1,599 matches
-
ca inutilă.“ La Underhill acesta este un exemplu pentru „influența transformatoare a spiritului asupra presupuselor «legi» ale vieții trupești“. La Nae Ionescu e o dovadă că asceza este „o metodă de dezlănțuire, de descătușare a spiritului, pe care mistica a presimțit-o din vreme și a realizat-o“. Să judece oricine dacă ceea ce spune Nae Ionescu „provine“ de la Underhill și, mai ales, dacă era nevoie de cartea ei pentru a gândi acele lucruri. Prelegerea a XVI-a, Mistic și magic, își
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Încă nu vreau să-l deschid. Am strania senzație că plicul din mâinile mele, acest plic îngălbenit de trecerea timpului, ascunde o sentință dură și fără drept de apel. De regulă, îmi plac poveștile cu happy-end și nu știu de ce, presimt că înăuntru nu voi găsi ceva care să semene câtuși de puțin cu asta. Și totuși... 28 decembrie Îți returnez broșura cu însemnările mele, cu o dedicație anodină ce poate fi citită de oricine. Și cu semnătura mea, pe care
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
poem, de pildă, "Terasa, portocalele, pianul" sunt accesoriile de care vor-beam. Ele asigură "debutul", după ridicarea cortinei. Rostogolirea lor este, de fapt, trecerea dintr-o condiție a existenței în alta. Pentru că această poetică a obiectelor comportă riscul unei reificări. Poetul presimte pericolul de a rămâne singur cu lucrurile, și această presimțire îl bântuie, cu puteri mereu sporite. "Salvarea" sa constă tocmai în capacitatea de a capta quiditatea obiectelor, retorica lor asumată și disimulată, care devine, printr-o logică a metaforismului, însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
capabilă să facă rugăciuni de iertare pentru satisfacția simțită în brațele bărbatului iubit. Însă a ghicit că își dorește mai mult de atît, că este destul de matură și inteligentă pentru a nu-și închide orizontul sufletesc „sub greutatea lutului”. Ceea ce, presimte, îl va supune la „grele încercări”. 2 iulie 2006, seara Urmăresc un film cu Anthony Hopkins și Nicole Kidman. Profesorul de filologie clasică (greacă și latină) face o pasiune pentru o tânără de 34 de ani, deși (sau tocmai de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vrînd parcă să marcheze o poartă, apoi alte două lespezi mai mici, aproape de o stîncă mai înaltă ca o casă, așezate în formă de unghi ascuțit. Bărzăunul se ridică și se apropie înfiorat de lespezile dispuse în formă de poartă. Presimțise ceva și nu se înșelase. Se uită cu atenție și deodată nu-și mai putu stăpîni un strigăt de uimire. Hei, ia priviți aici!... Bănuiam eu că așa va fi! Și începu să sară pe lîngă cele două pietre, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lucrurile, și a schimba astfel poetic lumea, dar și pe zei, pentru a le întemeia prezența, scrie tot Hölderlin în tragedia Empedocle: Căci plină de înțeles sublim, Plină de o putere mută, marea Natură Îl îmbrățișează pe om, cel care presimte, Pentru ca el să dea lumii o formă. Și pentru a chema, Spiritul său urcă în el Din rădăcini adânci Această puternică năzuință. Și el poate mult, și splendid Este verbul său schimbând lumea... (Empedocle, versiune II.a, actul I, scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a devenirii, să se apropie cât mai mult de Eterna Ființă, înțeleasă de Nietzsche ca Dumnezeu-Devenire. Religia lui Nietzsche este "extraordinarul sentiment al Fericirii și al Înălțării". Să facem una cu imensa Bucurie primordială a existenței. În încântarea dionisiacă noi presimțim că această bucurie este indestructibilă și veșnică, nu atât ca indivizi, ci identificați cu Viul unic, în beția creatoare din care noi ne întemeiem. "De când omul este om, el a cunoscut prea puțin bucuria. Iată, frații mei, păcatul nostru original
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
l-am citat aproape „textual” - nota autorului). Este nevoie de un cronicar al timpurilor noi, de un nou Neculce, cum subliniase și „secretarul unu” la o ședință recentă. Tot se mai miră că nu i-a venit ideea mai devreme. Presimte că în biografia sa începe un capitol nou, simte în el o infuzie de energie și talent! Drept care se „racordează la realitate” cu și mai mult aplomb: „ - Tovarășa, mai dă-ne un Bacardi mare! Ai dracului cubanezii ăștia! Din ce
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Haideți să spunem că Dvs. doriți să terminăm; eu, de asemenea. Trebuie însă să ținem cont de amorul-propriu al amândorura. Ceea ce ieri era imposibil, ceea ce astăzi pare dificil, mâine va fi primit cu ușurare". Dar, vai! Ușurarea" pe care o presimțea dl. de Kiderlen a fost trecătoare. Împăcarea nu a echivalat cu pacea, dar, oricât de "precară" a fost ea, a reprezentat totuși, un bun câștigat. În sfârșit, negociatorul trebuie să fie discret (s.tr.). Pentru el, aceasta este o obligație
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și al obligației: obligația de viață, de moarte, de drept și de obligație însăși; moartea dreptului, a obligației, a morții înseși și a vieții înseși. Ce izvor de reflecții dreptul dreptului, obligația obligației, moartea morții și viața vieții! Ibsen a presimțit pe don Fulgencio, făcând-l pe Episcopul dramei sale "Regi de lemn" (Kongs-Aemnerue) să zică: "Dar cu ce drept are dreptul Hakon și nu voi?" (Men med hvad Ret fik Hakon Retten ikke I?). Apoi după ce termină cu binarele, don
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
zis conternaciones, care sunt, cum el le numește, așa și așa, cele ale vieții și morții dreptului, dreptul la moartea vieții, obligația dreptului la obligație, și ah, izvor de minunate paradoxe! Dreptul la dreptul dreptului, sau moartea morții morții. A presimțit, alături de Ibsen, Ibering ăsta, adică faptul că nu e drept să se renunțe la drepturi, la fel ca toți cei ce au vorbit despre dreptul la pedeapsă, adică la moarte. Las Conternaciones sunt șaizeci și patru și apoi vin cele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pe punctul de a obține puțin, dar i l-a risipit Clarisa, cu surâsul său cu care face căminul un spațiu amoros. Pentru că acest cămin este o răspândire a surâsului său sau este oare acesta o emanație a căminului? Ceva presimte, fără îndoială, tânăra, căci ochii săi privesc mai adânc și buzele sale se întredeschid văzându-l pe Apolodoro. Și don Epifanio? Ceva trebuie să știe de asemenea, pentru că, nu dă alt ton placidelor sale sentințe? Ce sentințe! Ce talent de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mai ambițios text pentru teatru al dramaturgului, cel mai "serios", deși în prefața primului volum autorul n-are o părere prea bună despre piesele serioase (jucîndu-se desigur): "piesele istorice încep să fie parodii proaste de cum își propun să fie serioase". Presimțeam (am și spus-o) că voi reveni la prefață. În "falsul tratat" destinat "spectatorului de școală nouă", Horia Gârbea "trădează" multe din "secretele" scrisului său. Vorbește despre parodie, despre intertextualitate, despre "arta criticii", despre retorică, despre gramatica teatrală, despre teze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-mi ce vezi. Bulevardul Unirii pe care ai copilărit, copacii În care te-ai cățărat râzând cu bucuria inocenței nu mai sunt. Casa În care trăiau frații Holeră, cei șapte, care trăgeau cu praștia În voi, băieții de la bloc, parcă presimțind că apariția voastră le amenința viitorul, nu mai este nici ea, au demolat-o ca să construiască alte blocuri, În care vor locui copii mai favorizați În felul acesta decât ei. Cine știe unde au ajuns frații Holeră, În ce cămin de nefamiliști
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
salvase și care Îl părăsise așa cum auzise că fac Îngerii, cu discreție și grăbit. Nu putea fi vorba de nici un Înger, dar cum să nu te gândești că cel ce te-a salvat te cunoștea de fapt, și că a presimțit nebunia pe care o vei face, te-a urmărit și a intervenit În destinul tău cu mână sigură, puternică... De ce Însă atunci, În clipa ultimă dinaintea saltului, când ar fi putut să se arate mai devreme, să preîntâmpine gestul... Da
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de proaspăta amintirea”(Jos Vandeloo). Raphael! -Ramona! Se îmbrațisară teatral... Raphael era însă numele soțului ei. -Acest vin este un elixir al tinereții. Mă simt minunat.Tu? -Mi-e teamă Raphael.Locul acesta e straniu. Mai bine să plecăm de aici. Presimt tristețe.Momentele de bucurie trăite de noi în acest loc sunt concentrate într-o mână straină.Mâna destinului! Porniră spre ieșire. Pe frontispiciul ușii era încrustat: „Cei care mă vizitează îmi fac cinste,iar cei care nu mă vizitează îmi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pe amorez.Scrâșnea din dinți prin somn.Ieși pe hol. Deschise.In prag se afla Nic.Evident obosit. Bună,verișoară.Singurică? -Nu.Cu Emil.Doarme.Gata distracția? -Da.Am condus-o pe Alex acasă.Te rog,fă-mi o cafea.Presimt că o să adorm... In fața cafelelor aburinde,Nic îl mâmgâia pe Onix.Alinta fuma.Sosi și amorezul. -Bună dimineața!Sunt Emil Vrăjescu.Tehnician. -Salut,Emil.Sunt Nic.Nic Beiușan.Profesor. Iși strânseră mâinile.Alinta îi oferi o cafea. -Cât e
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și rutieriștii.Sunt periculoși. Lili:Ar mai fi și femeile. Popa:Trebuie să recunoașteți că au mai puține accidente. Lili:Dar încurcă traficul în intersecții.Iși fac concediul la semafor. Bela:Reprezintă un pericol public.( Se uită spre etaj.Popa presimte pericolul).Cred că băieții noștri sunt liberi dimineața și după-amiaza se plimbă! Popa(strategic):Scumpele mele,doamne.Vă invit la mine.O să vedeți colecția de mașinuțe de vară din parcarea hotelului.( Ies) Scena 2 Intră Nelu,Costel și Americanu Americanu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
a unei diferențe între sine și limbă) față de limbă este specifică orientării ustensilice, în timp ce cercetarea de sine și căutarea Lui Dumnezeu este definitorie pentru ce-a de-a doua orientare. Tăria gândului: a te conține întru-totul în fiecare idee; a presimți deja ceea ce urmează în ceea ce este. Chiar dacă e periculos de aproape de puținătatea conținutului. Dar dacă darul profetic, capacitatea de a prevedea, constituie expresia accesului la un altfel de limbaj, a priceperii unei gândiri organizate după cu totul alte reguli decât
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
noptieră și flori pe masa din sufragerie. Seara, Ana îl anunță că vine cu un tren de dimineață, care ajunge la Văleni la 11,00. Dimineață se sui în mașină, îl luă și pe Toni, care dădea vesel din coadă, presimțind el ceva. Când Ana coborî din vagon, Toni o și luă în primire cu mângâieri și tumbe! Ana era toată numai zâmbet și Petre se minună din nou ce fată frumoasă are și ce mare crescuse. Au zburat până la Bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o cheamă. Ieri am adus aici o dansatoare (o femeie de o prostie crasăă, pentru care nu am nici cea mai mică urmă de afecțiune. Când am venit, nu credeam că-mi voi pune capăt vieții atât de repede, cu toate că presimțeam că nu mai am mult de trăit. Motivul pentru care am adus-o pe fata asta aici azi-dimineață este că ea m-a bătut la cap s-o duc undeva, într-o excursie. Eram atât de epuizat de viața destrăbălată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
scot la un liman cumva. Câte griji am astăzi să mă pască: Tot ce-i amintire să zdrobesc, Sufletul să-l fac să împietrească, Iarăși să învăț cum să trăiesc... Că de nu... Își prăznuie fiesta Vara cu alaiu-i azuriu. Presimțeam demult finalu-acesta: Zi cu soare și cămin pustiu... 1939, vara, Casa de pe Fontana VIII CĂTRE MOARTE Oricum, dar vei veni. De ce nu chiar acum? Eu te aștept. Sunt la strâmtoare. Lumină nu-i. Deschisă-i și ușa dinspre drum, Poftim
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
în ridicol. Numai că ordinea pe care Paul Neagu o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. încorporată în lucruri sau presimțită dincolo de configurația lor, această geometrie este în mîna artistului elementul primar al unei adevărate geneze. Prin ea, Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea frustă sau în convenția culturală. Pentru că sfera sa
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
permanentă a lui Alecu Russo a fost formulată de el încă de la primele încercări: în Studie moldovană, bonjuristul Russo se considera deja bătrîn la 30 de ani și arunca asupra trecutului recent privirea unui blazat, a unui sceptic ce-și presimțea parcă sfîrșitul apropiat: "Tînărul cel mai tînăr din oamenii de la 1835 este mai bătrîn decît cel mai bătrîn dintre bătrîni", spunea el la 1851; și continua: "Să spui drept, răsipirea cea iute a trecutului mă umple de jale". în aceste
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
examineze propria țară cu ochi obiectiv; reușește doar pe jumătate, fiindcă el o privește tot doar cu ochii sufletului; imaginea Moldovei propusă de el nu s-a mai modificat în deceniile următoare. Pe urmele fratelui său necunoscut și sublim, Russo presimțea că peisajul este pînă la urmă, ca și la Amiel, doar un état d^âme. "Moldova cuprinde tot felul de vederi, vesele, întunecoase, cîmpenești, îmbogățite de podoabele naturii. Mai are apoi un caracter de suavă melancolie, ca parfumul unei flori
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]