă Marx separă mecanismele economice de codul juridic, etosul religios sau istoria politică a societății occidentale, Weber admite numai reversul. El pare să omită faptul că în societățile premoderne nu putem suspecta cu prea mare ușurință existența unor mecanisme religioase de legitimare a unor conflicte de interese în relația individ-societate1. Mănăstirile sunt imaginea cea mai elocventă care probează resorbția diviziunii sociale și a practicilor economice (în regimul „ascultărilor”) de către
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
legitimare a unor conflicte de interese în relația individ-societate1. Mănăstirile sunt imaginea cea mai elocventă care probează resorbția diviziunii sociale și a practicilor economice (în regimul „ascultărilor”) de către un miraculos și nuclear „tot” al vieții liturgice. Ceea ce contează în lumea premodernă nu este atât contrastul dintre parte și întreg (structură diadică). Este mult mai importantă rezonanța acestui binom (structura holografică). Ordonarea ierarhică făcea din societatea arhaică un univers în același timp organic și diferențiat. Este un paradox pe care modernii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cultural-cognitive atât a intereselor, cât și a capacității de acțiune responsabilă a actorilor („investitorilor”). Ei arată cum capacitatea de acțiune (agenția) a actorilor este un proces de devoluție a autorității divine. Aceasta din urmă era singura forță acțională În societățile premoderne, indivizii fiind mai degrabă În ipostaza de executanți ai voinței divine. Capacitatea de acțiune responsabilă și autoritatea sunt asumate imanent În practicile și cunoașterea sociale și este rezultatul unui proces de standardizare a mijloacelor raționale pentru a atinge anumite scopuri
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
spațiu, ca urmare a diviziunii muncii, este asociată cu amplificarea costurilor tranzacționale și necesită instituții formale, impuse de o a treia parte, pentru reducerea incertitudinii cu privire la termenii contractului. Structurarea „relațională”, personală, bazată pe reciprocitate În cadrul interacțiunilor sociale este soluția societăților premoderne În care specializarea este scăzută, dar nu mai este posibilă odată cu creșterea complexității societăților industriale. Totuși, North recunoaște importanța instituțiilor informale și a structurilor locale de relații ce pot distorsiona sau anihila direcția impusă de instituțiile formale. Lin aduce dovezi
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de gen nu conduce la dispariția discriminărilor, sursa acestora regăsindu-se în variile forme de sexismxe "„sexism" și în minoratul contraofensivei feministexe "„feminist". Deși încastrat într-o lungă tradiție culturală, sexismxe "„sexism"ul a fost mai puțin evident în perioada premodernă, cu excepția vieții religioase. Femeile și bărbații aveau roluri complementare în gospodărie. O dată cu industrializarea, cu separarea sferei publice de cea privată în sensul muncii producătoare de venit, femeile au fost date la o parte în calitate de complementare ca producători, în sensul de
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
puțin teoretic. Popular, ea pare să aibă mai mult succes prin coerența cu conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga (vezi Miroiu, 1999). Peste toate acestea, societatea însăși are particularități care trebuie și teoretic, și politic substanțial contextualizate. Multe dintre aspectele ei sunt premoderne. Modernitatea societății, inclusiv cea politică, este limitată la o parte a populației, prin excelență din orașe mari, universitare, cu acces dezvoltat la informație și este redusă până la foarte redusă în orașele mici, adesea dezindustrializate, în mahalalele marilor orașe, în sate
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
alte cuvinte, libertățile și drepturile depline au o barieră de sex: sunt accesibile doar unuia, și anume celui care coincide cu imaginea despre omul deplin - bărbatul. În această privință, multe ideologiixe "„ideologie" și doctrine își dau mâna. Față de tradițiaxe "„tradiție" premodernă nu este nimic nou sub soare. Atâta doar că o ideologie a egalității în drepturi, în baza apartenenței la o umanitate comună, este un cadru de referință foarte bun pentru o agendă care include extinderea drepturilor la toate persoanele, indiferent
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
adică, pe scurt, le așază în categoria „incompetenților legali”. Constituția consacră „infantilismul legal” al femeilor (Bucurxe "„Bucur,Maria", 2003, p. 2). Adică, pe scurt, pentru femei, modernizarea a însemnat o condiție legală mai proastă față de cea a bărbaților decât cea premodernă. Cetățenia republicanăxe "„cetățenie republicană" invocată de Maria Bucurxe "„Bucur,Maria" drept crez al militantismului feminist al acelor vremuri este acea formă de cetățeniexe "„cetățenie" în care individul este în slujba polisului, el este (și folosirea masculinuluixe "„masculinitate" aici e corectă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Marocului împărtășeau o opinie favorabilă cu privire la Statele Unite.34 Aceasta este o chestiune de un deosebit interes, deoarece unii extremiști islamiști vor să facă uz de teroare pentru a forța întoarcerea la ceea ce ei prezintă ca fiind o versiune mai pură, premodernă a religiei lor. În unele regiuni, de pildă în țările arabe, antiamericanismul ar putea fi un paravan pentru o incapacitate generală de a răspunde modernității vezi progresul lent al democratizării și al creșterii economice descris într-un raport recent din cadrul
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
și McFaul sugerează că o formațiune centru-periferie a înlocuit polaritatea, ca trăsătură structurală dominantă a sistemului internațional (Goldgeier și McFaul, 1992, pp. 467-491). Robert Cooper oferă un model al structurii pe trei paliere, divizat într-un centru "postmodern", o periferie "premodernă" și o semi-periferie "modernă" (Cooper, 1998). Buzan sugerează un continuu, susținând că tiparele dezvoltării inegale vor produce, probabil, centre concentrice ale angajamentului față de normele unui nucleu, pe măsură ce sistemul internațional se maturizează (Buzan, 1993, p. 349). Fiecare dintre aceste abordări reprezintă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]