238 matches
-
ar fi vrut să le ghicească gândurile. Se opri lângă masă, dar nu se așeză. Privi spre cerul căruia soarele la asfințit îi împrumuta nuanțe sângerii. — Suntem aici ca să hotărâm, exclamă. Se întoarse spre soldații care așteptau în picioare în fața Pretoriului și continuă cu glas mai puternic, pentru ca toți să-l poată auzi: — Suntem aici ca să hotărâm, repetă. Să blocăm Alpes, astfel încât vitellienii să rămână în afara Illiriei, sau să trecem munții și să începem războiul? Se sprijini de masă, privind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui, cadavrele îngrămădite unul peste altul pe valul de pământ, sângele ce îmbiba pământul... Totul se preschimbă într-o lumină orbitoare. Leșină și se prăbuși de pe cal. Oamenii îl ridicară, organizară în grabă o tabără și îl duseră în cortul Pretoriului. Trecuseră șapte zile de când Antonius se lupta cu moartea. — S-a terminat... Antonius abia își mișcă buzele când rosti aceste cuvinte. Îi privea pe Titus și pe Errius Sartorius cu ochi stinși. — S-a terminat... Dar eu am învins. Titus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Errius. Ce le spunem soldaților? Proculus făcu un gest hotărât. — Stingeți tăciunii. E prea cald aici. Căută în sac, apoi se uită spre cei doi. Tot aici sunteți? Ieșiți afară. Vreau să rămân singur cu el. Proculus rămase în cortul Pretoriului, alături de Antonius, trei zile și trei nopți. În toată vremea asta nu lăsă pe nimeni să intre. Ovațiile soldaților bubuiră ca un tunet. Vestea că Antonius Primus era salvat trecuse din gură în gură. Generalul se ivi la intrarea cortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întâmplat? Am zăcut atâtea zile... Ce s-a întâmplat între timp? — Trebuie să-ți vorbesc. Soldații din jur nu pierdeau nici un cuvânt din discuția celor doi. Îl văzură pe Antonius Primus, generalul lor iubit, urmându-l pe Varus în cortul Pretoriului. Acolo, Antonius îi văzu pe Titus și pe Errius Sartorius, care îl așteptau. Se așeză, întunecat la chip. Varus se așeză în fața lui. — Nu înțeleg, spuse Antonius privind în jur. Pe noi patru ne unește pactul sacru al zeului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împăratul Augustus adusese la Brixia o veche statuie a Afroditei, de la Alexandria, din Aegyptus. Statuia, care o înfățișa pe Afrodita aplecată, oglindindu-se în scutul lui Marte, fusese donată de Augustus orașului. Ani la rând stătuse în sala principală a Pretoriului, până când fusese cumpărată de Calvia Crispinilla, care reușise să convingă cu banii ei un guvernator din cale-afară de slab... Calvia pusese să se adauge două aripi mari efigiei de marmură a zeiței, pentru a o transforma în statuia Victoriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de ei. Mai departe era Narnia, iar dincolo de ea - Roma. Doi soldați călare își făcură apariția dinspre miazăzi, ducând însemnele care arătau că erau ambasadorii lui Vitellius, și se îndreptară spre tabăra flavienilor. După scurt timp, fură conduși în cortul Pretoriului, unde Antonius Primus și Arrius Varus îi primiră tăcuți. La un semn al lui Antonius, cei doi se așezară. Băură vinul pe care li-l oferi un soldat și mâncară pâine și năut. Nimeni nu scotea o vorbă. Antonius îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și ajunsese la vreo douăzeci de mile de Roma, la Saxa Rubra, unde staționa armata lui Antonius. Sub cerul limpede, pe care se profila muntele Soracte acoperit de zăpadă, intrase în galop în tabăra flaviană. Acum stătea trufaș în fața cortului Pretoriului, exprimându-și indignarea, în timp ce Antonius aduna în grabă bucățile scrisorii lui Vitellius și i le întindea. — Du-i răspunsul meu lui Vitellius. Nu ai nimic altceva de spus? întrebă mesagerul privind în jur, încercând să evalueze forțele flavienilor. Ceea ce văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Curgeau râuri de vin, se devorau munți de mâncare, peste tot erau oameni care se împerecheau, vrând parcă să se bucure de toate plăcerile vieții înainte de a sfârși sub tăișul vreunei săbii. Luptele cele mai sângeroase se dădură la Castrul Pretoriului. Flavienii erau de-acum siguri de victorie, în timp ce vitellienii se apărau cu disperare. În retragere, distrugeau casele, templele, capelele votive și altarele și ucideau pe oricine le ieșea în cale. Reușiră să-i prindă în capcană pe Antonius Primus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
este arestat, Isus este dus mai întâi la Ana, precedentul mare preot, socrul lui Caiafa, actualul mare preot (18,12-13). În timpul interogatoriului, Isus este lovit (18,22-23). După aceea, Isus este trimis la Caiafa (18,24) și de acolo în pretoriul roman (18,28). În acest loc, a patra Evanghelie diferă considerabil de evangheliile sinoptice care nu amintesc nimic de interogarea sau întâlnirea dintre Caiafa și Isus. Trăsătura cea mai deosebită prezentată de Evanghelia după Ioan cu privire la procesul lui Isus este
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
800 de scrisori), scrisă între anii 68 și 43 î. Hr., adevărată frescă a vieții Romei din vremea sa. Ambrosius Theodosius Macrobius s-a născut în a doua jumătate a secolului al IV-lea d. Chr. în Africa romană. Prefect al pretoriului pentru zona hispanică (399 d. Chr.) și proconsul al Africii (410 d. Chr.) A murit, probabil, în al doilea sfert al secolului al V-lea d. Chr. Opera sa cuprinde un tratat de gramatică comparată De diferentiis et societatibus Graeci
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
din traducerea operei Saturnalia**. Născut în Africa romană în ultimul sfert al secolului al IV-lea e.n., dintr-o familie de aristocrați păgâni, a primit o instruire distinsă, a frecventat celebrul cerc al Nicomahilor, a ocupat funcția de prefect al pretoriului și, apoi, funcția de preconsul în Africa (410 e.n.). Opera sa este alcătuită din două lucrări enciclopedice: Saturnalia, 7c și Comentarii la Visul lui Scipio, 2c., păstrate până azi, și un microtratat de gramatică privind verbul grec și latin, cu
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
toată provincia și ocupă mai multe castele și cetăți. Domițian atunci formează planul de a se pune el însuși în fruntea armatei. Ajuns însă în Moesia el se căi de gândul ce-l avuse și trimite împotriva Dacilor pe prefectul pretoriului, Cornelius Fuscus, iar el așteaptă într-un oraș mai retras rezultatul ciocnirii. Fuscus, general renumit, deși cam stricat prin luxul timpului, crezându-se neînvins în capul frumoasei sale armate, trece Dunărea în Dacia; este însă cumplit bătut, ucis, mare parte
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și de sud și două mai mici pe latura de sud. Sistemul defensiv cuprindea, în afară de incintă, două valuri de pământ cu șanț. În interiorul cetății au fost cercetate o serie de edificii publice și private aparținând secolelor VI-VII: trei bazilici, pretoriul, locuințe și parte din sistemul stradal. Necropola romano-bizantină ocupa zona locuită anterior (sec. I a.Chr. - IV p.Chr.), din afara sistemului defensiv. În fața cetății, la circa 2,5 km est, pe insula Bisericuța, se pot vedea ruinele unei alte fortificații
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ușa casei mele a fost spartă, și doi gealați m-au tras afară din pat. Nu refuzasem să le deschid trimișilor tribunalului: pur și simplu somnul unui om băut este surd la orice bătăi în ușă. M-au dus la pretoriu. Saxo, unul dintre judecătorii ducali, înțelegând că gestul meu nu fusese intenționat, m-a condamnat să plătesc omului doar patruzeci de ducați, ca să-și îngrijească rana. Nu dispuneam de o asemenea sumă, nici de aur sau de argint ca să vând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de funie scămoșată în loc de curea. Pe vremea aceea, la Friuli, duci erau Taso și Kakko, doi frați care hotărâseră să guverneze împreună. Mi-am închipuit că fusesem chemat de Kakko, al cărui protejat eram. Ca să mă ajute. Astfel, ajuns la pretoriu, deși mă duseseră în chip straniu în încăperea în care erau rase pergamentele pentru a fi mai apoi refolosite, l-am căutat din ochi pe tovarășul care îmi fusese alături de-a lungul atâtor nopți. Dar, printre mesele pustii, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
el propria reședință din pricina climei umede și nesănătoase, regat al țânțarilor pe timp de vară și al mlaștinilor înghețate, iarna. Era, una peste alta, un oraș în agonie, incapabil să se decidă pentru viață sau pentru moarte. Casa ducală, odinioară pretoriu roman, acum aflată la dispoziția funcționarilor regali și ducali, ne-a găzduit, adăpostindu-ne și caii. Ne-au adus la masă fructe stricate și vin apos mirosind a stătut; apa cu care ne-am spălat nu se deosebea deloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
timpul s-ar fi oprit în loc la epoca domniei lui Constantin, toată marmura se afla la locul ei, clădirile și casele erau de o frumusețe rară, iar templele fuseseră transformate în biserici. Piața era pavată cu lespezi mari și, în fața pretoriului, statuile Cezarilor încă stăteau cu mâna ridicată în semn de salut. Doar soclurile zeilor Antichității erau fie goale, fie înzestrate cu cruci. Pe scara de marmură a palatului consular ne-a ieșit în întâmpinare solul exarhului, cu suita lui foșnitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
popor și confirmați de împărat. Administrația și guvernul se aflau de pe insula Torcello, la vărsarea râului Stile, unde se aflau și o frumoasă biserică și o rezidență a exarhului. Am debarcat la Torcello pe la apusul soarelui. M-am îndreptat spre pretoriu, unde am rămas surprins să văd că toate ferestrele erau de sticlă și nu din pergament sau din plăci subțiri de alabastru sau selenit, pe care doar bazilicile, regii și ducii și le pot permite la noi, și nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bronz, comandantul gărzilor ne-a introdus într-un vestibul cu cupolă. Astfel mi-am făcut eu intrarea în citadela imperială, un complex care, pe lângă palat, mai cuprindea casele patriarhale, un mare număr de biserici și paraclisuri, grădini, livezi, cazărmile garnizoanei, pretorii, biblioteci, arhive, cancelarii și tot felul de alte stabilimente care să-i asigure autonomia. Din atrium am fost conduși la cancelaria principală, unde ne aștepta Giuliano. După ce-am traversat Triconca și Magnaura, iată-ne în Chrysotriklinios, marea sală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mare, era monedă forte. Ar mai fi de consemnat că la Judecătoria ocolului Tecuci, pentru autentificarea documentelor de înființare a băncii, nu s-au prezentat cei numiți în componența organului de conducere, ci, pe 13 ianuarie 1905, la Tecuci, „în pretoriul acestei judecătorii s-au prezentat d-lor preotul Vasile Hâncu și Vasile Gâțulescu, personal cunoscuți de noi”, I. Stamate, judecător, și Șt. Popovici, grefier. Între timp, numărul membrilor societari a crescut. Se desprinde acest lucru din existența unor documente emise
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
judiciare creștine, care acționau în secret pentru ca cei supuși proceselor să rămână statornici pe durata judecății, pentru a nu cădea în apostazie. Sub domnia lui Decius (249-251 p.Chr.), soldații Ammon, Zenon, Ingenuus, Ptolemaios și veteranul Theophilos aflați în slujba pretoriului din Alexandria, când își dădeau seama că vreun creștin începea să cedeze presiunii judecătorilor, începeau să freamăte și îl încurajau prin gesturi, determinându-l să rămână statornic. Ba chiar începeau să bată din dinți, să facă semne, să-și întindă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
număr de martiri. Pe lângă numeroșii martiri de la Halmyris, sunt menționați alții la Axiopolis (Cernavodă), între care sunt pomeniți cu numele: Chiril, Chindeas și Dasios. La judecarea și condamnarea creștinilor era chemată și mulțimea poporului în mijlocul cetății, unde exista și un pretoriu, sediul comandantului guvernamental. Cu deosebire în perioada anilor 238 - 269, migrația goților de la nordul Dunării s-a desfășurat în valuri, provocând mari pagube provinciilor romane. Cu acest prilej au fost distruse multe cetăți sud - dunărene între care Histria, Halmyris, etc.
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu voința subjugată provocatorilor, strigaseră că vor eliberarea lui Baraba. I se părea că-i vede urcând agitați drumul în urma Condamnatului, hulindu-L și cerând crucificarea. Se simțeau deja vinovați de ceea ce urlaseră în urmă cu un ceas în piața pretoriului: „Sângele lui, asupra noastră și asupra copiilor noștri”. Sângele încă nu fusese vărsat, dar ei îi simțeau deja apăsarea, căci altfel unde dispăruse acel sentiment caracteristic sufletelor oamenilor simpli, care sunt pătrunse de simpatie și chiar de milă pentru orice
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
epidemiei 415. Davila a fost chemat - deși nu îndeplinea atunci nici o funcție publică - datorită prestigiului de care se bucura, iar Gutovski pentru experiența sa medicală. A doua zi, la 9/21 august, s-a adunat Consiliul medical al Principatului "în pretoriul comitetului sanitar..., de față și cu d-nii doctori Davila și Gutovski", potrivit adresei nr. 51 a comandantului otoman amintită mai sus și a adresei nr. 5093 a Ministerului din Lăuntru, spre "a să chibzui grabnice măsuri în privința stăpânirii boalei holerii
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și asupra copiilor noștri." 26. Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mîinile lor, ca să fie răstignit. 27. Ostașii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. 28. L-au dezbrăcat de hainele Lui, și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. 29. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]