584 matches
-
Acasă > Poezie > Vremuri > EMINESCU, PENTRU INIMĂ MEA Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Pribeag pe meleaguri străine Departe de codri verzi, izvoare, Carpați Cu greu îmi astâmpăr într-o carte Dorul de mama, de tată, de frați. Citesc poezia, mă doare dorul de casă Visez că stau cu poetul la masa Deodată nu mai
EMINESCU, PENTRU INIMA MEA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340091_a_341420]
-
pe acest sonetist de excepție este atitudinea sa profund creștin-ortodoxă, iconodulă. Deși, nu neapărat dogmatic-convențională - ci, chiar, posibil de regăsit în folclorul cu arome antic-dacice! - spre exemplu, atât de eminesciana reinterpretare a mitului solaro-selenar, adică, mai exact: apollinico-artemizian, al Dalbilor Pribegi!” „Magia stihului/stilului lui Theodor Răpan constă, esențial, chiar din Instaurarea Incantației Vieții întru Demnitatea Frumosului - Incantație prin care Orfeu și Hristos sunt ajutați să recupereze lumea noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana poemă
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ÎN DULCE-ALB Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1550 din 30 martie 2015 Toate Articolele Autorului În mintea mea văd cum poteci coboară, În ceasul fără sens, pasu-ți pribeag Și cum, aceeași oră spre seară Te duce-n același loc (zile-n șirag)... Prin crengi de vânt haotică mișcare, Lumini și umbre peste fire trec, Cum îți ascunzi privirea-ntrebătoare Și clipele de dor cum te petrec!... Nimeni!...Ești
ÎN DULCE-ALB de LIA RUSE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341003_a_342332]
-
nu e timpul încă să moară.Până când Încep să-l părăsească pe rând, frunzele toate: Amante-nfrigurate, uitând că le-a fost drag; Ce soartă mă mai paște, mă mir de nu se poate Că deși casă-mi este pădurea...sunt pribeag... Mă mai mângâie toamna cu-alaiul ei de ploi Mireasă rătăcită prin ramurile mele, Când mai dansează luna un menuet în doi, Sau când arcușul nopții doinește printre stele... Referință Bibliografică: Lemnul învierii / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LEMNUL ÎNVIERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341282_a_342611]
-
gârbovită, cu părul vâlvoi, ochii ieșiți din orbite și un nas coroiat. Cu un glas pițigăiat întrebă: - Cine îndrăznește să-mi calce împărăția ? - Apropie-te, cotoroanțo, să discut cu scârboșenia ta! - Plecați din regatul meu, altfel vă blestem să rătăciți pribegi printre stânci până ce fiarele sălbatice vă vor sfâșia de vii! - Îți vom face plăcerea să plecăm pașnici dacă-mi dezvălui locul unde fratele meu, Pătru Valdescu, a ascuns comoara. - Ha, Ha, Ha! - hohoti pițigăiat baba. Domnia ta cauți aurul!? Ha, ha
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
pe acest sonetist de excepție, este atitudinea sa profund creștin-ortodoxă, iconodulă. Deși, nu neapărat dogmatic-convențională - ci, chiar, posibil de regăsit în folclorul cu arome antic-dacice! - spre exemplu, atât de eminesciana reinterpretare a mitului solaro-selenar, adică, mai exact: apollinico-artemizian, al Dalbilor Pribegi!: „Lumina din icoană plânge-ntruna,/ Pe cer rămas-au soarele și luna/Să-mi binecuvânteze pas și floare!” (cf. Sonetul IX). „Melanholia” romantic-eminesciană, dar și dürer-iană („De dor nebun ascund Melanholia//Jertfire sugrumată” - cf. Sonetul XIV), ca și thanaticul - sunt
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
călători: „Nu ne mai așteaptă mările eminesciene, să ne prăbușim în ele. Valurile lor au inundat nisipul clepsidrelor și noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre mlaștina umană.” Florile albastre: „Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne răspunde
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
-n blândețea Națiunii, Eu, Poetul, nici pe sfert Nu mă-ndur să vă mai iert... A plecat dorul în lume Rușinat săracul cum e, A plecat lăsând acasă Dorul ce cu dor apasă, A trecut cu lacrimi pragul Și s-a-nstrăinat pribeagul... A plecat de-acasă dorul, Nici stăpânii nu mai voru-l, Nici nevasta, fiica, fiul Stâlp la casă nu mai știu-l, Nici bătrânii nu mai strigu-l Când dă foamea, apa, frigul... A plecat de dor de ducă Și durerea ce
GRUPAJ LIRIC PENTRU ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342210_a_343539]
-
călători: „Nu ne mai așteaptă mările eminesciene, să ne prăbușim în ele. Valurile lor au inundat nisipul clepsidrelor și noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre mlaștina umană.” Florile albastre: „Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne răspunde
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
Prin grelele de rod coroane, Ce-n primăvară, miresmau, Din albe flori în candelabre, Îndrăgostiții ce treceau. Tresar frumoasele codane, La sunetul castanelor Ce risipesc din plin culoare În părul des, fluturător. Cu pasul rar, printre frunzare, Cu gândul dus pribeag prin lume, Cu fiecare toamnă-mi pare, Că pierd și eu câte un nume. Referință Bibliografică: POEM / Veronica Oșorheian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Veronica Oșorheian : Toate Drepturile
POEM de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344357_a_345686]
-
de Legea Ta, Domnul meu... Dă-mi ochii cei puternici să-mi cunosc aripile. Și cad alarmant în fălcile lui Cerber - Înalte cupole de biserici asediate: Mic Constantinopol înghițit de propria-i neputință dobitoacă Care-l macină neîncetat Și merge pribeag în noapte... Caut Sionul cel îndeprtat: De pământ sunt lipit - Eu, clovn împrăștiat ce nu se regăsește Și se aruncă-n dialogul roților pierdute... Oare, mă voi regăsi vreodată? Divine Anonimus, Mare Arhitect, nu mă lăsa să cad! Un ultim
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
alegi: în candelabre-s îngeri - și-n temei! un vis isteric linciurește luna coroanele se schimbă pe cătușe: morțile între ele - jucăușe încurcă-n târguri craii cu furtuna! bravi cavaleri - smulgeți-vă din Mască spargeți potire - și salvați Ideea! Hristos Pribeagul să vă recunoască ...în flori - pe Iosif din Arimateea nu-l mai treziți: blând prinț - rămână broască! ...riscați cu calul „Har” - nu cu Femeia...! *** MARTIE ÎNVINS... învins - se-nclină Martie spre vifor: câte zăpezi - în primăvara vieții! mai apucăm să
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
1889 și 1944, fiind redactată inițial pe vremea pribegiilor postbelice. Partea a doua (încheiată spre sfîrșitul anilor '60), îngrijită și prefațată de Alexandru Condeescu și apărută (1996) la Editura Muzeului Literaturii Române (“Orfeu”), acoperă perioada anilor 1944 -1962 (textul propriu-zis - Pribeag în țara mea. Memorii din închisoare - este urmat de Memoriu. Răspuns la actul meu de acuzare, document recuperat din arhivele Securității în anul 1993). Dincolo de accesele de megalomanie și de unele jenante “piruete” ideologice (semne ale unei senectuți chinuite), Crainic
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
deceniu de după anul 1989 a adus cu sine pe lângă o serie de evocări în presă și câteva importante editări și reeditări, între care s-au evidențiat: apariția celor două volume de memorii: Zile albe, zile negre, în anul 1991, și Pribeag în țara mea. Mărturii din închisoare, în anul 1996, editarea cursului de mistică la Iași, în anul 1993, sub titlul: Sfințenia - împlinirea umanului și a cursului despre Dostoievski și creștinismul rus la Cluj, în anul 1998, publicarea eseului inedit despre
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
în țară. O vreme Nichifor Crainic s-a lăsat amăgit și el de naționalismul comuniștilor români și de iluzia revenirii pe scena literară publică. Între anii 1963-1964 a scris cel de-al doilea volum al „Memoriilor” despre anii 1946-1947, intitulat Pribeag în țara mea și câteva crâmpeie impresionante de „mărturii” din infernul temniței de la Aiud. Și-a rescris totodată „Memoriile” modificate și autocenzurate în speranța editării lor, încercând să publice și poezii, dar fără succes. În anul 1968 a fost pensionat
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă uit în jurul tău și văd tristețe - Puștii sunt ulițele azi , în sat . Octombrie oftează printre lacrimi : Copiii noștri , unde ne-au plecat ? Spre zări mai calde - păsări călătoare , S - au risipit pribegi , cu tot cu frați ... Se - ntreaba astăzi , mame , cu durere : Copiii noștri , unde ni-s plecați ? Plâng clopote - n zadar , cu -amărăciune , Căci ei , prin lume , caut - al lor vis . Se gârbovesc pereți a rugăciune : Bogată țară , unde i- ai trimis ? I-
PĂSĂRI CĂLĂTOARE de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344215_a_345544]
-
sfâșia inima de dorul sloboziei Ce mi-a fost luată de-a sila, Țintuindu-mă-n scaunul neputinței. Motto: Prietenia este aproape cel mai valoros lucru care ar putea exista în univers... Prietenia Pe cărarea vieții merg mereu, Ca un pribeag singuratic, Ce caută diamantul vieții, Adormit în inima-mpietrită a omului. Apele lumii le străbat Și ochii nu-ntâlnesc nimic-n cale, Decât amarul prieteniei perfide, Ce sălășuie-n sufletul pământesc Și-l omoară cu lancea lăcomiei. Speranța mă-mpinge mai
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
ai luat, Dorul Tău mă pustiește mereu, prin cetăți neștiute, Zborul ridicând praful de pe piatra, unde mi-ai săpat, Cuvântul pe care Tu, în suflet mi L-ai încrustat! POARTA PRIN CARE TRECEM Prin poarta aceasta vom trece toți Cei pribegi, prin ai noștri părinți, Bunici și frați de ce să stați? În viața asta plină de nevoi. Lumini minuscule vibrând din noi Ne face inima să ne apropie iar de voi, Trăim mereu supuși pământului. Și dacă plânge plănsul Și dacă
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
de iarnă. Sau rana ce nu ți se mai închide, Un uragan în marea-ți înspumată. Un crin al vieții care se deschide, Să fiu ce vrei să-ți fiu, dar nu erată. Sufletul meu de tine aparține, Sunt un pribeag orfan, străin, ocult. Sunt Universul ce se naște-n tine, Destinatarul primului sărut. - Când dragostea ne va fi joc în doi ! (în care amândoi pot să câștige ). - Atunci durerea groazincă, nevoi ! Vor fi un simplu mers pe catalige. Brăila, februarie
CÂND DAGOSTEA NE VA FI JOC ÎN DOI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378405_a_379734]
-
întrebări, M-ai cătat prin necuvânturi Și pe tainice cărări. Ai luat lumea în pas, De departe, de departe, Și-ai făcut doar un popas Printre amintiri deșarte. Ai venit, te-ai înturnat Și te-ai rătăcit prin lume Biet pribeag predestinat, Fără neam și fără nume. Ai cotrobăit prin stele Și le-ai întrebat lumina Unde-s dorurile mele Și a cui să fie vina Că mă cauți în zadar Și nu-i chip să mă găsești Să îți fiu
ȚI-AM FOST PACE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378869_a_380198]
-
MAICĂ, ROMÂNIE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Pe sub streșini de mătase unduind cărări de munte, vântul cerne ierni lăptoase peste ochii plânși de-o frunte. Supt-a-n sânul ei pribeagul călător de vise rupte, peste cetina-i, baltagul a scris doina-n doruri multe. Și-a-ndesat pe chip basmaua și privind spre zări mirată, a-nhămat pe lacrimi șaua să nu simtă cine-o poartă. Se scurgea prin lacrimi cerul
NU PLÂNGE MAICĂ, ROMÂNIE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378887_a_380216]
-
zbor cât mai aproape de zorii noi ce vin? De ce îmi este sete de rouă și lumină, Iar ochii mei visează doar univers divin? Dar ispitirea aduce mânie-n vocea meași spun în jur cuvinte care lovesc și frig,... XXI. OMULE PRIBEAG, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2155 din 24 noiembrie 2016. Tu, omule pribeag, te uită la soroace Și amintește-ți că totul se sfârșește, Întreabă-te mai des: „Cu viața ce voi face?” Căci niciodată nu știi apusul
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
lumină, Iar ochii mei visează doar univers divin? Dar ispitirea aduce mânie-n vocea meași spun în jur cuvinte care lovesc și frig,... XXI. OMULE PRIBEAG, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2155 din 24 noiembrie 2016. Tu, omule pribeag, te uită la soroace Și amintește-ți că totul se sfârșește, Întreabă-te mai des: „Cu viața ce voi face?” Căci niciodată nu știi apusul când sosește. De vei umbla aiurea prin ceață, fără rost, Dând lungă amânare la timpul
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
o mai întinzi odată, Ajungi pe negândite condus de un sobor, La locul tău cel veșnic, în cripta-ntunecată. De-aceea om pribeag, nu amâna unirea Cu Dumnezeu căci iată, de furi vei fi răpit, ... Citește mai mult Tu, omule pribeag, te uită la soroaceși amintește-ți că totul se sfârșește,Întreabă-te mai des: „Cu viața ce voi face?”Căci niciodată nu știi apusul când sosește.De vei umbla aiurea prin ceață, fără rost, Dând lungă amânare la timpul mântuirii
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Literatura > Beletristica > CUM TAC, CÂND TAC Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cum tac, când tac Aseară n-am putut să scriu, că mi-a fost dorul călător Și-a fost pribeag prin alte veacuri, pe-aripi de ciocârlii în zbor. Dar astăzi scriu, că s-a întors pe prispă și în atriu drept Și-acuma tare se frământă, să plece sau să-mi stea în piept? Că a venit un zburător
CUM TAC, CÂND TAC de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378967_a_380296]