1,380 matches
-
rectangular). Studii relevante care s-au derulat pe această temă sînt și cele coordonate de Segall, Campbell, Herskovits (1966), ce au investigat nivelul de susceptibilitate al diverselor populații la activarea iluziilor vizuale (nu prezența sau absența acestora), testînd ipotezele nativiștilor. Presupoziția lor de bază afirma că dacă percepția este influențată de învățare, pot exista diferențe ecologice și culturale în percepție, ca expresie a unui "funcționalism tranzacțional". Procesul iluziilor este funcțional în genere, susțin adepții acestei poziții, dar poate genera erori în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
afirmau că antropologii sociali caută să identifice "universalul" (ceea ce e general uman, dincolo de determinările sociale, culturale și istorice), prin studierea sistematică a diferitului cultural, articulat tocmai ca urmare a influenței reunite a acestor determinări. Totodată, psihologii se bizuie frecvent pe presupoziția care afirmă că procesele pe care le studiază sînt universale, deși ei sînt inserați cel mai adesea în culturi individualiste și cu o distanță mică față de putere, iar inferențele lor se articulează pe baza principiului "ceea ce este local adevărat este
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
studiul a cinci grupuri naționale. Pe baza cercetărilor calitative desfășurate în Hong-Kong și Venezuela, la care s a adăugat studiul literaturii occidentale despre credințe, Leung et al. (2002, apud Neto, 2006) au făcut o trecere în revistă a unor asemenea presupoziții implicite asumate social. în urma acesteia a fost creat un chestionar cu 182 de itemi, care a fost aplicat pe un eșantion mixt, format din studenți și adulți. Pe baza analizei factoriale a rezultatelor s-au identificat cinci factori ai axiomelor
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
actual și în plină expansiune, teritoriul teoretic și aplicativ al axiomelor sociale constituie un rezervor al subiectivității sociale de profunzime, care, odată explorat, poate prezice un ansamblu de comportamente sociale problematice. 7.10. Diagnoze românești (2): modelul axiomelor sociale. Investigarea presupozițiilor implicite din mediul educațional o diagnoză autohtonă Principala miză a cercetării a constitut-o realizarea unui diagnostic românesc pe baza modelului axiomelor sociale, întregind un portret identitar ce se conturează în ultimii ani (Gavreliuc, Gavreliuc, Cîmpean, 2009; Guan, Bond, Dincă
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
indivizii observă valoarea care reprezintă stimulul în interacțiune, iar reacția lor la acest stimul va fi materializată în atitudinea lor ca răspuns la stimulul-valoare. Acest tip de raționament induce o dihotomie în cadrul relației valori-atitudine, aspect care vine în contradicție cu presupozițiile care stau la baza acestei relații. Stimulul și răspunsul sînt două noțiuni total diferite, mai ales prin natura lor, pe cînd valorile și atitudinile au foarte multe elemente comune. Al doilea tip de abordare a fost deja dezbătut în capitolul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
parte din cauza informării precare cu privire la acest subiect sau al culpabilizării sociale a victimei, în cele mai multe cazuri 4; "concilierea" între profesie și viața privată/de familie rămâne la nivel de deziderat în România și în multe țări europene, fiind corelată cu presupozițiile referitoare la diviziunea sexuată a muncii în familie și cu asumarea, mai curând, personală și familială decât publică (prin servicii specializate) a activităților de îngrijire a persoanelor dependente 5. Munca domestică sau munca reproductivă (incluzând menajul, întreținerea casei, pregătirea mâncării
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
volumul dezvăluie șantierul, laboratorul lăuntric, care întrețin și susțin neodihna căutărilor noastre și dorința de aprofundare a tot ceea ce ajungem să știm despre educație, școală, copil, copilărie, elev, profesor, cunoaștere, cultură, învățătură. În același timp, volumul mai dezvăluie, implicit, și presupozițiile care (în mod arbitar) ne limitează orizontul. Pe scurt, cartea - cum se va vedea - adună "conținutul" și "direcțiile" autoeducației noastre, atâta câtă s-a "adunat" și atâta câtă s-a delimitat într-o cale... 12.09.2015, Ploiești Căutări și
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
idei din secolul al XIX-lea, privind-o ca pe o sinteză a raționalismului și empirismului, a liberalismului și conservatorismului, pe fundalul noilor orientări evoluționiste și pozitiviste. Maiorescu este înfățișat ca un gânditor cu o concepție în esență evoluționistă, cu presupoziții și atitudini conservatoare, dar cu deschidere spre ideile de schimbare și progres. Poziția evoluționistă și moderat conservatoare se regăsește în teoria sa privind evoluția organică, treptată, fără salturi, a societății și în ideea că principiile constituționale și democratice trebuie adecvate
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
susceptibile de o infirmare directă, el afirmă că acestea pot fi abandonate și au fost efectiv abandonate atunci când gândirea științifică a intrat într-o nouă fază a evoluției ei. Ceea ce nu ne-ar împiedica să recunoaștem că degajarea unora din presupozițiile metafizice ale științei newtoniene reprezintă o prestație remarcabilă a lui Kant, care poate fi luată drept model de către cei care și-ar asuma o sarcină asemănătoare în cazul fizicii relativiste sau cuantice 19. Teza autonomiei depline a metafizicii generale în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
drept principii ale posibilității reale. Pentru Kant, enunțurile sintetice a priori ale „Analiticii” determină ceea ce este în mod real posibil. Ele sunt valabile pentru toate obiectele în mod real posibile. Kant vedea în ele condiții ale posibilității experienței în genere, presupoziții ultime. El le-a gândit însă drept condiții necesare și nu suficiente ale experienței. Elaborarea principiilor „Analiticii” va trebui să fie înțeleasă, așadar, drept un proiect clar despărțit de cel al cercetării fundamentelor metafizice ale științei naturii. Filosofia transcendentală oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
asigură ele este doar posibilitatea unor enunțuri cu valoare obiectivă, și nu a unor enunțuri universale și necesare, cum sunt legile științei newtoniene. Brittan recunoaște, pe de altă parte, că proiectul kantian al elaborării condițiilor care fac posibilă experiența, ca „presupoziții ultime”, s-a dovedit iluzoriu. Într-un anumit orizont al cunoașterii, suntem în mod inevitabil tentați să considerăm presupozițiile acestei cunoașteri drept condiții ale posibilității experienței în genere. Nici Kant nu s-a putut sustrage unei asemenea tentații. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sunt legile științei newtoniene. Brittan recunoaște, pe de altă parte, că proiectul kantian al elaborării condițiilor care fac posibilă experiența, ca „presupoziții ultime”, s-a dovedit iluzoriu. Într-un anumit orizont al cunoașterii, suntem în mod inevitabil tentați să considerăm presupozițiile acestei cunoașteri drept condiții ale posibilității experienței în genere. Nici Kant nu s-a putut sustrage unei asemenea tentații. De exemplu, pentru el o mișcare fizică care nu poate fi caracterizată prin momentul și poziția mobilului nu va fi apreciată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să se traseze o linie de separație valabilă o dată pentru totdeauna între principii metafizice și enunțuri care sunt sub controlul experienței. Brittan conchide: Poate că este timpul să înțelegem caracterul inadecvat al afirmației lui Kant că o mulțime particulară de presupoziții poate fi garantată o dată pentru totdeauna, în scopul de a înțelege adevărul unei alte afirmații, și anume că în orice moment dat al timpului știința constă atât din elemente a priori, cât și din elemente empirice.22 Acceptând concluzia că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
istoric al cunoașterii, Brittan se apropie de unele din concluziile formulate de Körner și Strawson. Ceea ce nu este în favoarea ideii centrale a interpretării sale. Căci dacă admitem că proiectul filosofiei transcendentale nu a reușit în intenția sa de a degaja presupozițiile ultime ale experienței, iar revoluțiile gândirii științifice par să indice că un asemenea proiect nu poate în genere să reușească, rezultă că teza potrivit căreia filosofia transcendentală și cercetarea principiilor metafizice ale științei naturii constituie în opera lui Kant două
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cercetarea condițiilor de posibilitate ale experienței științifice filosofia transcendentală este ferm ancorată în știința epocii lui Kant, atunci mesajul ei mereu actual ar putea fi formulat astfel: în fiecare formă istorică de viață sțiințifică putem distinge un cadru constitutiv de presupoziții generale și conținutul empiric propriu-zis, care este formulat în acest cadru; presupozițiile sunt relativ a priori, în sensul că ele sunt sustrase o perioadă de timp controlului experienței, și metafizice (sau „transcendentale”) în sensul că ele fac posibilă cunoașterea bazată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în știința epocii lui Kant, atunci mesajul ei mereu actual ar putea fi formulat astfel: în fiecare formă istorică de viață sțiințifică putem distinge un cadru constitutiv de presupoziții generale și conținutul empiric propriu-zis, care este formulat în acest cadru; presupozițiile sunt relativ a priori, în sensul că ele sunt sustrase o perioadă de timp controlului experienței, și metafizice (sau „transcendentale”) în sensul că ele fac posibilă cunoașterea bazată pe experiență; iar cercetarea și explicitarea lor analitică este o îndeletnicire prin
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
contemporan cu Schlick, Ernst Cassirer. Este o apropiere al cărei sens va reieși tot mai clar pe parcursul acestui studiu. În „Introducerea” celui de al treilea volum al monumentalei sale scrieri Filosofia formelor simbolice, intitulat „Fenomenologia cunoașterii”, Cassirer caracterizează drept o presupoziție de bază a tradiției metafizice, inaugurate de Parmenide, ideea că funcția gândirii cunoscătoare nu se reduce la „exprimarea ființei” potrivit propriilor ei categorii, ci este aceea de a-i „epuiza conținutul”. Presupoziția este că gândirea cunoscătoare și obiectul ei reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
simbolice, intitulat „Fenomenologia cunoașterii”, Cassirer caracterizează drept o presupoziție de bază a tradiției metafizice, inaugurate de Parmenide, ideea că funcția gândirii cunoscătoare nu se reduce la „exprimarea ființei” potrivit propriilor ei categorii, ci este aceea de a-i „epuiza conținutul”. Presupoziția este că gândirea cunoscătoare și obiectul ei reprezintă o unitate. Aceasta este o pretenție care, observă Cassirer, nu este proprie doar raționalismului. Identitatea subiectului și obiectului cunoașterii, reducerea unuia la celălalt, au fost socotite țelul suprem al cunoașterii, chiar dacă opiniile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Laudan, Progress and its Problems. Toward a Theory of Scientific Growth, University of California Press, Berkeley, 1977, p. 89. 25. Pentru o dezvoltare a acestei teme, susținută de studii istorice de caz, vezi M. Flonta, Perspecrtivă filosofică și rațiune științifică. Presupoziții filosofice în știința exactă, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985. 26. Immanuel Kant, Metaphysische Anfangsgründe der Naturwissenschaft, Meiner Verlag, Hamburg, 1997, p. 9. 27. Ibidem, p. 16. 28. Vezi Konstantin Pollok, Kants „Metaphysische Anfangsgründe der Naturwissenschaft. Ein kritischer Kommentar, Meiner
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
l-a înțeles contemporanul său Friedrich Schiller, de sub a cărui pană a ieșit această strofă ironică: Gerne diene ich den Freuden Doch tu ich es leider mit Neigung Und so wurmt es mir oft Das ich nicht tugendhaft bin6 Aici presupoziția tacită este că un anumit mod de a acționa va fi lipsit de valoare morală de îndată ce el este în acord cu anumite înclinații, în acest caz cu pornirile noastre afective. Deoarece sunt înclinat să-mi slujesc și să-mi ajut
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu din legea morală condiția satisfacerii egoismului 39. Din această perspectivă, răutatea sufletească va fi mult mai răspândită, firește, decât bunătatea. În contactul cu oameni pe care nu-i cunoaștem, lasă să se înțeleagă Kant, este prudent să pornim de la presupoziția că ei sunt răi, chiar dacă riscăm în acest fel să-i neîndreptățim pe unii dintre ei. Cu toate acestea, unele din considerațiile de mai sus cu privire la originile tendințelor rigoriste ale lui Kant, dincolo de educația religioasă primită în tinerețe, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
situații - conflictul său la bătrânețe cu autoritățile prusace -, Kant a putut să aleagă între bine și rău. El a ales cu entuziasm să facă binele. Într-o măsură mai mică a fost confruntat cu acele situații de viață care desfid presupoziții morale rigide. Fără a întreține o imagine naivă asupra omului, Kant a trăit într-o anumită izolare de urgiile vremii sale41, ceea ce poate explica în parte faptul că a putut nutri iluzii rigoriste. Unor asemenea conjecturi li s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
filosofia lui Kant îl constituie afirmația că sistemul de referință esențial al gândirii filosofului german a fost știința matematică a naturii, așa cum a fost ea elaborată în opera epocală a lui Newton. Întreaga construcție a lui Kant se sprijină pe presupoziția că aparțin științei numai enunțuri care au atributele universalității și necesității, ca și legile fizicii newtoniene. Kant se va întreba cum sunt posibile, în genere, asemenea enunțuri. Un răspuns la această întrebare va indica, mai întâi, cum este posibilă știința
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al Pr întrebându-se „ce înseamnă sistemul lui Kant fără lucrul în sine?”. Răspunsul este că „suprimarea lucrului în sine” are pentru sistemul kantian „consecințe dezastruoase”. Și aceasta deoarece - argumentează autorul - lucrul în sine constituie un punct de plecare, o presupoziție fundamentală a sistemului filosofiei transcendentale. Noica respinge sugestia că autorul CRP s-ar face vinovat de o inconsecvență grosolană și prezintă temeiurile scepticismului său față de distincții propuse de acei cercetători kantieni care l-au apărat pe Kant de acuzația că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
filosofiei într-o lucrare mult citită pe atunci, Introducere în filosofie, a cărei primă ediție apare în 1901, în felul următor: „Filosofia este știința generală care unifică într-un sistem necontradictoriu cunoștințele mijlocite de științele particulare și reduce metodele și presupozițiile generale ale cunoașterii folosite în știință la principiile ei.”61 Ambiția lui Motru de a elabora un sistem propriu de metafizică inductivă nu trebuie, așadar, să ne surprindă. Acest sistem reprezintă o încercare de unificare a universului material și a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]