292 matches
-
de o dorință disperată de a ajunge la mine fără mască, fără trucaj, fără paiete? Criza s-a produs în 1983, la Heidelberg, când eram bursier Humboldt. Mă înscrisesem cu o teză la Sorbona: Problema limitei (peras, în greacă) de la presocratici la Plotin, pe care profesorul Pierre Aubenque, faimosul comentator al lui Aristotel, o acceptase cu oarecare entuziasm. Mă duceam zilnic în biblioteca de limbi clasice a Universității, instalată într-un superb bastion din secolul XVII de pe malul Neckarului, și inventariam
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să fi știut că piesele ei se numărau printre cele mai puțin reușite compuneri literare, urmând să fie montate rar, dar nu-și pierduse încrederea în valoarea lor pentru cititor. A terminat și un eseu despre Empedocle, filosoful antic grec presocratic a cărui vizuine despre eterna luptă ca bază a condiției umane o impresionase. Și-a terminat traducerea poemelor lui Hortense Flexner (pseudonimul lui Hortense King), pe care Gallimard a fost bucuroasă să le publice așa cum va face cu tot ce
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
epopee schimbând doar câteva detalii, forma, istoriile filosofiei oferă foarte adesea una și aceeași narațiune. Aceiași autori, aceleași texte de referință, aceleași omisiuni, aceleași neglijențe, aceleași periodizări, aceleași ficțiuni, cunoscute, dar repetate la nesfârșit - cum ar fi existența unui Democrit presocratic, anterior prin definiție lui Socrate, dar care a trăit după el cam treizeci de ani! De ce atâtea manuale diferite pentru a exprima o versiune identică a unei diversități totuși luxuriante? De ce aceste instrumente ideologice care continuă să fie manualele, antologiile
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
psitacismul. Informații de importanță majoră fac obiectul unei contestații: care este partea voluntară a acestei ocultări? Și unde sunt roadele efortului unui inconștient istoriografic? Să rămânem cu exemplele la Antichitate: de ce este oare întreținută ficțiunea unui corpus închis al autorilor presocratici, în ciuda caracterului ireductibil al celor circa o sută de persoane înrolate în această armată haotică, dintre care unele nici măcar nu aparțin periodizării revendicate? De ce oare Platon nu-l citează niciodată pe Democrit în operele sale complete, de vreme ce întreaga lui operă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
idee repede atribuită personajului, pe seama căruia este pusă de obicei. Această arheologie a cărților face să iasă la iveală pepite oarecum vătămate, pentru că sunt parțiale, dar de la care se poate iniția un demers critic. Cam aceasta e situația filosofilor ziși presocratici, a căror exhumare textuală, extrem de recentă, datează de la începutul secolului XX - mai exact, din 1903. O datorăm unui cuplu de arheologi originali, Hermann Diels și Walter Kranz, de formație filologi, care au scos din contextul lor toate frazele atribuite lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o fac posibilă. Când citatul constă într-o frază, el nesocotește contextul și o așază într-o perspectivă nouă, menită să genereze contradicții, neînțelegeri, trădări și alte distorsiuni păgubitoare. Să ne gândim numai la problemele cu care se confruntă corpusul presocratic: descoperit întâmplător, păstrat în mod aleatoriu, utilizat în mod arbitrar și reciclat în mod subiectiv, pare puțin probabil să se mai poată face o lectură a sa demnă de așteptările momentului grec. Astfel încât ne găsim în poziția unei obligații de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
enciclopedii și manuale, așa cum este predată și modelată în universitate, așa cum este editată, difuzată și promovată, se confundă cu cea a învingătorilor. Nicio milă pentru învinși, care sunt disprețuiți, uitați, neglijați. Mai rău: care sunt discreditați prin caricaturizare. Astfel încât corpusul presocratic în versiunea lui hedonistă este ruda săracă atât în învățământ, cât și în editare. Drept urmare, conceptele esențiale care-l definesc nu sunt abordate cu seninătate: cum să interpretezi cuvântul materie? Cum să gândești atomul? În ce termeni se poate vorbi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de ochire a oricărei vieți reușite putem alege bucuria, care este rudă foarte apropiată cu plăcerea. IItc "II" DEMOCRIT și „plăcerea pe care o găsești în tine însuți”tc "DEMOCRIT și „plăcerea pe care o găsești în tine însuți”" 1 Presocratic din greșeală. A-l constrânge pe un filosof să intre într-o pătrățică a istoriei ideilor duce la devitalizarea lui sau chiar la dezamorsarea originalității sale. Reputația se reduce întotdeauna la suma interpretărilor greșite acumulate pe seama lui: acesta este și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
-l constrânge pe un filosof să intre într-o pătrățică a istoriei ideilor duce la devitalizarea lui sau chiar la dezamorsarea originalității sale. Reputația se reduce întotdeauna la suma interpretărilor greșite acumulate pe seama lui: acesta este și cazul unui Democrit presocratic. Afacerea pare clasată, după cum o dovedesc enciclopediile, istoriile și alte instrumente normative: filosoful apare în categoria presocraticilor, termen a cărui etimologie presupune clar existența unor gânditori care au activat înainte de Socrate... Același efect nedorit poate fi remarcat și în legătură cu conceptul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sau chiar la dezamorsarea originalității sale. Reputația se reduce întotdeauna la suma interpretărilor greșite acumulate pe seama lui: acesta este și cazul unui Democrit presocratic. Afacerea pare clasată, după cum o dovedesc enciclopediile, istoriile și alte instrumente normative: filosoful apare în categoria presocraticilor, termen a cărui etimologie presupune clar existența unor gânditori care au activat înainte de Socrate... Același efect nedorit poate fi remarcat și în legătură cu conceptul micilor socratici sau chiar al socraticilor minori, prin care coabitează în aceeași rubrică oameni care n-au
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
înghesuit în aceeași rubrică în afara unei istorii a filosofiei concepute pe principiul hristic care face din Socrate un Mesia al ei, un fel de Iisus Hristos păgân începând de la care timpul se desparte în două: înainte și după el. Calificările presocratici și socratici minori țin de această împărțire ideologică. Prin această operație sunt abolite subtilitatea, diferențele, trăsăturile particulare și relative ale școlilor, ale indivizilor, ale evoluțiilor acestora, pentru a face ordine în mod artificial și a scăpa mai ușor de diversitate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ușor de diversitate. Împachetarea sub aceeași etichetă prezintă o utilitate neîndoielnică: e mai ușor după aceea să te delimitezi de ei... Așadar, Democrit. Impresionantul volum din colecția Pléiade care conține ansamblul scrierilor și fragmentelor rămase de la filosofii cuprinși la rubrica „presocratici” propune și un corpus de texte aparținând filosofului din Abdera. Bunul-simț ar impune ca la această rubrică să fie inclus oricine a gândit, scris și activat înainte de Socrate - înainte de data lui de naștere, de apogeul lui sau de moartea sa
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Calculul pare simplu: chiar și între date aproximative, Democrit este mai mic decât Socrate, dar cu numai zece ani, iar când acesta din urmă sucombă, lui Democrit îi mai rămân cam treizeci de ani de trăit. Cam hazardat aici termenul „presocratic”! 2 Sub domnia învingătorilor. Ce să însemne această eroare? Ea pare cu atât mai scandaloasă cu cât Jean-Paul Dumont însuși - evident! - o semnalează, o remarcă și nu se abate de la regulă, instalându-l pe Democrit în această relație de supunere
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
relativism. Fiecare domeniu abordat vizează constituirea unei viziuni globalizante și coerente asupra lumii. Cea mai mare parte a gânditorilor dinaintea lui Socrate nu-i erau inferiori cu nimic, ba poate că dispuneau chiar de ceva în plus: aspirația la totalitate. Presocraticii nu sunt niște prefilosofi, ci niște filosofi cu alte orientări decât cei din școala lui Platon. Mulți dintre ei gândesc realul plecând de la el însuși și nu-i caută principiul în altă parte. Focul, aerul, apa, suflul vital, eterul: tot
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
caută principiul în altă parte. Focul, aerul, apa, suflul vital, eterul: tot atâtea principii fizice care se opun opțiunilor pitagoriciene ale cifrei și numărului sau logicii platoniciene a ideilor. 3 Democrit condamnat la arderea pe rug? Democrit nu e mai presocratic decât Platon însuși. După datele nașterii și morții, el merită mai curând epitetul de postsocratic! Activitatea lui coincide foarte exact cu cea a lui Platon (cca 427-347 î.Hr.). De altfel, opera lui se dezvoltă într-un timp asemănător și pornind
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cirenaici... Vrednic om, Platon! Independent de toate acestea, Democrit a supraviețuit. Chiar și în bucăți, pulverizat, dispersat, el subzistă. Difuzat cu prisosință în timpul vieții, a fost, după toate probabilitățile, citit, criticat și comentat pe atunci; gândirea sa, repartizată în debaraua presocratică, poate fi totuși studiată în mod atent și precis. Cele șaptezeci de titluri ale sale, întinderea enciclopedică a domeniilor sale de intervenție, bogăția referințelor și a trimiterilor pe care le-a suscitat, chiar și un pic de noroc, la o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o reală eficacitate - chiar dacă, în fragmente, etica apare ca o rudă săracă, în vreme ce fizica ocupă un loc important. Cum piromanii n-au putut face chiar tot ce și-au dorit, corpusul democritian rămâne considerabil, de vreme ce reprezintă 20% din totalitatea fragmentelor presocratice, pe când lui Heraclit îi revin 6%, iar lui Parmenide 3%. Cu toate acestea, bibliografia lucrărilor care-i sunt consacrate rămâne descurajant de săracă. (Să nu mai vorbim de Leucip, căruia nu i-a fost niciodată consacrat în exclusivitate vreo lucrare
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lucrările. Mai era uneori văzut și plimbându-se prin cimitire, locuri deosebit de propice meditațiilor metafizice! Ținea mult la discreție: într-adevăr, unii pretind că Democrit s-ar fi dus la Atena să asiste la un happening cu Socrate - pentru un presocratic, măsurarea performanței... - în agora, fără însă a-și dezvălui identitatea, plecând înapoi așa cum venise, în cel mai deplin anonimat, în ciuda imensei sale reputații. Într-adevăr, lectura publică a Marelui sistem al lumii i-a adus o faimă considerabilă gânditorului materialist
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de umbră și întrebările par mai numeroase decât cunoștințele clare și precise, informațiile sigure și adevărurile despre Anaxarh. Se știe că și el este originar din Abdera. Din câte se pare, a fost discipol al lui Democrit - așadar, încă un presocratic de ocazie! Și el l-a însoțit pe Alexandru în expediția de cucerire a Asiei, și el i-a întâlnit - dar cine va scrie într-o zi istoria acestor filosofi necunoscuți? - pe gimnosofiștii indieni, de la care a luat unele lecții
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
păcate de moarte pentru filosoful cu sânge albastru. Versiunea platoniciană cu privire la sofiști a triumfat și multă vreme acestor filosofi li s-a contestat până și dreptul la titlul generic - ca în cazul lui Democrit. Clasificarea convențională i-a transformat în presocratici - gânditori care anunță și pregătesc, încă incompleți, nedesăvârșiți, un fel de aperitiv filosofic. În realitate, și cronologiile o dovedesc, toți sofiștii gândesc și activează în calitate de contemporani ai lui Socrate: unii, ca Protagoras din Abdera (485-410 î.Hr.), Gorgias din Leontinoi (487-380
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
triști și constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și ai săi dacă vreme de secole n-a existat o doxografie în limba franceză, până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention du plaisir? Presocraticii, sofiștii, scepticii, epicurienii, stoicii și chiar cinicii dispun de ale lor, uneori încă de multă vreme, ca să nu mai vorbim de excelentele ediții de patrologie greacă și latină: despre cirenaici însă, nimic... Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
provocării, gesturilor li se va contesta puterea de a învăța ceva pe cineva, vom fi condamnați să nu înțelegem gândirea cinicilor ori a cirenaicilor. Pentru că aceștia, numeroși totuși, descind, în egală măsură ca și sofiștii sau materialismul abderitan, din filosofia presocratică: contemporani ai lui Socrate, formând o școală, o sensibilitate coerentă, ei ar putea figura alături de filosofii certificați de doctori și de păzitorii templului ca fiind în regulă. În loc de asta, mici socratici, ei mucegăiesc în subsolul istoriei ideilor, unde trebuie să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și a numerelor, la formele arhetipale explicitate de Platon în Timaios, la zeu și la alți demiurgi, la cauzalitățile transcendente, la explicațiile abracadabrante departe de orice știință, încă impregnate de mitologie sau chiar de teologia moștenită de la cei mai vechi presocratici. Pentru Epicur, care n-o spune în acești termeni, Platon gândește ca un Anaximandru sau ca un Xenofon, mai apropiați de o poetică decât de o dialectică a evenimentelor... Propunerea fizică epicuriană oferă o globalitate conceptuală compactă: nu există loc
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dar permite o utilă vedere de ansamblu. Asupra eudemonismului antic, cu câteva pasaje extrem de cursive, din păcate inutil moralizatoare uneori, și asupra hedonismului lui Aristip, a se consulte Léon Robin, La Morale antique, PUF, Paris, 1963, îndeosebi pp. 32-33. * ** Pretinși presocratici. Introducerile în filosofii presocratici sunt întotdeauna succinte, fiindcă adună laolaltă o mulțime de filosofi care n-au mare lucru în comun în afară de faptul că sunt prezentați în mod greșit ca expunându-și ideile înainte de Socrate - când, de fapt, mulți dintre
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vedere de ansamblu. Asupra eudemonismului antic, cu câteva pasaje extrem de cursive, din păcate inutil moralizatoare uneori, și asupra hedonismului lui Aristip, a se consulte Léon Robin, La Morale antique, PUF, Paris, 1963, îndeosebi pp. 32-33. * ** Pretinși presocratici. Introducerile în filosofii presocratici sunt întotdeauna succinte, fiindcă adună laolaltă o mulțime de filosofi care n-au mare lucru în comun în afară de faptul că sunt prezentați în mod greșit ca expunându-și ideile înainte de Socrate - când, de fapt, mulți dintre ei îi sunt chiar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]