211 matches
-
particular, exclamația reia chiar funcția epitropei, astfel că particula " fie! ", plasată în discursul citat al adversarului, indică simularea acceptului în legătură cu o acuzație a acestuia. În realitate, falsul acord este o tactică polemică foarte convingătoare: în timp ce creează impresia bunăvoinței polemistului în fața preopinentului său, ca un gest nobil în polemica urbană a condeielor, ea dejoacă atacul acestuia din urmă, atrâgând atenția și mai mult asupra gravității culpei. Mesajul intențional (mascat de cel real) ar fi: acuzația că am scris versuri banale ar putea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ce există nu este, și că este ceea ce nu există". Invocarea permanentă a argumentului ad hominem face din scrisoarea deschisă argheziană un teritoriu nu al refutației propriu-zise, ci al luptei onorabile pentru restabilirea propriei imagini, compromisă prin afirmațiile mincinoase ale preopinentului. De aceea, finalul (combinând epitropa cu diasirmul) corespunde orizontului de așteptare al unui public deprins cu disimulările argheziene: "Primiți, vă rog, onorate domnule Iorga, încredințarea că zi și noapte mă rog ferbinte pentru dumneavoastră, citind molitvele cele duhovnicești de cuviință
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Publicistica polemică argheziană conține nenumărate micro-texte de interpelare directă a adversarului, în care enunțarea exclusiv performativă ("somez", "cer", "vreau", "primesc lupta și pe terenul calomniei"157), devine semnul unei virilizări discursive și, implicit, al intenției polemistului de a-și domina preopinentul pe terenul argumentației logice, în care faptele au statutul unor probe incontestabile. E vorba, așadar, nu de un discurs prin care se încearcă negocierea distanțelor și obținerea consensului, ci mai degrabă de unul în care enunțiatorul își asumă deținerea adevărului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin uzanța verdictivelor calificative și imperative, iar destinatarii (net diferențiați într-un schimb polemic direct și concret) dobândesc un statut interșanjabil. Dacă, într-o confruntare deschisă și principială, publicului (destinatar 1) îi este atribuit rolul de instanță critică evaluativă, iar preopinentului (destinatar 2) i se acordă un statut de egalitate, în cazul manifestului enunțul sentențios produce un dezechilibru între actanți. Enunțiatorul își asumă total și nedubitativ adevărul propriei teze și îl expune în termeni categorici, eludând, ab initio, ipoteza înaintării spre
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
publică un articol de domnul G. Panu, care a constituit pricina celor ce urmează"), Arghezi polemizează cu G. Panu pe tema poeziei autentice. Avem de-a face cu un articol în replică, pretext totodată pentru susținerea propriilor convingeri. Dacă textul preopinentului fusese intitulat Viitorul versului, Arghezi a găsit de cuviință să exprime polemic, prin titlul său, o departajare substanțială între vers și poezie, "două lucruri separate și independente", chestiune pe care o pretinde cunoscută de "cei ce se îndeletnicesc cu astfel
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai presus decât interesele individuale. Pluralul persoanei întâi de altfel, marcă a discursului polemic eminescian, întărește în text aceeași convingere. O altă tehnică frecvent uzitată este cea a simulării ignoranței sau naivității, prin interogații retorice ce reactivează, deopotrivă în mintea preopinentului și a lectorului-jurat, un răspuns cvasi-cunoscut, bazat pe un adevăr incontestabil. La acuzațiile liberalilor că Partidul Conservator, monopolizând scena politică românească de-a lungul istoirei recente, a comis o serie întreagă de erori, Eminescu se întreabă de ce adversarii săi nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tipic eminesciană, extrem de punctuală, în care datele și cifrele vorbesc de la sine, iar raționamentul nud exprimă o realitate evidentă, ce s-ar putea dispensa de aceesorii retorice. Conceput aparent defensiv, discursul își dezvăluie, treptat, dublul scop: de a invalida rechizitorilul preopinentului, demontându-i pas cu pas acuzațiile și de a convinge asupra adevărului propriei teze. În final, după un matematic q.e.d., tonul devine ofensiv, fără excese patetice, iar autorul se plasează explicit într-o dimensiune etic-pozitivă a "tuturor oamenilor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reproșul lui Iorga: Când un popor întreg comemora pe Ștefan cel Mare, el (Arghezi, n.n.) își râdea de marele ucigaș"228. Textul arghezian urmează același traseu, dinspre defensiv luând ca pretext acuza injustă spre ofensiv, descalificând atât maniera tendențioasă a preopinentului de a interpreta realitatea, cât și stilul lucrărilor de specialitate, greoi și inaccesibil cititorului obișnuit. Formula aleasă de Arghezi marcă a retoricii polemice proprii, de altfel, este a diasirmului ce provoacă o ironie ilară: "Dacă așa și-a scris cărțile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scriitor și gazetar" care-și abordează victima numai cu apelative reverențioase precum "domnul", "domnia sa", iar pe de alta, cea distorsionată, a unui adversar socialmente redutabil: "(...) profesor universitar, om cu tendințe de unitate, cu metodă, cu ordine (expresii citate din discursul preopinentului, n.n.), cu acces la tribuna întâietăților, rând pe rând poet, critic, istoric, reformator, conducător etc.". Cu cât imaginea acestuia este mai impozantă, iar enumerația ironică și deci polemică a funcțiilor și calităților preopinentului o hipertrofiază strategic, cu atât culpa de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
metodă, cu ordine (expresii citate din discursul preopinentului, n.n.), cu acces la tribuna întâietăților, rând pe rând poet, critic, istoric, reformator, conducător etc.". Cu cât imaginea acestuia este mai impozantă, iar enumerația ironică și deci polemică a funcțiilor și calităților preopinentului o hipertrofiază strategic, cu atât culpa de a fi trunchiat adevărul este mai impardonabilă. Acest joc al simulărilor, prin imagini reflectate contrastant, mizează pe acroșarea afectivă a lectorului-jurat (activându-i complexul emoțional ambivalent simpatie/antipatie) și, implicit, pe obținerea adeziunii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ci al Întregii perioade post-revoluționare, a cărei durată doar istoricii o vor stabili.” (Urlete.) „Această propunere, pînă la ora actuală, nu a fost semnată decît de mine. Rog secretariatul să o arhiveze.” (Tăvăleli, sufocări, tropăit. Camera se zgîlțîie de rîs. Preopinentul coboară, demn, de la tribună.) Azi am Întîlnit-o pe Fairuza Balk În autobuzul 137. Ei, și a venit frigul, frunzele mor, iar voi, copii, tot aia ați votat, ba chiar mai mult decît atît. Și asta datorită faptului că-n cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vedea prima ce avea să poarte ea Însăși În următoarele luni. După vreo două săptămâni de la revenirea la birou, Miranda Îi dădea lui Emily o listă de creatori de modă ale căror cataloage de prezentare dorea să le vadă. Pe când preopinenții obișnuiți se grăbeau să Își alcătuiască cataloagele pentru ea - adesea fotografiile făcute pe podiumurile de prezentare nici nu erau date Încă la developat, cu atât mai puțin prelucrate și prinse În catalog, Înainte ca ea să le ceară - toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o realegere. Dacă primarul nu are dreptul de viață și de moarte asupra supușilor, ca un rege din străvechime, nici sfârșitul nu-i este crunt - și dinainte știut. Față de consumul de emotivitate al recentelor alegeri comunale din țara noastră, obligând preopinenții la realizarea de proiecte propagandistice originale, atractive, de natură să-l determine pe alegător înainte de toate să se prezinte la vot și, firește, să-și manifeste preferința pentru candidatul în chestiune, inerția, obstinata tendință a cetățeanului de a se deroba
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
decât argumente logic valide" sofisme de logică; "dacă un punct de vedere nu a fost apărat convingător, atunci cel care l-a propus trebuie să îl retragă. Dacă un punct de vedere a fost apărat într-o manieră convingătoare, atunci preopinentul nu trebuie să îl pună la îndoială" sofismele de închidere; "părțile nu trebuie să utilizeze formulări insuficient de clare sau de o obscuritate susceptibilă a determina confuzii. Fiecare dintre părți trebuie să interpreteze expresiile celeilalte într-o manieră cât mai
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
una pe sofisticate teme identitare. Am profitat, În schimb, de pe urma Înnodării altor relații prețioase sub raport personal (pe cele exclusiv intelectuale, mult mai numeroase, nici nu le mai pun la socoteală). Cea mai plăcută surpriză mi-a oferit-o Însuși „preopinentul” meu, Molnár Gusztáv. După ce mi-a citit În manuscris articolul În care Îi criticam ideile, și dând dovadă de un fair-play desăvârșit, Molnár mi-a intermediat publicarea lui În două reviste din Ungaria, tocmai pentru a provoca o dezbatere intelectuală
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Dintre aceștia, este remarcat cărturarul bănățean Damaschin Bojincă XE "Bojincă" , criticat de către Papiu XE "Papiu" deoarece „află lucru demn a-i lăuda pe români pentru că Învață cu atâta diligență limba ungurească, iară nu cea românească”. Pentru a demonstra „gravitatea” afirmațiilor preopinentului său, Papiu XE "Papiu" reproduce citate ample din lucrările acestuia, menite să dovedească, În opinia sa, imensa „greșeală” de care se făcuse vinovat Bojincă XE "Bojincă" , prin faptul că a manifestat o atitudine prea moderată față de maghiari și i-a
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care îi face filosofului român un adevărat proces de intenție, acuzându-l că ar fi recurs "la o interpretare sofistică a pastoralei, spre a ajunge la concluzii ciudate". Răspunsul lui Nae Ionescu nu întârzie să apară, demontând cu argumente critica preopinentului său de la "Universul". Filosoful reia teza sa cu privire la comportamentul Patriarhului, reducând-o la două argumente esențiale: 1. Patriarhul Miron Cristea dă ordine în legătură cu fapte petrecute în alte eparhii, pe care le instituie ca fiind valabile pentru întreaga Patriarhie românească. Prin
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de autoritate personală în Biserica sinodală românească; 2. Patriarhul Miron optează pentru elementele de asistență în defavoarea celor cultuale în viața religioasă românească. Ergo, Nae Ionescu a caracterizat aceste opțiuni drept expresii fundamentale ale protestantismului. În schimb, la aceste argumente naeionesciene, preopinentul de la "Universul" oferă trei puncte de vedere discutabile: 1. prin statutul de organizare al Bisericii Ortodoxe Române se stabilesc anumite cazuri în care se relevă dependența episcopului de mitropolit. În virtutea acestui principiu, Patriarhul poate, din punct de vedere canonic, să
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pricina; 2. Patriarhul nu era obligat să consulte Sfântul Sinod în această privință, nefiind vorba de o problemă dogmatică; 3. Ortodoxia nu are nimic în comun cu numărul lumânărilor și cu felul ofrandei. În ceea ce privește primul punct de vedere exprimat de preopinentul de la "Universul", Nae Ionescu consideră cu îndreptățire că nu se poate demonstra caracterul ortodox al unei dispoziții prin concordanța ei cu statutul Bisericii Ortodoxe Române pentru simplul motiv că acest statut nu este ortodox, ci protestant, fiind străin de duhul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
un convalescent. Evaluarea are, preponderent, un scop terapeutic: trebuie să te simți prost când critici, iar pacientul trebuie să se simtă bine. N-ai voie să-ți exhibi identitatea și convingerile, după cum n-ai voie să faci aluzie la identitatea preopinentului. Ești o instanță abstractă, fără afecte, idiosincrazii, opți uni, sau experiențe de viață proprii. Candidatul, la rândul lui, e îndreptățit în tot ce face, fundamental bun, dar extrem de sensibil. Nevrotic. Depresiv. Susceptibil. În pragul colapsului psihic. Vei avea deci grijă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în opoziție, în încă pățânarea de a fi mereu „contra“. Inteligența devine, astfel, echivalentă cu temperamentul nevricos. Nu funcționează decât stimulată de o perpetuă iritare. Pacientul unui asemenea derapaj nu poate intra în dialog decât dacă se enervează, dacă găsește preopinentului nod în papură. Bătăios ca prostul, arțăgos, agitat, insul lovit de această umoare e previzibil (adică plicticos) și, în fond, nefrec ventabil. Inteligența nu e, totuși, o simplă modalitate de a fi prost dispus. 2. Excesul tehnic. Inteligența se drapează
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se întâmplă să treacă prin fața televizorului. Se oprește scurt din drumurile sale cazaniere, aruncă o privire neutră spre ecran și rămâne cu ochii pironiți pe ceea ce vede. „Stai jos!“ îi spun ceilalți membri ai familiei. „Nu, nu mă uit!“ răspunde preopinentul și rămâne în picioare sau pleacă bosumflat (pentru a reveni, de altfel, foarte curând). Mâncatul la televizor poate fi copios și atunci spec tacolul văzut devine un pretext cețos pentru digestie, sau poate fi frugal, un soi de reflex anex
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
rusești, dar și europene, gratitudine pentru generozitatea cu care ne-a absolvit de trecutele erori..." etc. Cum ar veni, elogiile aduse de Călinescu lui Stalin ar justifica acuza de incorectitudine a criticului... față de Eminescu! Dac-ar fi să utilizăm limbajul preopinentului, s-ar cuveni așezată aici știuta întrebare "ce are Prefectura...", dar un astfel de nivel al discuției nu-l îngăduie însăși tema. Strădania dlui Cernăianu pentru deslușirea unor episoade ale biografiei lui Eminescu este mai mult decât lăudabilă. Au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
timp, drept animator și creator de cultură pe anumite linii, numai critic literar - nu.” 1 E drept că Streinu nu amintește concret pe nimeni din acești „unul și altul”, mulțumindu-se să respingă în bloc atari judecăți discutabile, nenumindu-și preopinenții. Unul ar putea fi G. Călinescu. „Divinul critic” (Eugen Barbuă scrisese cu doi ani înainte în monumentala sa Istorie: „Critic de analiză, de creație, n-a fost Maiorescu și singura valoare a articolelor citate (O cercetare critică asupra poeziei române
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
se pare că nu este o îndeletnicire de critic.” Pompiliu Constantinescu se angajează în dialog, făcând o scurtă și persuasivă incursiune în istoria disciplinei critice. Este interesant de observat că accentele polemice nu depășesc niciodată marginile urbanității. Pompiliu Constantinescu răspunde preopinentului său, Vladimir Streinu, în temeiul câtorva adevăruri de principiu, greu de clintit, apărând nu atât pe Șerban Cioculescu cât disciplina criticii ca atare: „D. Streinu se întreabă dacă portretura morală e o îndeletnicire de critică; a fost și este încă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]