191 matches
-
păru că se va așeza pe umărul ei, dar se roti și plonjă deasupra văii. Priveau amândoi pasărea cenușie plutind deasupra coamelor Împădurite ale dealurilor, până când deveni un punct mic, negru și dispăru În văpaia soarelui. Era un șoim de prerie, Îi explică Matthew, de obicei prin părțile astea sunt șoimi mici, negri, Merlin. Oricum, i-a plăcut de tine. A venit atât de aproape, Încât ai fi putut să-l prinzi. Cine-și dorește un șoim captiv? E un oximoron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cîți ani ai? Privire mai puțin intensă. Ochii i se Încețoșară. — Drăguță, cum te numești? — Kathy Janeway. Kathy cu „K“. Bud Închise ușa. — Ce vîrstă ai? — Paisprezece ani. De ce bărbații Întreabă mereu același lucru? Vorbea cu un accent nazal, de prerie. — De unde ești? — Din North Dakota. Dar dacă mă trimiteți Înapoi, am să fug din nou! — De ce? — Vrei să mi-o tragi În stil Vista Vision? Duke zicea că la mulți bărbați le place așa. — Nu fi așa de rea, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
casă cu trei etaje și grădină. Tot Într-o casă locuiam și la Avignon, dar nu avea grădină. Aici, fiecare copil avea dreptul la parcela lui de teren, iar eu plantasem pe a mea nalbe de grădină. Numeam centrul grădinii „preria“, era un spațiu de patru metri pe cinci acoperit Într-adevăr cu iarbă, și acolo mă Întindeam lîngă tata ca să corectăm șpalturile care soseau sub forma unor foi lungi, pe care le derulam cu gesturile lacome și totodată grijulii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Churchill și Adolf Hitler. De-abia după ce am primit primul meu manual de istorie mi-am dat seama că și-a bătut joc de mine. E ciudat că, atunci când eram mai mică, mă uitam mereu la seriale ca Căsuța din prerie și The Waltons în care membrii familiei chiar erau apropiați, și surorile împărțeau tot ce aveau. Și eu nu mă regăseam în nimic din toate astea. Soră-mea n-a împărțit niciodată nimic cu mine. Chiar și de ziua ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Trail─ doar peria aspră și copacii veșnic verzi sunt neninși. Cerul e o ceața ninsă, soarele stă pitit îndărăt. Lumina tăcută străpunge întunericul nopții acum destrămat odată cu zorile. Nimic nu se mișcă, nici iepuri, nici căprioare, nici măcar neașteptatul lup de prerie. Și păsările au amuțit. Nici semn de primăvară. Albul zăpezii, lințoliul pământului, acoperă tot. Acoperă tot. . . Acoperă tot. BABBALUCI Să aduni lujerii melcilor sălbatici țâșnind din buza dealurilor, unde templele și amfiteatrele sunt simboluri ale timpurilor străvechi, când un popor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lui David, plângând, așezată la biroul Leei, cu fruntea sprijinită în palme. Dau so norul la minimum. De ce? Pentru că sunt laș. Îmi îngrop frun tea în iarba cea roșie care nu mai e de mult un covor, ci o întreagă prerie roasă de rugina asfințitului. Durerea mea bubuie undeva, într-un difuzor interior. E atât de puternică, încât nu mai suport să-i aud pe ceilalți, nu mai am putere și pentru ei, nu vreau să mai fiu aici, mă agasează
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a mutat în spatele pleoapelor și acum cântă mai tare, mai tare, și mai tare. Suficient de tare cât să nu mai vreau să-l aud și pe David. Să-l văd. Să-l ating. Altfel spus, îl abandonez. Dispar în preria mea. Mă las gâdilat de fiecare firicel de iarbă despre care știu că nu e iarbă, ci fibră sintetică. Un fals. O minciună. O minciună tăcută. În sfârșit. Îmi amintesc că am dormit la Lea în noaptea aceea. Toți patru
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
târziu i l-a dat mamei, care și-l scotea, din când în când, de pe deget și mi-l dădea să mă joc cu el) în întuneric, geamănă cu ochii mamei, albăstriți de un plâns neîntâmplat, sticlos ațintiți către o prerie a ei. David adormit la ea în brațe, cu mânuța lui mică, pe care tot nu a atins-o nimeni, strânsă în jurul unei șuvițe din părul ei. Eu, brusc transformat în spectator, în Alex Hriavu, care păstrează imaginea unui băiețel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
omnivor și pluricefal Fost posesor de biografie Eu sunt al treilea. Eu sunt cel care lipsește. Missing file Retrieve last version Eu sunt eroarea Eu sunt povestitorul Eu sunt vocea din computer De pe bandă de aici ..................................................................... ..................................................................... ..................................................................... ..................................................................... Stăpânul unui ghiveci Regele preriei Mare maestru al țevilor sparte și al evadărilor spectaculoase Gurmand Neîndrăgostit adult mizantrop cinic muribund Muribund? Iată un indiciu Aproape romantic Aproape verosimil aproape ești aproape Salut! Eu sunt Alex. Mama a locuit cu Alex aproape până când s-a îmbolnăvit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu era deloc ușor să distingă ceva în semiîntuneric, dar i se păru că undeva, nu foarte departe parcă se întrezărea o zonă ceva mai luminoasă. O apucă în acea direcție și în două minute ajunse la un fel de prerie. O vale se întindea în fața lui. La dreapta sa, cocoțată pe culmea unei coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sfârșit, la un moment dat băgă de seamă că umbra se îndesește în jurul lui. Fără îndoială, în sfârșit se-nopta cu adevărat. Tocmai se întreba dacă va trebui să doarmă la poalele vreunui copac, când ieși la loc deschis într-o prerie întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să se întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se poate smulge, până la capăt, din strânsoarea lumii sale. Colțul în care Kirk se refugiază, alături de Maha și de prietenii săi, este un paradis fragil, asediat de „civilizația” în mers implacabil. Om al frontierei, navigând pe uscatul fără de margini al preriei, sergentul Kirk se confundă cu taina pământului pe cale de trece, definitiv, în spațiul fermecat al ficțiunii. El este una cu acele povești care încep, invariabil, ca într-un film de Sergio Leone, cu incantația magică : „Once upon a time in
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Lasă că îi arătăm noi! zice Finn. De ce folosești pluralul, față palidă? îl iau eu la rost. Davey începe să chicotească. —Care-i treaba? întreabă Finn. Îi spui tu sau îi spun eu? îl întreb. —Tonto și Călărețul Singuratic străbat preria, începe Davey, când ajung la o intersecție... —La o intersecție? Unde, într-o prerie? — Mă rog, o tentativă, continuă Davey contrariat, și își dau seama că sunt înconjurați. Călărețul Singuratic se uită la zecile de indieni... Piei-roșii, intervin eu. —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
eu la rost. Davey începe să chicotească. —Care-i treaba? întreabă Finn. Îi spui tu sau îi spun eu? îl întreb. —Tonto și Călărețul Singuratic străbat preria, începe Davey, când ajung la o intersecție... —La o intersecție? Unde, într-o prerie? — Mă rog, o tentativă, continuă Davey contrariat, și își dau seama că sunt înconjurați. Călărețul Singuratic se uită la zecile de indieni... Piei-roșii, intervin eu. —Bine... Așadar, se uită cu spaimă la zecile de piei-roșii și spune: „La naiba, Tonto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
frumos organizat <victor37>: deci, ne- am dus într-o simbata la picnic <victor37>: era încă rece, lacul era înghețat, oamenii pășeau pe gheață pînă la insula <victor37>: Dar era soare, cald, goofies ieșiseră la soare <maya>: goofies? <victor37>: ciini de prerie. <maya>: OK <victor37>: era prin mai, mai era zăpadă <maya>: aoleo! <victor37>: găsisem loc la un BBQ lîngă o alee <victor37>: treceau mulți <victor37>: la un moment dat a trecut o pereche <victor37>: ea frumușica, blondă, ochi albaștri, la vreo
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de heroină? Ce bine că nu am trei surori mai mici, nu-i așa? —Rachel, ești glumeață. Dar ăsta e doar un mecanism de apărare... Josephine a tăcut în clipa în care am început să urlu ca un câine de prerie flămând. Destul! am strigat. Nu mai suport! Totul e... O PORCĂRIE! —Rachel, am atins zonă profundă și foarte dureroasă, a zis ea calmă, în timp ce eu aproape că făcusem spume la gură. încearcă să păstrezi sentimentele astea în loc să fugi de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ce mai exercițiu! —Erau Magnumuri cu mentă, s-a apărat Helen. Nu meritau să ocupe tot spațiul ăla. A fost o crimă din milă, un gest umanitar! Mama a continuat să țâțâie dezaprobator din buze. Parcă era Skippy, cangurul de prerie, care încerca să anunțe că Bruce căzuse din portavion, își fracturase brațul în trei locuri și trebuia salvat dintr-o mlaștină plină de crocodili. —în orice caz, da, mulțam pentru tot sprijinul pe care mi l-ai acordat, mamă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Și-i spun. Pădurile de pe Coasta de Vest sunt sufocate de mătură scoțiană, mătură franțuzească, iederă englezească și mur himalaian, zice. Copacii indigeni sunt distruși de omida stejarului, importată în 1860 de Leopold Trouvelot pentru producția de mătase. Deșerturile și preriile sunt sufocate de muștar, anizantă și iarbă de nisip adusă din Europa. Stridie se descheie la cămașă; dedesubt, pe piept, e ceva din mărgele, de mărimea unui portofel, agățat la gât de un șnur cu mărgele. Un săculeț de leacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și dispar toate celelalte ierburi. Și au dispărut și căprioara și antilopa, care depindeau de plantele celelalte. Ca și iepurii. Ca și ulii și bufnițele, care mâncau iepuri. Șoarecii nu mai au ce mânca, deci nici șerpii. Astăzi, anizanta domină preriile din Canada până în Nevada, acoperind un areal de două ori cât Nebraska și răspândindu-se într-un ritm de mii de hectare pe an. Culmea ironiei e că nici vitelor nu le place anizanta, zice Stridie. Așa că și vacile mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care rade vegetația plajelor de pe Coasta de Est. Gândacul asiatic cu corn, introdus în New York în 1996, o să extermine, probabil, toți arțarii din America de Nord. Ca să le controleze populațiile, zice Stridie, fermierii au introdus ciuma bubonică în coloniile de câini de prerie, și, în 1930, dispăruseră în proporție de aproximativ nouăzeci și opt la sută. Ciuma s-a răspândit și a distrus alte treizeci și patru de specii indigene de rozătoare, dar și vreo câțiva oameni mai ghinioniști în fiecare an. Îmi vine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe care-l poți găsi fără să zbori pe Lună. Prietenele mele de la școala generală sunt toate măritate și au copii, iar două dintre ele sunt deja văduve de război. Toată lumea discută despre război, de parcă nu s-ar fi terminat. Preria din afara orașului este arată, fiindcă aici se vor construi case. Casele ridicate până în prezent sunt foarte urâte, vopsite în culori țipătoare și enervante. Mă fac să-mi fie dor de căsuța noastră. Știu că tu o urăști, dar pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să constat În aeroport că sunt una dintre puținele femei din Club Lounge, iar când mă Întorc, Îmi place să Împărtășesc povești de groază din călătorii cu prietenii mei. Îmi plac hotelurile cu room-service care apare ca prin farmec și preriile de bumbac alb care-mi oferă somnul după care tânjesc. (Când eram mai tânără, Îmi doream să mă culc cu alți bărbați; acum, că am doi copii, cea mai mare dorință a mea este să mă culc singură și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
picioare În cenușiu de culoarea porumbeilor. Studiază fiecare pantof ca un arbitru la o expoziție de flori. Se vede că are și bani, și timp la dispoziție. Îmi imaginez că o așteaptă o zi Întreagă de umblat prin magazine: o prerie de posibilități, punctată cu cafele cu lapte degresat și un prânz ușor și delicios. Văd cum Îi pică ochii pe o pereche de papuci cu model zebră de pe raftul cu mărimea 36. Trebuie oprită. Execut o piruetă ca-n Îngerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stat? Sanchez? —Nici unul. În afară de tine. —Despre ce naiba vorbești? Ar trebui să fii mândră. —Mândră? —De ce-ai făcut. Aproape că ne-ai condus unde trebuia. La tăbliță. Exact cum am sperat. —Nu înțeleg. —O, haide, asta nu e Căsuța din prerie. Știi cum funcționează lucrurile. De ce crezi că l-am trimis pe Bonham după tine? —Ca să închei afacerea. Cele două tabere erau foarte aproape de asta și ai vrut ca eu să închei afacerea. Lui Maggie îi tremura glasul. — Da, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În genul acelora care se găsesc la Harrods În Londra. Pe cap avea o beretă gri, iar În picioare era Încălțată cu cizme negre cu șireturi până sus, care păreau luate direct de la departamentul de costume al filmului Căsuța din prerie. Celeste stătea lângă un hamal cu pălărie minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste - Paris Couture - Vară“ —Copilul arată ca un spiriduș, chicoti Hunter, când o văzu. Luam Împreună micul dejun acasă În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]