525 matches
-
episcopii ortodocși și episcopii vandali care erau adepții lui Arie. Oricum, trebuie să avem în vedere că unii cercetători consideră că unele din aceste predici nu sunt ale lui Quodvultdeus. Opera sa cea mai importantă este Cartea făgăduințelor și a prevestirilor lui Dumnezeu (Liber promissionum et praedictorum Dei), scrisă după 444, atunci când papa Leon a inițiat o campanie de persecuții contra maniheilor și a pelagienilor, însă înainte de conciliul din Calcedonia din 451, care nu e menționat în lucrare; într-adevăr, autorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai ales din Vechiul Testament), sau pe cele care atestă că îndeplinirea făgăduinței a avut deja loc (și sunt mai ales fragmente din Noul Testament): sunt în total 83 de făgăduințe deja realizate și 20 ce urmează să se îndeplinească; 38 de prevestiri s-au adeverit deja, iar alte 12 încă nu; numărul faptelor și al predicțiilor ce s-au adeverit e mai mare decât al celorlalte, ceea ce-i face pe oameni să creadă în făgăduințele divine, mai cu seamă în vremuri atât
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
semnificația anagogică și, din acest motiv, continuă autorul, este extrem de greu să faci exegeza acestei cărți. În epoca în care comentatorul însuși scria, viața în această lume era plină de dificultăți și de lipsuri, iar acest lucru putea constitui o prevestire a Apocalipsei sau, mai degrabă, începutul acesteia. Mai frecvent decât o face Ecumenius Andrei îi citează pe exegeții care l-au precedat și în special pe cei mai vechi cum sunt Papias, Iustin, Irineu, Ipolit și Metodiu. Numai de două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o autobiografie lirică, evidențiind o metamorfoză a identității provocată de schimbările sociale și de imperativele oficiale specifice epocii. Nu lipsesc clișeele, estompate însă de același lirism dinamic și incandescent, de imaginarul extrem de productiv al poetului. Ciclul Albatrosul ucis e o prevestire a morții, conturând un destin ce stă sub semnul sacrificiului de sine. Poetul își asumă riscul de a restaura un edificiu liric degradat de seisme ideologice, de a-l reintegra în patrimoniul literaturii române. Insurgența lui scoate poezia din chingile
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
1970; Asasinul coboară cântând, Cluj, 1971; Acuzatul din camera 13, Cluj, 1973; O ramură deasupra ierbii, București, 1975; Zăpada din anul o mie, București, 1981; Veacul de aur, Cluj-Napoca, 1984; Cerul senin al limbii române, București, 1985; Viața și extraordinarele prevestiri ale neasemuitului astrolog și profet Nostradamus și sfârșitul lumii, București, 1991; Harpha nopții, Brașov, 1997. Antologii: Inimi sub steaguri, Brașov, 1975 (în colaborare cu A. I. Brumaru). Repere bibliografice: Voicu Bugariu, „Consemnele necesare”, AST, 1969, 7; Dumitru Micu, „Consemnele necesare”, RL
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
episcopii ortodocși și episcopii vandali, care erau adepții lui Arie. Oricum, trebuie să avem în vedere că unii cercetători consideră că unele dintre aceste predici nu îi aparțin lui Quodvultdeus. Opera sa cea mai importantă este Cartea făgăduințelor și a prevestirilor lui Dumnezeu (Liber promissionum et praedictorum Dei), scrisă după 444, atunci cînd papa Leon a inițiat o campanie de persecuții contra maniheilor și a pelagienilor, însă înainte de conciliul de la Calcedon din 451, care nu e menționat în lucrare; autorul condamnă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pasaje extrase mai ales din Vechiul Testament), sau pe cele care atestă că îndeplinirea făgăduinței a avut deja loc (mai ales fragmente din Noul Testament): în total sînt 83 de făgăduințe deja realizate și 20 ce urmează să se îndeplinească; 38 de prevestiri s-au adeverit deja, iar 12 încă nu; numărul faptelor și al predicțiilor ce s-au adeverit e mai mare decît al celorlalte, ceea ce-i face pe oameni să creadă în făgăduințele divine, mai cu seamă în vremuri atît de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Apocalipsă predomină semnificația anagogică și, din acest motiv, continuă autorul, este extrem de greu să faci exegeza acestei cărți. în epoca în care scria comentatorul, viața în această lume era plină de dificultăți și de lipsuri, fapt ce putea constitui o prevestire a Apocalipsei sau, mai degrabă, începutul ei. Andrei îi citează mai frecvent decît Ecumenius pe exegeții care l-au precedat, și în special pe cei mai vechi, ca Papias, Iustin, Irineu, Ipolit și Metodiu. Numai de două ori el se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
compuse scrise astăzi într-un singur cuvînt și care nu mai sînt analizate de vorbitori, precum acasă, amiază, alene. Au rămas însă actuale construcțiile în care prepoziția exprimă un raport de asemănare, de comparație - sau descrie un semn, introducînd o prevestire ori un presentiment. Sînt încă în uz îmbinări de tipul seamănă a..., miroase a..., sună a...; cu ultimele două verbe, prepoziția a este chiar indispensabilă. În atestările dicționarelor, apar combinații de cuvinte precum: "țipă a ploaie" ("Șezătoarea"); "Și latr-a pustiu
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
cale un fals ce i se va dovedi de-a lungul timpului dezastruos. Și anume a împins critica proletcultistă, prin propriile mărturisiri - fie în versuri, fie prin articole critice -, să dea unor poezii ale sale din perioada anterioară sensuri de prevestiri ascunse în simboluri, precum: "garoafa roșie", "Eu sînt trimisul vremurilor noi", "macii roșii", "primăvara", "freamătul furtunii", semnificațiile unor profeții despre instalarea în România a regimului comunist". Acestei fraude interpretative i s-a adăugat, observă exegetul, și o rescriere discretă a
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
angajează o retorică, „o rețea de teme, figuri” și o „modificare a imaginarului poetic”, cu șansa de a descoperi, dincolo de stratul unui limbaj „desuet”, apariția conștiinței scrisului, „un mod propriu de a gândi poezia”. Pe această traiectorie se detectează neașteptate prevestiri moderne, eminesciene, argheziene ș.a. Incursiunea în opera Văcăreștilor sau a lui V. Cârlova este urmată de „portretul integrator”, complex, al lui Ion Heliade-Rădulescu, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu și V. Alecsandri. „Justificarea estetică” a creației fiecăruia s-a mai încercat, însă
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
semn rău, mai ales de către acele persoane dedate superstițiilor, care sunt încredințate că până și întâmplările pur și simplu accidentale sunt efecte misterioase ale Providenței”484. în aceleași zile (merge mai departe Del Chiaro cu informațiile), s-a produs și prevestirea, și ea demnă de crezare, a Stancăi, fiica lui Brâncoveanu, văduvă, căci beizadea Radu Ilieș, soțul ei murise. Pe 9 martie 1714, Stanca s-a îmbolnăvit de tuberculoză galopantă, boala a avansat rapid, a căpătat o formă violentă și femeia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fotografică, de foarte bună calitate, sporește atractivitatea cărții. Prima antologie de poeme întocmită de T., Ne cheamă Ardealul, publicată în 1944, cu subtitlul Cântarea pătimirii noastre, este, după cum remarca Dumitru Micu, „o replică la Dictatul de la Viena și implicit o prevestire a răsturnărilor menite să readucă sfâșiata regiune de nord a Transilvaniei în patrie”. Sunt alese texte ale unor poeți, nu numai ardeleni, diferiți ca dicție și structură lirică, aparținători în special generației lui T. După mai bine de trei decenii
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
ca laitmotiv ascultarea Simfoniei fantastice. În Inocenții și blidul Satanei autorul romanțează fantezist ultima perioadă a existenței unui poet, Eugen Zimbreanu, în care este identificabil A. E. Baconsky. Ț. apelează uneori la ficțiune și în cărțile de speculație. De pildă, prevestirile spăimoase din Șapte ani apocaliptici (1992), prima parte a unei „trilogii escatologice”, sunt prezentate ca „dezvăluiri” ale unui aventurier al cunoașterii, contele Incapucciato, care ar fi avut privilegiul de a trăi câteva luni în mitologica Shambala. SCRIERI: Versuri, București, 1967
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
special pentru descoperirea așa-numitului Strat Appleton”. 1948 Patrick Maynard Stuart Blackett, Regatul Unit, „Pentru dezvoltarea metodei camerei cu ceață a lui Wilson și pentru descoperirile posibile astfel în domeniul fizicii nucleare și radiației cosmice”. 1949 Hideki Yukawa, Japonia, „Pentru prevestirea existenței mezonilor pe baza muncii teoretice asupra forțelor nucleare”. 1950 Cecil Frank Powell, Regatul Unit, „Pentru dezvoltarea metodei fotografice pentru studierea proceselor nucleare și descoperirile create prin această metodă privind mezonii”. 82 1951 Șir John Douglas Cockcroft, Ernest Thomas Sinton
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar alteori, ca pentru a nu speria cu sinistrele solii funerare, ea îmbie la diafane contopiri. În romanța de înfiorate năluciri îngânată de M., reveria este spațiul, de un tragism discret, al prevestirilor funeste. SCRIERI: Din taina sufletului, Craiova, 1920; Căciulița roșie (în colaborare cu Radu Gyr), București, 1926; Grădina de sidef, București, 1926; Floarea lui Sânzien (în colaborare cu Radu Gyr), București, 1927; Fluierul lui Marsyas, Craiova, 1928; Versuri, Craiova, 1934. Repere
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
ochii, și Eu sunt înjosit de către aceștia. Căpeteniile Ierusalimului în sânul lui sunt ca niște lupi care sfâșie prada; ei varsă sânge și ucid sufletele, ca să-și sature lăcomia. Prorocii lui tencuiesc toate cu ipsos, cu vedenii deșarte și cu prevestiri mincinoase, zicând: „Așa grăiește Domnul Dumnezeu”, când Domnul nu le grăiește nimic. Descriind apostazia poporului ales, plângerile lui Ieremia (4, 11-17) ating un registru mult mai dramatic: Sfârșit-a Domnul mânia, vărsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; și în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
făcea de obicei apariția, fu înghițit de adîncurile mării. Dar puțini fură cei ce se gîndiră în clipa aceea la această coincidență. De fapt, întîmplarea asta nici nu-i tulbură ca un semn rău, căci vedeau în ea nu atît prevestirea unei nenorociri viitoare, cît împlinirea uneia prorocite mai demult. Și chiar spuneau că știu acum cauza strigătelor sălbatice auzite noaptea trecută. Bătrînul de pe insula Man, fu, însă, din nou, de altă părere. Colacul de salvare pierdut trebuia acum să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făcut de Dioaica). Totul apare motivat de exploatarea fără seamăn, redată În nenumărate scene și episoade de un puternic dramatism, semănate de-a lungul cărții. (Ă). În acest decor de infern circulă Însă un curent de aer rece, sănătos, o prevestire a transformărilor și răsturnărilor pe care viața socială le impune, transformări Împingând istoria oamenilor pe trepte tot mai Înalte, către o viață mai bună. Este vorba de sentimentul de revoltă Împotriva exploatării care clocotește mocnit În mintea și În sufletul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vârstă. “Mugeau vitele, behăiau oile și lătrau câinii într-una, ore în șir, de parcă erau înebuniți, așa cum ne povesteau bunicii și părinții că s-a întâmplat în 1940, înainte de cutremurul cel mare, din luna noiembrie.” Și bătrânii începeau să argumenteze prevestirea cutremurului de către animale. Cu circa 10-12 ore înainte de seara lui 4 martie 1977, când a avut loc dezastrul, au apărut în masă râme, iar pe camp s-au găsit șerpi înghețați, cu toate că pământul era încă rece, iar pe alocuri se
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
unor poeme din primul ciclu, rămâne însă golită de tărie, dacă evocând astăzi trecuta viață a moților, îi adăugăm de pe pozițiile noastre actuale, gesturi profetice, împrumutate (îndeosebi împrumutate din poezia lui Mihai Beniuc). Când în 1938 Mihai Beniuc semnala o prevestire (...), poezia lui era un fervent îndemn la luptă. Când, însă, în 1953, împrumutăm dimensiunea a treia a viziunii noastre asupra trecutului, folosind numai vechile simboluri generale (umbra lui Horia, cununa de flăcări a lui Doja, flăcările roșii călătoare, gorunul lui
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
desemna o persoană demnă de dispreț, «o viață de câine», despre o viață de mizerie. În numeroase credințe, lătratul nocturn al câinelui anunță un deces. Astfel, în vis, a auzi lătratul unuia sau al mai multor câini reprezintă o avertizare, prevestirea unui pericol, adesea presimțit, dar neidentificabil. Subiectul se simte probabil amenințat, dar nu poate spune clar de unde vine pericolul. Câinele ținut în lesă exprimă stăpânirea instinctelor. Dacă scena este blândă și nu conține violență, dominarea pulsiunilor se face inteligent. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de împiedicare subiectul să se exprime. Dinte În abordarea simbolică, dinții, la fel ca părul, conțin energie și asigură forța individului. De aici ideea larg răspândită că un vis în care subiectul își pierde unul sau mai mulți dinți este prevestirea unui deces. Analogia nu este falsă, ci prost exprimată sau prea extremă. Nu este vorba de moarte, ci de o pierdere de vitalitate, de o slăbiciune fizică și mentală care poate conduce la o moarte simbolică. În general, există două
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
născute de spaimă și oroare. Situându-se în sfera de influență a romanticii germane (Bürger, Uhland), dezvoltă, în plăsmuiri demonice și macabre, un cortegiu baroc al morții (Herol, Dochia, O noapte pe morminte). Reușitele țin de atmosfera lunatecă propice surdelor prevestiri ale dezlănțuirii forțelor malefice și de viziunea cvasionirică a cavalcadelor. Capodopera genului rămâne Mihnea și baba, în care ritmul și sonoritățile sugerează tonalități sumbru-halucinante: „Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul; / Fug legioanele, zbor cu cavalele, / Luna dispare; / Cerul se-ntunecă
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
lui de negativism și teribilism, spovedania unui înfrânt. O carte când obscură și pretențioasă, când cotropită de lirismul difuz al unei meditații despre singurătatea și tristețea creatorului, prins în „cercurile concentrice ale necunoscutului”. În Satul Daba (1936), logica visului, amalgamând prevestiri, presentimente, o teamă fără nume, tinde să încropească o stare de poem. Dar încețoșarea persistentă și sintaxa abruptă, eliptică proiectează aceste „vecernii” în vag și în nedeslușit. O disperare care nu urcă pe culmi, o frământare izbucnind în emfază și
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]