1,376 matches
-
strămoșilor, a pământului pe care cineva s-a născut etc., în sfârșit, este vocea unei existențe în care intră cu ceva acela care este chemat"221; e) prezentarea în contextul de față a teoriei vocației a lui C. Rădulescu-Motru respectă presupozițiile asumate și intenția urmărită pe tot parcursul acestei lucrări: întemeierea ideii potrivit căreia personalismul energetic, vizat ca reconstrucție a umanului, este o filosofie personalistă care își are originea în "interpretarea" structurii formale a conceptului kantian al finalității. Teoria vocației începe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
persoana umană și, în plus, posibilitatea de "a citi" această prezență (Max Scheler, M. Heidegger, C. Rădulescu-Motru, Lucian Blaga ș. a.). Naturalismele, care sunt filosofii inspirate de modelul explicativ "pozitiv", științific, (exemple: "metafizica inductivă", "ontologia structurală", ambele construite pe temeiul unor presupoziții referitoare la om, chiar dacă problema lor fundamentală nu-l vizează direct pe acesta, "antropologiile structurale", unele "antropologii generale", chiar unele variante de "antropologie culturală" și mai cu seamă de "antropologie socială") au un rol anume în cunoaștere, în general, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o parte a drumului În mine, când doresc să-mi aproprii ceva fac deja corp comun cu acel ceva. Așadar, propoziția interogativă are o natură rezidual-contextuală și rezultă dintr‑un fond de cunoștințe inițial știute. Logicienii numesc acest conținut anticipator presupoziția Întrebării. Totodată, Întrebarea dezvăluie o altă latură a lucrurilor față de cum le știam noi la un moment dat. Ea pretinde a „uita” ceea ce cunoaștem În profitul prospectării altor aspecte ale realității interogate. „Când pui o Întrebare - ne previne Constantin Noica
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
care Împărtășesc o altă credință. Un dialog veritabil poate fi realizat Între parteneri egali valoric, situați la același rang, nu unul mai presus decât ceilalți. În materie de spiritualitate, denivelările și palmaresurile axiologice nu-și au locul. Dacă venim cu presupoziția că suntem deasupra sau mai prejos de nu știu cine, atunci șansele definitivării edificiului spiritual european rămân reduse. Nu printr-un discurs zgomotos și trufaș (sau prin tăcere) vom reuși să ne arătăm chipul lăuntric, ci printr-o prezentare cuminte, chibzuită, inteligentă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
chemări nu concordă cu „legile” actuale ale unei societăți concurențiale (translate de bună seamă și În spațiul educațional). Suntem Îndemnați la tot pasul să intrăm În competiție, să ne impunem personalitatea, să ieșim În față. Învățământul contemporan este construit pe presupozițiile lipsei de iertare, ale consemnării, sancționării și culpabilizării, iar acest lucru nu conduce decât la o ființă autosuficientă, infatuată și lipsită de libertate. Școala ne Învață cum să ne impunem În fața semenilor, nu cum să fim În serviciul lor. Oare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
reprimate, desconsiderate, blamate. Din păcate, la ora actuală lucrurile se precipită. Valorile perenității, circumscrise Într-un mod specific În școala de până acum, par să intre În recul, În fața tehnologiilor contemporane. Dacă ne raportăm la modelul Învățării cu ajutorul calculatorului, multe presupoziții vechi nu mai pot rezista. Principiile adiacente, presupuse de această tehnică, sunt: tratarea rapidă a datelor, neîntârzierea asupra detaliilor, saltul rapid de la un domeniu la altul, depășirea granițelor disciplinare, relativa pasivitate și ne-memorarea intenționată a informațiilor etc. Noul mod
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
considerare a valorii. Specialiștii sunt presați: „puteți publica oricum, dar mult”. Unii colegi pot reacționa: „nu chiar așa”. Efectul pervers este însă evident în experiența noastră a tuturora: „nu este important să citiți, ci să scrieți Evaluarea prin „numărare” include presupoziția tacită a neîncrederii în valoarea publicațiilor. Cred că trebuie mai bine să se introduce și un alt tip de „pedeapsă”: dacă scrii maculatură, te depunctăm. Sau, mai precis: nu te promovăm ca producător de maculatură, poluând publicistica sociologică. 4. Proporția
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
secvențelor violente cumula 53 de ore (din totalul de 117 ore) (CSA, Échantillon et Etude, La Lettre, 1995). Este relevantă comparația stabilită de cele două autoare franceze între programele conținând violență din SUA, Canada și Franța, comparație care infirmă o presupoziție curentă: contrar a ceea ce se crede îndeobște, după cei doi indicatori de bază (procentajul emisiunilor conținând violență și numărul secvențelor violente pe oră) ponderea violenței este mai scăzută în programele TV nord-americane, comparativ cu cele franceze (oarecum reprezentative pentru Europa
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de indiferență, ceea ce poate semnifica mai multe stări reactive: elevii-telespectatori nu sunt emoționați de aceste scene fiind conștienți de caracterul ficțional (filme, seriale, telefilme) al imaginilor; nu aprobă, dar nici nu dezaprobă prezența spectacolului violent în programele TV; dar și presupoziția că ei devin insensibili la violență (cercetări mai aprofundate ar putea aduce precizări și în această chestiune). Figura 1. Cu ce sentimente priviți scenele de violență din filme și alte emisiuni TV? Teza incubației culturale - altă expresie a teoriei cultivării
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
nivel ficțional, situează canalele TV din țara noastră într-o poziție mai negativă în raport cu cele europene și cu cele americane. Este relevantă în acest sens comparația dintre programele conținând violență din SUA, Canada, Franța și România, comparație care infirmă o presupoziție curentă: contrar a ceea ce se crede îndeobște, după cei doi indicatori de bază (procentajul emisiunilor conținând violență și numărul secvențelor violente pe oră), ponderea violenței este mai scăzută în programele TV nord-americane, comparativ cu cele franceze (oarecum reprezentative pentru Europa
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și CSMNTC, noiembrie 2005. Trebuie remarcat procentul foarte ridicat al copiilor din orașele mari care se uită la TV mai rar decât zilnic în timpul săptămânii (7,18%), față de procentele înregistrate de această variantă de răspuns în celelelte medii de rezidență. Presupoziția că acest lucru este datorat, în mare măsură, existenței unei palete mai largi de activități avute la dispoziție în acest mediu este parțial infirmată de procentul ridicat de „mari consumatori” din acest mediu. Din păcate, respondenții nu pot estima veniturile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
el și-a imaginat-o. Acea societate va fi rațională, oamenii se vor înțelege, se vor iubi. Rezonabil. Dar, adăuga el, oamenii vor fi totodată și mai frumoși și vocea lor mai melodioasă. În această ipoteză sunt incluse tacit câteva presupoziții teoretice care ar fi trebuit explicitate și argumentată credibilitatea lor. Să luăm două cazuri invocate în studiu: atitudinea față de evrei și romi. 1. Moștenirea de la societatea comunistă: românii sunt intoleranți față de aceste grupuri. Comunismul a promovat antisemitismul și atitudinea negativă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
atitudini substanțial mai negative decât occidentalii. De aceea, cu privire la toate grupurile marginalizate în România, în Occident există o atitudine marcat tolerantă și călătorii au avut personal experiența șocantă a diferențelor de atitudine. Putem avea rezerve profunde față de toate cele trei presupoziții teoretice tacit implicate în ipoteza în discuție. Ar mai exista o posibilitate. Poate nu experiența directă cu evreii și romii este sursa creșterii toleranței, ci cu „starea de spirit de toleranță” din Occident, experiența unei „toleranțe abstracte” pe care o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
patronii și cu colegii; absorbția mesajelor de toleranță din mass-media, participarea la conferințe, discuții personale în care occidentalii ridicau frecvent probleme legate de toleranță. Venit acasă cu acest bagaj de experiență se raportează altfel la conaționalii săi. Și o asemenea presupoziție este mai mult anecdotică, decât de luat în serios. Testul empiric. Dincolo de susținerea teoretică, o ipoteză trebuie verificată empiric: există o relație statistic semnificativă între experiența „călătorului” și mentalitatea sa? Am văzut că argumentarea teoretică constă mai mult pe evidența
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
contribuție semnificativă statistic doar la componenta „orientare procapitalistă”, dar nici o contribuție semnificativă la celelalte componente ale mentalității, inclusiv nu influențează „toleranță etnic-religioasă”. Iar singura influență susținută de date „a călătorit în străinătate asupra orientare procapitalistă” este un caz tipic de presupoziție înalt discutabilă. Eu cred că este mai plauzibilă relația determinativă inversă: cei prosperi economic este de așteptat să aibă din această cauză o orientare procapitalistă și pentru că sunt prosperi își permit să călătorească în străinătate. Tabelul A1 infirmă deci complet
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
că el s... condamne spiritul reformist; În sfîrșit, noua generație contestatar..., care vrea că el s... declanșeze Perestroika și În țara lor. „Paradoxul era, observ... Gorbaciov zece ani mai tîrziu, c... aceste presiuni cu semn opus plecau toate de la aceeasi presupoziție: autorii lor considerau c... soarta Cehoslovaciei trebuie hoț...riț... la Moscova. Nu reușeau s... Înțeleag... c... noi nu aveam nici o intenție efectiv... de a interveni În afacerile interne ale altora și c... doream s... punem În practic... principiul proclamat În
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
el însuși, o încărcătură semantică diversă în raport direct cu viziunea despre rolul social și modul de funcționare a unei instituții. Mai mult, termenul de ,,managementul resurselor umane” este discutabil, el implicând ca ipoteză tacită<footnote Ipotezele tacite sunt acele presupoziții (presupuneri teoretico-metodologice) care nu sunt formulate explicit (direct), existând ,,în capul omului” (în modul său de gândire), dar care intervin ca premise ale raționamentelor corecte. footnote> ideea că omul (ca ,,resursă”) este un factor pasiv, un instrument care trebuie ,,folosit
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
munca ridică numeroase probleme și dificultăți. Întrebarea „ce este munca?” este „prost formulată” (după expresia lui Karl Popper) deoarece ea se bazează pe o ipoteză tocită (neformulată explicit, dar care stă la baza raționamentului ca o premisă majoră) și anume presupoziția că s-ar putea da un singur răspuns corect pe care noi trebuie să ne dovedim capabili să-l formulăm. În realitate, conceptul de „muncă” reprezintă o valorizare (acordarea de valori, selectări și ierarhizări) și valorificare (aplicare practică) a diferitelor
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
formelor de negociere între patronat - salariați/sindicate). După cum se vede, cele patru cazuri prezentate exprimă tipologii de modele prin aceea că sunt modalități de structurare a conținutului ideatic și practic pe „o schemă relațională” relativ stabilă, în jurul căreia se articulează presupozițiile, principiile, metodele de acțiune ale unui model concret. Există numeroase criterii de grupare a modelelor în managementul resurselor umane: A) Modele manageriale axate pe locul și rolul resurselor umane; în cadrul cărora distingem (de acestea ne vom ocupa separat): modelul taylorist-fordist
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Taylor, Frederick W., La direction des ateliers, (a se vedea Jaeger, Christine, „La gestion des espaces de travail”, Reseaux, no. 69, CNET, Paris, 1995, p. 17). footnote>. Așadar, va trebui să privim cele care urmează ca un demers condus de presupoziții și atașamente teoretice la anumite tipuri de soluții, și nu ca soluții unice, inerente, bune prin ele însele. Ne vom întreba ce valoare teoretică și practică au cele ce urmează? Ca și în alte domenii ale managementului, va trebui să
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
noastre (deci și a celor diverse din intuițiune). Acuma într-un subiect unitatea celor varie este sintetică; deci apercepția pură ni dă amână un principiu al unității sintetice a celor diverse din toată intuițiunea posibilă. Această unitate sintetică însă implică presupoziția unei sinteze care, dacă cea dentăi e apriori necesară, cea din urmă trebuie să fie o sinteză apriorică. Deci unitatea transcendentală a apercepției se referă la sinteza pură a puterei de imaginație, ca o condiție apriorică a posibilității compunerii celor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
situație narativă personală, par să favorizeze în mod deosebit efectul de insolitare. 1.2. Intermedierea și persoana naratorului O trăsătură fundamentală a modului în care percepem realitatea este valabilă și în cazul narațiunii ficționale: orice idee despre realitate depinde de presupoziții mai mult sau mai puțin corecte sau de o înțelegere apriorică a realității. Acest lucru este dezvăluit într-un mod deosebit de surprinzător atunci cînd percepțiile personajelor sau cele ale naratorilor personalizați sînt prezentate în întregime din perspectiva proprie și în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de prezentarea mimetico-dramatică.) Adesea vorbirea indirectă ajunge să corespundă doar unei părți reduse din vorbirea directă. În mod straniu, o asemenea proporție abia dacă este atinsă în anumite romane, de exemplu în Fii și îndrăgostiți. Acest lucru pare să contrazică presupoziția că vorbirea indirectă este forma de prezentare cea mai compatibilă cu forma relatării dialogului într-o narațiune 176. Stilul indirect liber este un caz special. Prezentarea vorbirii în stilul indirect liber este relativ frecventă într-o situație narativă auctorială, precum și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
asemenea analiză trebuie să includă și schimbarea referințelor pronominale în alte romane ale lui Thackeray, îndeosebi în Pendennis și The Newcomes. Faptul că în critica literară s-a manifestat un interes relativ scăzut pentru asemenea întrebări este cauzat parțial de presupoziția larg răspîndită că Thackeray nu era prea interesat de problemele structurale. Unii critici își bazează afirmațiile pe modul în care autorul a revizuit romanul Henry Esmond 245. Totuși, este o diferență între modificarea pe care Thackeray a făcut-o pe parcursul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
capătul sectorului realității ficționale iluminate de un personaj-reflector au cîteodată o natură amenințătoare sau cel puțin nefavorabilă: Spațiul din afara sectorului iluminat de conurile de lumină ale conștiinței unui personaj dintr-un roman este un spațiu gol în care pot apărea presupoziții, neliniște, temeri. Nu este întîmplător faptul că angoasa existențială a omului și suferința din lumea modernă sînt exprimate în modul cel mai convingător în forma personală a romanului. Romanele lui Kafka oferă niște exemple deosebit de semnificative pentru această corespondență dintre
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]