177 matches
-
plus pentru a-i asasina pe împărați, dar fondul adevărat al revoluțiilor îl constituie forma de guvernămînt. Gărzile pretorienilor deveniseră ceea ce vor fi, mai tîrziu, mamelucii în Egipt, ienicerii în Turcia, streliții la Moscova. Constantin a distrus cu abilitate pe pretorieni; mai pe urmă, însă, greutățile imperiului i-au expus și mai mult pe conducători la asasinate și otrăviri. Voi observa doar că împărații cei răi au pierit de morți violente; un Theodor însă, muri în patul lui, iar Justinian a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
apreciez meritele. Nu trebuie să uităm aici că Machiavelli se înșeală profund cînd crede că pe timpul lui Sever era de ajuns să conduci niște oșteni ca să te menții; istoria împăraților ne dovedește contrariul! Cu cît un suveran se înconjura de pretorieni nedisciplinabili, cu atît aceștia se simțeau mai puternici. Era la fel de periculos să-i flateze ori să vrea să-i reprime. Astăzi, nimeni nu se mai teme de trupe, pentru că toate sînt împărțite în corpuri de armată mai mici, care veghează
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
soldații lui cu puțin timp înainte ca Nero să se sinucidă... Dar când Nero a murit, mi-l amintesc ca acum pe mesagerul care ne-a adus în Hispania vestea că Galba a fost ales și de senatori, și de pretorieni, la Roma! Galba este împărat în toată puterea cuvântului! — Galba al tău - bucătarul-șef îi aruncă paharnicului o privire plină de ranchiună, în timp ce întindea un iepure pe masă. Galba al tău, care a intrat în Roma după ce și-a ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o puteai aduce! Cu mâinile tremurând de nerăbdare, Vitellius căută în vas bucățile cele mai mari din stufatul de căprior pe care hangiul i-l pusese în față. — Povestește-mi tot. Cine l-a ucis și cum anume? Și senatorii... pretorienii... m-au ales pe mine acum, când Galba nu mai e! M-au ales pe mine, nu-i așa? Era fericit. — Da, m-au ales... Acum sunt împărat și la Roma... - râdea, dând din mâinile mânjite de sos. Cu toții știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nenorocirile aveau să se abată asupra împăratului. În dimineața zilei când fusese ucis, prezicătorul îl avertizase pe Galba să se păzească de un pericol iminent. — Continuă - Vitellius începuse iar să mănânce, tot mai neliniștit. Hector spuse că Otho câștigase încrederea pretorienilor. Galba fusese prevenit că se organiza o conspirație împotriva lui. Își pusese o haină de in și ieșise pe stradă, în mijlocul mulțimii. Dăduse peste pretorienii înarmați și amenințători, incitați de Otho. Aceștia se repeziseră la el și îl trăseseră afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Continuă - Vitellius începuse iar să mănânce, tot mai neliniștit. Hector spuse că Otho câștigase încrederea pretorienilor. Galba fusese prevenit că se organiza o conspirație împotriva lui. Își pusese o haină de in și ieșise pe stradă, în mijlocul mulțimii. Dăduse peste pretorienii înarmați și amenințători, incitați de Otho. Aceștia se repeziseră la el și îl trăseseră afară din lectică; nimeni nu sărise în ajutorul împăratului care cădea sub loviturile pumnalelor. Numai niște batavi încercaseră să ajungă la el, dar, cum nu cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și îl trăseseră afară din lectică; nimeni nu sărise în ajutorul împăratului care cădea sub loviturile pumnalelor. Numai niște batavi încercaseră să ajungă la el, dar, cum nu cunoșteau orașul, greșiseră drumul; în vremea asta, Galba era omorât de mulțime. Pretorienii îi tăiaseră capul dintr-o lovitură. Pentru că nu putea să-i țină în mână capul chel, un soldat vârâse un deget în gura mortului și i-l dusese astfel lui Otho. Vitellius își duse o mână la gură. Cuvintele prezicătoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Palatinus. — Otho... L-au ales împărat pe Otho! izbucni Vitellius, consternat. Pe el, nu pe mine! Și doar știau că fusesem deja... — El e împărat la Roma acum, îl întrerupse Hector. Otho a ținut un discurs în fața senatorilor și a pretorienilor, care-i sunt credincioși. Poporul l-a aclamat. Otho a declarat că va fi demn de sarcina pe care i-o încredințează zeii... — Demn! rânji Vitellius furios. Înglodat în datorii cum e, va secătui vistieria... O să se îmbogățească. O să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trecut peste Alpes și se îndreaptă spre Augusta Taurinorum, și ai lui Caecina, care a ajuns la Cremona. — Otho și-a adunat și el armata de pe pământ și de pe mare, zise Antonius ridicând glasul, pentru a acoperi vacarmul arenei. Are pretorieni, o legiune, cohorte urbane și un corp de gladiatori. Nu-s mai mult de treizeci de mii de oameni cu totul, rânji Vitellius, vârându-și degetele în vasul cu pești și sos de ciuperci pe care i-l întindea Listarius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cum muncesc soldații învinși, aruncă în ei cu zarzavaturi stricate și cu bălegar, îi jignesc... — Și Valens construiește o arenă la Bononia, interveni Marcus. Iar împăratul nostru, care se află încă în Gallia, a licențiat printr-un edict trupele de pretorieni care au luptat pentru el și le-a obligat să predea armele tribunilor. — O greșeală gravă, comentă sec Proculus. În cazul unei insurecții, pretorienii se vor grăbi să lupte de partea răzvrătiților. — Mai mult chiar, continuă Marcus, împăratul a poruncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Iar împăratul nostru, care se află încă în Gallia, a licențiat printr-un edict trupele de pretorieni care au luptat pentru el și le-a obligat să predea armele tribunilor. — O greșeală gravă, comentă sec Proculus. În cazul unei insurecții, pretorienii se vor grăbi să lupte de partea răzvrătiților. — Mai mult chiar, continuă Marcus, împăratul a poruncit să fie uciși cei o sută douăzeci de soldați care îl însoțeau pe Otho când a fost ucis Galba. Caecina și Valens i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spiritele, zise amenințător. Spiritele... sau zeii. Din clipa aceea, nimeni nu mai scoase o vorbă. Listarius se grăbi să ia vasul cu flori roșii și ieși din bucătărie; străbătu coridoarele unde mișunau senatori, cavaleri, liberți și sclavi și ajunse în fața pretorienilor care stăteau de pază în fața camerelor împăratului. — Treci, îi spuseră fără să-l privească, de parcă n-ar fi existat, de parcă n-ar fi avut ochi să vadă și urechi să audă. Și, mai ales, de parcă n-ar fi avut creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
străbătu arena obosit, amețit de strigătele mulțimii, care îi aclama pe el și pe împărat, confundând învingătorii cu învinșii. În pulvinar, Vitellius și cei din jurul său rămăseseră tăcuți. Nimeni nu îndrăznea să spună ceva, nici măcar Flavius Sabinus. Allius Cerpicus, comandantul pretorienilor, își croi drum spre balustradă și se aplecă spre urechea lui Vitellius. — Iartă-mă, Vitellius. Acum vin de la palat. Am vorbit cu unul dintre mesagerii noștri, care a venit de la Cremona. Nu-i un moment potrivit. Vitellius încercă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
balustradă și se aplecă spre urechea lui Vitellius. — Iartă-mă, Vitellius. Acum vin de la palat. Am vorbit cu unul dintre mesagerii noștri, care a venit de la Cremona. Nu-i un moment potrivit. Vitellius încercă să-l îndepărteze cu cotul, dar pretorianul se aplecă din nou spre el. — E o știre gravă. Armata lui Antonius Primus a învins la Bedriacum. A fost un masacru. Vitellius nu răspunse. Își trecea degetele prin părul băiețelului său, care dormea pe genunchii lui. M-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zâmbind mulțimii care continua să-l aplaude. Doar ție, după cum am poruncit? — Doar mie, răspunse Cerpicus, aruncând o privire spre Flavius Sabinus, care-l scruta, întunecat la chip. Mesagerul a vorbit doar cu mine. — Ucide-l! Vitellius îl privi pe pretorian drept în ochi. Făcu un semn spre cupă, și Listarius îi turnă vin. — Ai înțeles? Ucide-l imediat. — Să-l ucid pe mesager? — Imediat. Și pe el, și pe spionii care vin din miazănoapte. Îi vei aduce la mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nu puteți să vă temeți acum de dușman! Și voi, cei din Syria, care împreună cu Marcus Antonius i-ați respins pe parți, iar împreună cu Corbulo i-ați învins pe armeni, iar apoi pe sarmați! Continuă cu glas mânios: — Iar voi, pretorienii care ați luptat pentru Vitellius și ați fost alungați din armata lui... Noi v-am primit în rândurile noastre. Luați însemnele și armele! Numai o victorie va putea șterge rușinea voastră! Se aruncă în luptă, care dură până în zori. — Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
recunoscu pe cel cu părul alb și creț: era bărbatul pe care-l văzuse stând lângă Vitellius în pulvinar la Augusta Rauricorum. — Vinicius Crulpus, presupun, zise cu răceală. Bărbatul încuviință și arătă spre tovarășul său. — El este Allius Cerpicus, comandantul pretorienilor. Am venit în numele împăratului nostru. — Te referi la Vespasianus? întrebă Antonius cu un zâmbet ironic. Chipul lui Vinicius Crulpus se întunecă. — Știi bine că mă refer la Vitellius, care se află la Roma. —Trăim cu toții în această epocă extraordinară, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
decembrie a anului 69 d.Hr. - perioadă pe care istoricii au numit-o „lungul an al celor patru împărați“ - au avut loc lupte violente pentru putere, în care lui Galba i s-a opus Otho, guvernatorul Lusitaniei, ales împărat de pretorieni, lui Otho i s-a opus Vitellius, guvernatorul Germaniei Inferior, ales împărat de legiunile sale, iar lui Vitellius i s-a opus Vespasianus, guvernatorul din Judaea, ales împărat de armatele din Africa. Evenimentele acestui an - în care Imperiul a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împăratului Augustus, Nero - împărat între anii 54 și 68 d.Hr. - a reușit să anihileze două conspirații născute din opoziția înalților ofițeri, a nobililor și oamenilor de cultură. Revolta deschisă a celor mai importante provincii ale Imperiului, alături de cea a pretorienilor, care prin tradiție îl protejau pe împărat și familia imperială, a determinat Senatul să-l declare inamic public. A murit la treizeci și unu de ani, în primăvara anului 68, când s-a sinucis cu ajutorul secretarului său, Epaphroditus. În timpul domniei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dirija viața religioasă, era formată din 16 membri și condusă de împărat, care era pontiful suprem. De altfel, împăratul era cel care îi alegea pe cei șaisprezece membri. Porta Decumana: este situată în partea din spate a taberei militare romane. Pretorieni: corp de soldați însărcinați cu paza împăratului, instituit în anul 27 î.Hr. de Augustus și desființat de Constantin în anul 312 d.Hr. Pretorienii erau recrutați exclusiv din rândul romano-italicilor și erau încartiruiți la Roma, în Castro Pretorio. Deși aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe cei șaisprezece membri. Porta Decumana: este situată în partea din spate a taberei militare romane. Pretorieni: corp de soldați însărcinați cu paza împăratului, instituit în anul 27 î.Hr. de Augustus și desființat de Constantin în anul 312 d.Hr. Pretorienii erau recrutați exclusiv din rândul romano-italicilor și erau încartiruiți la Roma, în Castro Pretorio. Deși aveau o importanță deosebită, în calitate de apărători ai împăratului, la Roma aveau putere autonomă, ca forță militară. Faptele povestite în roman arată că pretorienii se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
d.Hr. Pretorienii erau recrutați exclusiv din rândul romano-italicilor și erau încartiruiți la Roma, în Castro Pretorio. Deși aveau o importanță deosebită, în calitate de apărători ai împăratului, la Roma aveau putere autonomă, ca forță militară. Faptele povestite în roman arată că pretorienii se vor implica în numirea și înlăturarea împăraților. Primus pilus: comandantul tuturor centurionilor unei legiuni. Face parte din linia a treia, a veteranilor, numiți în toate epocile triari, și este singurul subofițer din armata romană care are dreptul să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Europos, în Siria, și la Fayum, în Egipt. Secutor: adversarul rețiarului; se apăra cu scutul și pumnalul. Sesterți: un soldat câștiga 900 de sesterți pe an, iar un procurator - între 60.000 și 300.000. După șaisprezece ani de serviciu, pretorienii erau lăsați la vatră și primeau 20.000 de sesterți pe an. Un sclav costa în jur de 1.000 de sesterți. Cu 1.000 de sesterți se putea cumpăra un iugăr de pământ pentru cultivarea viței-de-vie (1 iugăr = 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
str. Cavafii Vechi 3. 6173. Protopopescu Dumitru, 4 apartamente, București, str. Nicolae Clinciu 15, Piața C. A. Rosetti 3. 6174. Porlignos D. Troiu, 3 apartamente, București, str. Lisabona 8. 6175. Preda Dumitru, 6 apartamente, București, str. Simion Bărnuțiu 15, aleea Pretorian 16. 6176. Popovici Maria, 16 apartamente, București, str. Gabroveni 22. 6177. Paciurea Ion și Elenă, 4 apartamente, București, Intrarea Pop de Bășești 1. 6178. Petrescu Gh. și Elenă, 15 apartamente, București, str. Sf. Sachelarie Visarion 47. 6179. Popescu Marin, 5
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
faptul nu trebuie să devină motiv pentru negarea masacrului legiunii tebane. Din istoria din Romei aflăm că dacă execuțiile în masă nu au fost frecvente, nu au fost nici neobișnuite. Astfel, Cassius Dio (155-229) evocă masacrul celor 7.000 de pretorieni de pe vremea împăratului Galba (68-69), despre care Tacitus (55-117) spunea că toți l-ar fi considerat demn să fie împărat, dacă nu ar fi ajuns vreodată. Deși cei mai mulți istorici preferă tăcerea lui Eusebiu (265-340) drept opinie contra masacrului petrecut, cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]