240 matches
-
scobita în perete, în partea stângă a presbiteriului. În Ardeal și la greci se folosește o singură prescura (pâine de liturghie). În Vechiul Regat se folosește de obicei o prescura cu cinci sau șase părți. La slavi se folosesc șase prescuri. În indicațiile următoare, se presupune existența a șase prescuri. Acolo unde nu sunt atâtea, părticelele se taie dintr-una și aceeași prescura. La Ierusalim, diaconul face proscomidia singur, iar preotul rostește doar ofertoriul. La slavi, preotul președinte al celebrării face
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
Ardeal și la greci se folosește o singură prescura (pâine de liturghie). În Vechiul Regat se folosește de obicei o prescura cu cinci sau șase părți. La slavi se folosesc șase prescuri. În indicațiile următoare, se presupune existența a șase prescuri. Acolo unde nu sunt atâtea, părticelele se taie dintr-una și aceeași prescura. La Ierusalim, diaconul face proscomidia singur, iar preotul rostește doar ofertoriul. La slavi, preotul președinte al celebrării face toată proscomidia, însoțit de diacon. La români, de obicei
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
Vechiul Regat se folosește de obicei o prescura cu cinci sau șase părți. La slavi se folosesc șase prescuri. În indicațiile următoare, se presupune existența a șase prescuri. Acolo unde nu sunt atâtea, părticelele se taie dintr-una și aceeași prescura. La Ierusalim, diaconul face proscomidia singur, iar preotul rostește doar ofertoriul. La slavi, preotul președinte al celebrării face toată proscomidia, însoțit de diacon. La români, de obicei preotul cel mai mic în grad - dacă sunt mai mulți de față - face
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
În explicațiile următoare, se presupune că ar face proscomidia un preot, însoțit de diacon. La Ierusalim, diaconul rostește însuși rugăciunile și versetele biblice corespunzătoare. Preotul și diaconul fac trei închinăciuni în fața proscomidiarului, unde sunt gâtițe: Preotul ia în mână prima prescura, și eventual sulița - un cuțit special - și le ridică la nivelul frunții. În acest timp, preotul - la melchiți și diaconul dimpreună - se roaga, rostind troparul Vinerii Mari: Răscumpăratu-ne-ai din blestemul legii, cu scump sângele tău. La slavi și români, preotul
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
melchiți și diaconul dimpreună - se roaga, rostind troparul Vinerii Mari: Răscumpăratu-ne-ai din blestemul legii, cu scump sângele tău. La slavi și români, preotul începe cu cuvintele: « Bine este cuvântat Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. » Pe prescura se află mai multe peceți, făcute cu prescurnicerul de către cei ce au făcut prescura. Preotul alege pecetea pe care o consideră cea mai potrivită (literele se văd limpede, este crescută așa încât să poată fi bine tăiată etc.), și face cruce
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
cu scump sângele tău. La slavi și români, preotul începe cu cuvintele: « Bine este cuvântat Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. » Pe prescura se află mai multe peceți, făcute cu prescurnicerul de către cei ce au făcut prescura. Preotul alege pecetea pe care o consideră cea mai potrivită (literele se văd limpede, este crescută așa încât să poată fi bine tăiată etc.), și face cruce peste ea de trei ori cu sulița, zicând: « Intru pomenirea Domnului și Dumnezeului și
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
în dreptul lui NI și KA, cu cuvintele: « Și pe neamul Lui, cine-l va spune? » După aceasta, preotul face o inciziune pe un plan paralel cu pecetea, în unghi drept față de celelalte inciziuni precedente, si astfel scoate agnețul afară din prescura, zicând: « Că s-a luat de pe pămînt viața Lui. Preotul ia agnețul în mână, și-l întoarce cu coaja (inscripțiunile) în jos, si cu miezul în sus, si așa-l pune pe placă. Apoi, cu sulița, taie miezul (fără însă
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
După 1990 se folosesc aproape peste tot în comunitățile greco-catolice din România, întâmpinând o opunere doar din partea rutenilor din Maramureș. Bucățelele respective sunt practice pentru cuminecarea cu degetele (fără linguriță), însă e combătuta unanim de către liturgiștii contemporani. Dintr-a două prescura, preotul decupează un triunghi, în cinstea Mariei, mama lui Iisus. Aceasta se numește în unele locuri « mirida Maicii Domnului ». În unele părți, în loc de triunghi se decupează o piramidă. Decupând triunghiul sau piramida, preotul spune: « În cinstea preabinecuvântatei, măritei, Stăpânei noastre
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
noi, Doamne. Preotul pune triunghiul pe disc, în partea stângă (sau ‘‘dreapta agnețului’’), rostind versetul X din psalmul 144: « De-a dreapta ta a statut împărăteasa în haină aurita îmbrăcată și preaînfrumusețată. » Preotul taie o coaja lunguiața laterală dintr-a treia prescura. Tăind coaja în zigzag, obține nouă triunghiuri mai mici decât mirida Maicii Domnului. Așează cele nouă triunghiuri pe trei coloane de câte trei, în dreapta agnețului (squ ‘‘stânga agnețului’’), în cinstea a noua cete de sfinți, cu cuvintele următoare: "Aceasta secțiune
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
trei coloane de câte trei, în dreapta agnețului (squ ‘‘stânga agnețului’’), în cinstea a noua cete de sfinți, cu cuvintele următoare: "Aceasta secțiune este deocamdată un . Puteți Wikipedia prin [ completarea lui]!" La români și la slavi se taie, dintr-a patra prescura, și trei triunghiuri în cinstea demnitarilor: ierarhie bisericească; rege (în regate), guvern (în republici), sau o mențiune generală; ctitori ai mănăstirii sau ai bisericii parohiale, fie cu numele, fie cu o mențiune generală. Punând pe disc fiecare din cele trei
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
credința în „Trinitatea indivizibilă” și întruparea lui Iisus Hristos. Este recomandată onorarea icoanelor cu Iisus Hristos, „Preacuratei sale Maici” și „tuturor sfinților”. Este descrisă inevitabilitatea rugăciunilor, semnului crucii, sărutării icoanelor și moaștelor, și împărtășaniilor. Este menționat, că în timpul împărtășaniei mestecarea prescurii și clefăirea sunt interzise. Țarul și cneazul trebuie considerați ca și reprezentanți ai lui Dumnezeu pe pământ. Înainte de a intra în casa gazdei, se recomandă ca căciula sau pălăria să fie scoase, oaspetele să-și sufle nasul, să-și curețe
Domostroi () [Corola-website/Science/335849_a_337178]
-
mai află unu sfesnicu de arama, cu duo crengari, stricatu, unu potiru de cusatoriu, vechiu, unu sfesnicu de glagie, unulu de lemnu, una masutia, una ladutia pentru lumini, 15 icóne de la Nicula, 3 firhonguri, duo scanduritie pe care se punu prescurile.”" "„În baserica barbatiloru este iconostasiu vechiu de lemnu făcutu în anulu 1771, duo strane pentru cântăreți, în care se ăla urmatórele cărți: Octioiculu mare tipăritu în Rîmnicu la anulu 1763, Triodionu tipărit în Blasiu în 1771 legatu bine, Mineiu legătură
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
Evoluția Proscomidiei după secolul VII reflectă schimbarea care a intervenit în atitudinea față de Sfânta Liturghie și în înțelegerea acesteia, și anume scăderea numărului celor ce se împărtășeau și accentuarea sensului ei mistico-simbolic. Mai întâi a intervenit necesitatea practică a tăierii prescurii destinată Sfintei Jertfe deoarece, în condițiile introducerii împărtășaniei credincioșilor cu lingurița și a reducerii numărului celor care se împărtășeau, era suficientă doar o parte din prescură și nu una întreagă cum era până atunci. Ca urmare primul ritual nou pe
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
împărtășeau și accentuarea sensului ei mistico-simbolic. Mai întâi a intervenit necesitatea practică a tăierii prescurii destinată Sfintei Jertfe deoarece, în condițiile introducerii împărtășaniei credincioșilor cu lingurița și a reducerii numărului celor care se împărtășeau, era suficientă doar o parte din prescură și nu una întreagă cum era până atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care îl putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii și pregătirii agnețului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului Gherman I al Constantinopolului, în sec. VIII Proscomidia consta
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
administrativă a unei biserici sau mănăstiri. 2. Părintele Virgil Gheorghiu redevine preot al Bisericii Române în Le Monde, 3 martie 1966, p. 10. 3. De fapt, pistornic este un sigiliu de piatră sau de lemn folosit pentru a imprima pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 4. Revista Biserica Ortodoxă Română apare neîntrerupt din anul 1882 până astăzi. 5. Revista Glasul Bisericii apare neîntrerupt din anul 1948 până în prezent. 6. Olimp Căciulă - A cunoscut Iosif Flaviu pe Apostolul Pavel? în Glasul
Contribuții inedite la biografia lui Constantin- Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2489_a_3814]
-
A lăsat stânjenul lângă clopotniță și-a slobozit pomana. Stingeți lumânările că se consumă curentul, zicea al lui Chirimențu, Care cum deschide gura începe lumea să râdă, are haz, dar acum Nimeni nu-l aude - se suflă-n lumânări pe prescuri: pfu, pfu! (La Lilieci) Într-adevăr, în descrierea acestui ospăț în cimitir Sorescu folosește mai curând imagini de prozator, decât de poet, imagini care se pot derula în voie, desfăcute într-o poveste. Nu este lipsită de temei nici analogia
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
stătea de vorbă cu un credincios În completă inconștiență de unde se află și ce săvârșea. Pe Sf. Epitaf de pe Sf. Masă Înșirate lumânări; În Sf. Potir nimic din aceleași motive omenești ... (cocleală); În schimb Sf. Vase erau Între bani, lumânări, prescuri etc. Credincioși puțini. La cârciuma deschisă Însă erau mult mai mulți și jucau popici. În a treia parohie, deși destul de târziu și deși preotul este un Întâiu stătător, credincioși și mai puțini. În a patra parohie, la ora 10 și
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Suntem ortodocși, nici vorbă, dar nu suntem foarte evlavioși, nu ținem rânduielile, nu ne numărăm printre ceea ce s-ar putea numi creștini practicanți. Doar Adrianus, dacă mai dă și el o raită, când și când, pe la sărbători și praznice, după prescuri și untdelemn din candelă, ca omul, la cantină, după ciugulit. Bine, bine, situația asta deplorabilă se va schimba radical, curând, fără-nconjur, la câte păcate ne-am adunat... Așa suntem noi, oamenii, hedoniști, epicureici, ne amintim de cele sfinte numai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care erau apoi purtate în zilele de sărbătoare. Bumbăcelul alb folosit în acest scopse reliefa, pe fondul mat al țesăturii de lână țigaie sau domolind strălucirea borangicului, în desene delicate reprezentări sugestive ale brăduțului, paiengănului, miezului de nucă sau a prescurelor. La pânza de borangic alesăturile se executau și cu bumbăcel colorat, cu mici motive geometrice (chiticul, bobușor, rățișoara). Aceste elemente decorative, precum și ogururile și cheițele folosite la tivirea și încheierea diferitelor părți componente ale cămășilor, confereau costumului popular o distincție
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
cea mai potrivită persoană care să nu uite să-i răscumpe re pă ca te le, care să-l aju te să treacă cu ușurință în lumea de dincolo prin punerea în practică a tuturor acestor rituri funerare. Sărindare, colive, prescuri și lumânări aprinse trebuie să însoțească sufletul mortului, în primul an des și regulat, apoi mai rar, dar obligatoriu până la șapte ani. De cele mai multe ori, singura persoană de încredere care să îndeplinească pas cu pas acest ritual lung și costisitor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
găină. După înmormântare, toți participanții aruncă pământ în groapă, cu vorbele „să-i fie țărâna ușoară”. Urmează praznicele de 3, 9 și 20 de zile, ridicarea panaghiei la 40 de zile, parastasul de 6 luni și de 1 an, purtarea prescurilor 1 în Postul mare, deshumarea la 7 ani și, apoi, un număr de pomeni încredințat rudelor prin diverse pomeniri ocazionale. - 40 de zile aveau loc practicile menite să ușureze trecerea în cealaltă lume a celui dispărut. După praznicul din ziua
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
viața ascunsă a Mântuitorului Începută Înainte de ,,plinirea vremii” și continuată În cei 30 de ani, dar În același timp ,,imaginea Împărăției cerurilor, avându- L În centru pe Iisus Hristos”. Tăierea Agnețului simbolizează Întruparea Cuvântului, iar scoaterea Sfântului Agneț din prosforă (prescură) Împreună cu cuvintele pe care le rostește preotul, simbolizează moartea și patimile lui Hristos. Așezarea pe Sfântul Disc Închipuie Îngroparea Domnului. Agnețul, atâta timp cât stă la proscomidie, Închipuie Trupul Mântuitorului la vârsta când El era rânduit ca dar. Copia, cu care se
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
lui Iisus Hristos. După cum suntem noi făcuți din lut, astfel și trupul Domnului Christos e făcut din grâu. Grâul este de mare Însemnătate Înaintea lui Dumnezeu, căci cu grâul se slujește În biserică. Pe grâu face preotul litia, iar pe prescure de grâu se face slujba În biserică. Dintru-ntâi era mult grâu pe lume, precum și vin, dar oamenii au fost nemulțumitori și Dumnezeu le-a luat darul. A lăsat numai atâta grâu cât să aibă cu ce sluji preotul În
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
teologiei creștine. Sudată prin energiile comunitare ale trupului Bisericii, teologia primește trei însușiri excepționale: ea este mai întâi tradițională - fiind legată printr-un vot al ascultării de Cuvântul Tatălui; contemporană - prin atotprezenta inspirație a Duhului care face din cuvintele Scripturii „prescuri pentru cuminecături”3; în sfârșit, teologia este profetică, petrecând în conversația verticală cu Dumnezeu și dialogând oblic cu umanitatea, în așteptarea făgăduitei prezențe eshatologice a lui Hristos 4. Cu aceasta, ne întoarcem la întrebarea care ne-a condus, până aici
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ziua-hotărâtă plinirilor, Plinirii-n Veșnicie!... Ne bucurăm când secera-i aproape și ne plecăm cu spicul greu de roadă pe mâna îndemânatică și bună a Îngerului rânduit s-adune - din cele patru margini ale lumii - în Jitnița Stăpânului doar grâul! Prescură vrem să fim! Belșug de dar, pe Masa Sfântă a „Punerii-înainte” frângerii ne dăm! O, Sfântă Liturghie! „Ale Tale dintru ale Tale!” „Luați mâncați”, căci suntem astăzi, în Trupul lui Hristos, flămânzilor, împărătească hrană... „Se frânge și se împarte, se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]