478 matches
-
166) Văd până la voi. * a privi, urmat de prepoziții care exprimă direcția (167) Privește la/spre televizor. (168) Privește spre/la mine! Proprietatea verbului a privi de a admite, pe lângă structurile cu obiect direct (te privesc), și structuri cu grup prepozițional exprimând ținta privirii (privesc spre tine) poate fi pusă în legătură cu faptul că procesul vizual exprimat nu se caracterizează, în mod obligatoriu, prin focalizare 130. Să se compare, în acest sens, următoarele exemple - în exemplul cu obiect direct, referentul perceput este
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
mănâncă. (gradinavisata.wordpress.com) 5.2. Verbele de percepție intențională, în structuri cu două argumente Verbele de percepție intențională pot apărea, asemenea verbelor de percepție nonintențională, în structuri cu un nominal subiect [+Animat] și cu un argument obiect direct/obiect prepozițional 133, cu diverse realizări. 5.2.1. Obiectul direct/prepozițional realizat prin GN * S-a observat că verbul a privi nu are aceeași disponibilitate ca verbul a vedea de a dezvolta sensuri din domeniul cognitiv 134. În poziția obiectului direct
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în structuri cu două argumente Verbele de percepție intențională pot apărea, asemenea verbelor de percepție nonintențională, în structuri cu un nominal subiect [+Animat] și cu un argument obiect direct/obiect prepozițional 133, cu diverse realizări. 5.2.1. Obiectul direct/prepozițional realizat prin GN * S-a observat că verbul a privi nu are aceeași disponibilitate ca verbul a vedea de a dezvolta sensuri din domeniul cognitiv 134. În poziția obiectului direct sunt selectați referenți cu trăsătura semantică [+Concret], exprimând percepția directă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
echivalent semantic și substituibil cu a privi. (181) Se uita/Privea la ei cum se jucau. Componenta de focalizare poate lipsi în contextele în care verbul se construiește, asemenea verbului a privi, cu grupuri adverbiale de loc sau cu grupuri prepoziționale care exprimă direcția privirii: (182) S-a uitat în cameră, dar, nevăzând pe nimeni, a ieșit. * Verbul a asculta selectează în poziția obiectului direct referenți cu trăsătura [+Emisie de sunete], ca în exemplul (183). În anumite cazuri, nominalele obiecte directe
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
atins stadiul final. (www.jurnalul.ro) * Verbul a gusta selectează, în utilizarea senzorială, referenți care au inerentă trăsătura semantică [+Proprietate gustativă]. În poziția celui de-al doilea argument al verbului a gusta poate apărea un grup nominal sau o construcție prepozițională partitivă: (193) Nu gusta mâncarea/din mâncare în timp ce gătești! În cazul verbului a gusta, glisările semantice se produc spre o zonă mai subiectivă, cea a preferințelor personale. Obiectul verbului de percepție se realizează printr-un nominal cu referință abstractă: (194
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
supărată, dar nu se vede. Deși admite o gamă restrânsă de adjective 148 în poziția numelui predicativ, verbul a arăta permite tipuri de complementare nespecifice altor verbe copulative. Realizările curente ale poziției predicative în cazul verbului a arăta sunt grupurile prepoziționale și propozițiile conjuncționale introduse prin conectorii de comparație ireală ca și cum, de parcă etc.: (d) GPrep cu centrul prepozițiile ca sau a, exprimând o predicație comparativ-calificativă (242) sau categorizantă (243): (242) Andrei arată [GPrep ca tine/Ion]. (243) Din față arată [GPrep
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
participă la tipare mai diverse. Funcționează contextual ca verb impersonal (260a), cu poziția subiectului neacoperită, când actualizează sensul "a avea miros neplăcut". În aceeași ipostază de verb impersonal, poate primi și un alt tip de complinire, realizată printr-un grup prepozițional organizat în jurul prepoziției cu sens comparativ a. În contextul sintactic de la (260b) nu este specificată entitatea care emite mirosul, aceasta fiind asimilată spațiului în care se află locutorul: (260a) ØS În beci miroase. (260b) ØS Miroase a parfum. A mirosi
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
verb rolul semantic de Temă. În această poziție sintactică apare entitatea cu proprietatea [+Emisie de miros]: (261) Florile astea nu miros ("Florile nu au miros"). Primește două compliniri, un subiect Locativ și o complinire circumstanțială obligatorie, realizată printr-un grup prepozițional organizat în jurul prepoziției cu sens comparativ a: (262) Toată casa miroase a fum. Lexicalizarea Experimentatorului prin clitic în cazul Dativ este posibilă doar în tiparul semnlat mai sus la (260b): (263) Îmi miroase a parfum. 7. Pasivizarea verbelor de percepție
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
acestea nu au trăsătura semantică [+Abstract]. 97 Româna se deosebește de alte limbi în ce privește exprimarea acestui raport semantic în care a vedea este urmat de conjunctiv. În italiană se poate folosi verbul vedere la imperativ, dar urmat de un infinitiv prepozițional, mai frecvent la formă afirmativă decât la formă negativă: Vedi di chiudere la porta! vs Vedi di non lasciare la porta aperta! Chiar dacă acceptă construcția cu imperativul lui vedere, italiana preferă actul de vorbire directiv neprefațat de vedere: Chiudi la
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
inventariază tiparele din limbile romanice prin care se poate exprima percepția fizică directă a unei acțiuni sau a unui eveniment: (a) acuzativul cu infinitivul (ACI), în italiană și franceză; (b) construcția completivă pseudo-relativă (PRC), în italiană și franceză; (c) construcția prepozițională infinitivală (PIC), în portugheză. Cele trei configurații sunt ilustrate cu următoarele exemple preluate de la Guasti (1993: 53): (a) it. Ho visto Maria partire ' Am văzut-o pe Maria plecând' (ACI); (b) it. Vedo Maria che bacia Luca 'Am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a III-a, s.v. privi. 132 Gheorghe (2009: 83) arată că, în astfel de situații, cele două categorii vide "se susțin prin coreferențialitate, formând un tip de anafore zero, de tip asociativ". 133 Singurul verb care selectează ca argument obiectul prepozițional este verbul reflexiv a se uita. Deși a se uita se angajează în alte tipare sintactice decât restul verbelor de percepție intențională (care se construiesc cu obiecte directe), pentru unitatea descrierii, vom prezenta comportamentul sintactic al acestui verb în acest
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
dintre mijloacele importante de realizare a coeziunii textuale. În categoria conectorilor se includ anumite conjuncții coordonatoare (dar, deci, or, căci), anumite conjuncții subordonatoare (deoarece, cum), anumite adverbe sau locuțiuni adverbiale (într-adevăr, în consecință, astfel etc.) și grupuri nominale sau prepoziționale (în ciuda acestui fapt). În clasa generală a conectorilor au fost delimitate trei tipuri de mărci de conexiune: 1) conectori argumentativi propriu-ziși; 2) organizatorii și mărcile textuale și 3) mărcile de asumare enunțiativă. Cele trei tipuri de conectori îndeplinesc aceeași funcție de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
scurtă de text, fenomen care a primit denumirea de incidență: incidență la stînga și/sau incidență la dreapta. Conectorii argumentativi cumulează funcțiile de segmentare, de asumare enunțiativă și de orientare argumentativă a enunțurilor. Ei declanșează o recaracterizare a unui conținut prepozițional fie ca argument, fie ca o concluzie, fie ca motivație pentru a fundamenta sau de a întări o inferență, fie ca un contra-argument. În această categorie intră atît conectorii argumentativi și concesivi (dar, totuși, cu toate acestea, desigur, însă), cît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu toate că, în pofida etc.). Potrivit acestui cercetător, conectorii sînt "expresii lingvistice care permit traducerea "legăturilor logice" între propoziții: anumite conjuncții de subordonare (pentru că, ca) și coordonare (deci, căci), anumite adverbe sau locuțiuni adverbiale (într-adevăr, în consecință, astfel), grupuri nominale sau prepoziționale (în ciuda)". Conectorii pragmatici acționează în limbile naturale, în timp ce conectorii logici în limbile formalizate. Conectorii logici se opun conectorilor pragmatici prin: (1) natura elementelor legate: conectorii logici operează asupra propozițiilor, conectorii pragmatici "leagă nu numai cuvinte ale limbii naturale ci și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
substantivale iar, în cazul atributelor, de locuțiuni adjectivale); această gramatică recunoaște aproape douăzeci de astfel de tipuri de participanți, patru sau cinci dintre cele distincte fiind asociate cu fiecare tip de proces; 3. circumstanțe asociate cu procesul (realizate de locuțiuni prepoziționale, adverbiale sau circumstanțiale); acestea pot fi clasificate conform unor distincții adverbiale tradiționale (loc, timp, mod, cauză, etc.). Analiza tranzitivității (procesului) este un tip de semantică fundamentală. Analistul identifică procesul sau acțiunea pe care o exprimă propoziția, ca și participanții recunoscuți
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
2.7. Termenii inclusivi 2.7.1. Pronumele indefinite, negative, interogative și relative 2.7.2. Grupurile substantivale cu utilizare inclusivă 2.8. Pronumele și locuțiunile pronominale de politețe 3. Subiectul non-nominal 3.1. Formele verbale nepersonale 3.2. Grupurile prepoziționale 3.3. Propozițiile reduse 4. Acordul unor tipuri de verbe-predicat 4.1. Acordul verbelor la diateza reflexiv-pasivă 4.2. Acordul operatorilor modali 4.3. Acordul în enunțurile care descriu operații matematice Capitolul 4. ACORDUL SINTAGMELOR BINOMINALE 1. Sintagmele partitive 1
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
include locutorul sau interlocutorul), cu substantivele care desemnează locutorul (ex. subsemnatul) și acordul cu pronumele și locuțiunile pronominale de politețe. În subcapitolul despre subiectul non-nominal, sunt grupate contextele în care subiectul este reprezentat de o formă verbală nepersonală, un grup prepozițional sau o propoziție redusă. În partea finală a capitolului, este discutat acordul anumitor tipuri de verbe-predicat: verbele reflexive cu valoare impersonal-pasivă și operatorii modali. Al patrulea capitol se referă la subiectul format dintr-o sintagmă binominală, am grupat o serie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
grupul acordului verbului cu obiectul GAcordPart - grupul acordului verbului cu participiul GAcordS - grupul acordului verbului cu subiectul GAdj - grup adjectival GAdv - grup adverbial GCompl - grup complementizator GConj - grup conjuncțional GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl. - plural S - subiect SCoord - sintagmă coordonată SVO - topica subiect + verb + obiect sg.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
operații mentale (stabilirea antecendentului și a genului acestuia, alegerea formei potrivite din paradigma lui al), în limba vorbită sau în limbajul colocvial se întâlnesc destul de frecvent greșeli de utilizare: fie se face acordul și în număr, fie se utilizează forma prepozițională (invariabilă) a, prin care se evită realizarea acordului: (101) a. Anchetatorii au încheiat cercetările la fața locului, iar trupurile femeii și ale fetiței acesteia au fost urcate în mașină. (www.mediafax.ro) b. Naraku scoase câteva incantații, și în același
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în română nu depinde de prezența flexiunii personale, deci de marcarea acordului subiect - predicat. 1.2.2. Subiectul în alte cazuri decât nominativ În limba română, există situații în care subiectul este în genitiv, în dativ sau în acuzativ (marcat prepozițional). Un context de acest tip îl reprezintă propozițiile neinterogative fără antecedent, cu pronume relative, în care relativul ocupă poziția de subiect sau precedă un nominal subiect. Când propoziția relativă neinterogativă este inserată într-o poziție sintactică a propoziției regente unde
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
propozițiile neinterogative fără antecedent, cu pronume relative, în care relativul ocupă poziția de subiect sau precedă un nominal subiect. Când propoziția relativă neinterogativă este inserată într-o poziție sintactică a propoziției regente unde se atribuie cazul dativ, genitiv sau acuzativ (prepozițional), relativul ajunge să fie marcat pentru dativ, genitiv sau acuzativ. Astfel, cazul relativului este atribuit de un element din propoziția regentă, nu de verbul-predicat al cărui subiect îl constituie: (9) a. Hai fiecare pe la casa cui ne are. - subiectul este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
11) (a) nominal: Cărțile sunt pe masă., Ion este inginer. (b) propoziție relativă: Cine are carte, are parte. (c) propoziție conjuncțională: Îmi convine să plec mai târziu. (d) verb la o formă verbală nepersonală: A greși e omenesc. (e) grup prepozițional: După ora 9 e foarte bine. (f) propoziție redusă: Ion ministru la Finanțe ne mai lipsea acum. Primele patru tipuri de consituenți sunt "canonici": se întâlnesc frecvent și în toate registrele limbii (cu precizarea că formele verbale nepersonale sunt puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Finanțe ne mai lipsea acum. Primele patru tipuri de consituenți sunt "canonici": se întâlnesc frecvent și în toate registrele limbii (cu precizarea că formele verbale nepersonale sunt puțin întâlnite în limbajul popular sau colocvial). Ultimele două tipuri de constituenți, grupurile prepoziționale și propozițiile reduse, sunt "non-canonici", deoarece se întâlnesc mai rar și par a fi mai curenți în registrul oral sau într-un stil care imită stilul oral. Cele două tipuri de constituenți par a fi reluări ale unor fragmente de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
studenți b. un guvern de femei miniștri, un electorat de oameni educați - sintagmele sunt corecte, dar nu cu sensul de măsură specific construcțiilor pseudopartitive, cantitative Sintagma un guvern de femei miniștri este un GD cu centru substantival (guvern) și adjunct prepozițional, fără sens cantitativ. Substantivul guvern nu măsoară numărul sau cantitatea de femei. În schimb, în sintagmele pseudopartitive o grămadă de mere și o mulțime de studenți, substantivele cu sens colectiv grămadă și mulțime exprimă o apreciere cantitativă referitoare la entitățile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Afară este o haită de lupi. (30) a. *O sumedenie s-au pierdut. (enunțul este insuficient semantic) b. O sumedenie de informații s-au pierdut. Și unele substantive puternic referențiale (clasa A) pot fi extinse prin asociere cu un grup prepozițional care aduce precizări suplimentare referitoare la membrii grupului denotat. Substantive ca armată sau guvern pot fi extinse, iar substantive ca tineret, brădet, frunziș nu pot fi extinse: (31) a. o armată de mercenari de toate naționalitățile b. un guvern de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]