872 matches
-
ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă, Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii, După lungi pribegii,întors acasă. Aș vrea să mă mai dezmierzi, Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave, Aș vrea să nu te mai întorci, Să stai,să-mi spui că mai rămâi. Aș vreas-aud iar glas de clopoței, În noaptea sărbătorilor de nea
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
aș vrea, De s-ar putea... Aș vrea să-mi fii... Citește mai mult Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă,Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii,După lungi pribegii,întors acasă.Aș vrea să mă mai dezmierzi,Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave,Aș vrea să nu te mai întorci,Să stai,să-mi spui că mai rămâi.Aș vreas-aud iar glas de clopoței,În noaptea sărbătorilor de nea
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
ne omoare în deșert, unde respirăm aer curat, hotărî în sfârșit Laila. Nu suport să mai stau în această groapă de gunoi care pute a hazna. Copiii i-au împărtășit imediat părerea, astfel că și-au reluat de îndată trista pribegie fără țintă, până când, într-un târziu, ajunseră la concluzia că singurul refugiu se afla în cel mai îndepărtat și pierdut colț din tărâmul Tenere - „Neunde“ - în graiul lor -, acolo unde nici măcar tuaregii nu îndrăzniseră să pătrundă. — O să căutăm un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
călăuzit pe toți cei care voiau o ieșire din „raiul habsburgic”, care refuzau binefacerile regimului reprezentat de pajura bicefală. Toți cei care, asemenea preotului Andrei, n-au înțeles din textul jurământului cuvântul Podanik (supus, vasal), au ales calea bejeniei și pribegia, considerată calea demnității și libertății. ranii români din Bucovina își părăseau locurile de așezare și din cauza situației economice: lipsa pământului care aparținea proprietarilor boieri (nobili), mănăstirilor sau domeniului imperial; lipsa unor gospodării întemeiate cu case, acareturi (în locul acestora aveau niște
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era sigur că Înțelesese, dar, Înainte să poată spune ceva, celălalt reluă: - La nouă ani ai cunoscut prima iluminare, la optsprezece mușcătura hulpavă a luxurii. La treizeci și șase vei avea parte de disperare și de surghiun. Vei muri În pribegie, departe de țară, de o moarte lipsită de mângâierea speranței. Asta Îți prezic eu. Dante ascultase ultimele cuvinte cu buzele strânse, În timp ce perplexitatea și furia Îi năvăleau În suflet. - Dar dumneata, Marcello? Unde e scrisă moartea dumitale? replică el batjocoritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a scris următoarele lucrări: Catalogarea manuscriselor românești din Biblioteca Mănăstirii Secu (1994); În duhul evlaviei ortodoxe (1999); Cuvinte și tâlcuiri arhierești (1999); Mierea din drumul pelinului (2000); Iarba din roata amurgului (2001); Precizări tipiconale (2002); Tămâie și exil - dialoguri despre pribegia fraților (2003); Tihna însemnărilor (2004). De asemenea, Episcopul Gherasim (Cucoșel) Putneanul a publicat diferite articole în revistele: "Mitropolia Banatului" și "Îndrumătorul Bisericesc" de la Timișoara și Arad. Așadar, în urmă cu șapte ani, în primele minute ale sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae
EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364545_a_365874]
-
-l voi iubi mereu pe Eminescu Care știa mult mai mult decât versul. Când vă amintiți despre uzurpatori, Să nu uitați ce spune acest nativ: Invingătorul momentan, - cât adevăr, Nu este totdeauna cel definitiv. Cine a plecat din țară în pribegie, Să ia cu el cartea de poezie Scrisă de el, de Mihai Eminescu Cel care știe multe, dar și versul. Doar astfel va avea de el aproape Țara din care prea mulți dintre noi Am fost siliți ca să plecăm departe
EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361318_a_362647]
-
e teamă foarte tare de alt lucru - ca aceia care vin din urmă să nu fie foarte ratați. - Riscul este mare ... - În cincizeci de ani de acum încolo ne vom curăți. Cred că ăsta este și termenul istoric. - Ca o pribegie prin deșert ... - Sigur că da. - Va începe România, după anul 2012, să se schimbe în bine? - Pe termen scurt, după anul 2012, va fi foarte rău. - Deci, nu vom începe să creștem ... - Nu, că n-avem cum. „S-a dus
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
doar privind la Chipul Lui, la Ochii lui .... Știu că a fost prima icoana prin care biserică noastră și-a deschis porțile credincioșilor iar bucuria mea a fost nespus de mare să văd cum mulți din cei aflați aici, in pribegie , simt ce am vrut sa arat!! Știind cu câtă truda au adunat "mici comori " credincioșii Bisericii și Părintele aici, încât, " Încercarea " cea mare pentru Biserică "Sfântă Maria ", incendiul, m-a întristat foarte mult. Câteva zile numai la "Icoana" dăruita de
ICOANA LUI ISUS de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363497_a_364826]
-
printre-a ei petale broboane de lumină culese-n zor cu grijă de magica albină. Ce-o-ndeamnă pe albină să strângă din grădină polenul cu nectarul trimis de unda lină, sublimă și divină? În lumea asta strâmbă din noaptea pribegiei, e dreaptă doar Lumina din clipa veșniciei, eternă e iubirea și firea preacurată care ne-o dă Bătrânul, ce-i bunul nostru Tată. S-ascunde veșnicia în satul românesc, în tot ce-i simplu-n lume, curat, dumnezeiesc, înțelepciunea sacră
CEI ȘAPTE ANI DE-ACASĂ! de DAN BORBEI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362315_a_363644]
-
Am întâlnit o mână de oameni care a traversat oceanul și împreună cu un grup de târgovișteni care nu a uitat să construiască, încearcă să găsească adăpost nu pentru ei - căci l-au găsit demult - ci pentru semenii lor aflați în “pribegie''. Dacă disperarea duce sârmanii pierduți către o haină de pomană, o sticlă de ulei și o pungă cu zahăr, umilindu-se în lupta pentru supraviețuirea fizică, THE AWAKENING CRUSADE din SUA și BISERICILE EVANGHELICE din Târgoviște (căci ei sunt protagoniștii
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
Am întâlnit o mână de oameni care a traversat oceanul și împreună cu un grup de târgovișteni care nu a uitat să construiască, încearcă să găsească adăpost nu pentru ei - căci l-au găsit demult - ci pentru semenii lor aflați în “pribegie''.Dacă disperarea duce sârmanii pierduți către o haină de pomană, o sticlă de ulei și o pungă cu zahăr, umilindu-se în lupta pentru supraviețuirea fizică, THE AWAKENING CRUSADE din SUA și BISERICILE EVANGHELICE din Târgoviște (căci ei sunt protagoniștii
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
Mergi desculț, aleargă prin ploaie..., lasă-ți ființa să simtă natura, iubește verdele... și încearcă să iubești chiar toamna. Numai iubind și înțelegând melancolia, tristețea și deznădejdea toamnei, vei iubi renașterea fragilă a lumii primăvara, nebunia verdelui văratec și lunga pribegie a iernii. Iubește-ți singurătatea atunci când o ai.Nu ești singur...te ai pe tine. În singurătate te înțelegi și te cunoști mai bine. Dacă cineva îți frânge inima ...nu-ți pune leucoplast...Nu funcționează.Mămica ta a încercat. Dacă
SFATURI PENTRU FIUL MEU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360766_a_362095]
-
data de 29 decembrie 1977, se stinge din viață departe de țară, așa cum parcă intuise după ultima vizită pe care o făcuse în România... În numărul din ianuarie 1978 al revistei românilor din Canada, „Le courier roumain”, un coleg de pribegie al lui Nichita Tomescu mărturisea: „L-am ascultat cum își declama singur versurile, fericit de a-și fi regăsit rădăcinile, satul lui, pământul lui, credința lui. Când a terminat, m-a întrebat: Oare ne vom mai întoarce vreodată? Eu nu
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
nevoie de iubire și afecțiune ca de aer și hrană. Odată cu pierderea locurilor de muncă ale părinților viața multor copii s-a schimbat radical. Iată, de pildă, criza locurilor de muncă i-a determinat pe mulți români să apuce “calea pribegiei” în străinătățuri, lăsându-i pe copii în seama rudelor, prietenilor, vecinilor, la mila lui Dumnezeu. Astfel, mulți dintre ei au abandonat definitiv școala. Mai mult de atât, o parte dintre aceștia au intrat în grupuri rău-famate, consumând țigări, alcool și
IUBIREA – UN CADOU DE NEPREŢUIT de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363225_a_364554]
-
adormit în front/ Pe cerul tău au năvălit din umbre/ Armatele unui imperiu tont// Am revenit să mai ascult o dată/ Legendele despre vitejii daci/ Acum avem o jalnică armată/ Care-a trădat și țară și cârmaci// Am revenit din lunga pribegie/ Sperând s-apuc și ziua Re-ntregirii/ Dac’adoptăm și crez și strategie/ Să fim prin veacuri fii ai nemuririi” (Am revenit). Într-o încercare reușită de sonet, poetul își exprimă căutările de-o viață: „Am căutat cu multă pietate/ Cuvinte
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
la iuțeală. Dar, mai volnic decât oricând, cu icoana călătorului în ochi și cu povața-n urechi, băiatul se-ndreptă spre apărătoarea oilor. Nu așa fusese îndemnat?! Să-și ia alături pe unul mai slab decât el și s-apuce pribegia prin lume, ca așa-și va prăpădi pe vecie frica! Se prelinse în caldul întuneric cu iz înțepător și, tremurând ca varga, dibui în cotlonul știut mielul proaspăt născut, lipit de oaia-mumă. Ceva ca o vrajă neștiută amorțise suflarea de-
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
Moldovei și-a împlinit misiunea pastorală prin punerea în lucrare a darurilor pe care i le-a dat Dumnezeu din belșug: traducerea și tipărirea de carte sfântă în limba română. În liniștea chiliei sale din patria natală sau aflat în pribegie, Sfântul a dăruit Bisericii și neamului românesc lucrări de mare valoare. Primele cărți tipărite au fost Psaltirea în versuri și Acatistul Născătoarei de Dumnezeu . Înțelegând în Duhul Sfânt poezia psalmilor, i-a transpus în versuri românești, ca să apropie tot mai
DOSOFTEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366952_a_368281]
-
de lumină și de har a cuvântului dumnezeiesc. Recunoscut ca autoritate teologică, a revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi inclus în Biblia de la București, din 1688. În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, din cauza schimbărilor de domn în țară și a convingerilor sale antiotomane. În 1674 a fost înlocuit în scaunul mitropolitan de la Iași cu Teodosie, episcopul de Roman. În anul următor, Mitropolitul Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală, iar
DOSOFTEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366952_a_368281]
-
un agent care să fie trimis la Coonstantinopol să poată obține aprobarea Porții pentru Mișcarea revoluționară. Este ales și trimis Ion Ghica și-n 3 zile de „navigație pe mare” ajunge la Coonstantinopol. Privind activitatea de aici, publică „Amintiri din pribegia după 1848”. Dacă misiunea sa de la Coonstantinopol a luat sfârșit odată cu „lichidarea revoluției”, nu s-a întors ci a fost instalat Bei de Samos. Împrejurările în care a fost ales au fost relatate în „ Cele două scrisori despre căpitanul Lauret
DE DOUĂ ORI PRIM-MINISTRU ÎN VREMEA LUI AL. I. CUZA ŞI, TOT DE-ATÂTEA ORI ÎN VREMEA LUI CAROL I de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367483_a_368812]
-
calea de jale Din cer Cuvântul Tău îmi dă putere Vezi că poruncile Tale am iubit Când eram necăjit și m-ai auzit Iar legea Ta din cer m-a călăuzit Nedreptatea am urât dar m-a albit Vai mie pribegia-mi s-a prelungit Trăit-am în corturile lui Chedar Sufletul meu tare mult s-a pribegit Pe cei ce urau pacea chiar îi uram Prin veac se luptau ca mine în zadar În lume făcător de pace eram PSALMUL
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
Acest fapt nu este o glumă, o paranteză a vieții sau o experiență de împărtășit cu ceilalți. Nu mi s-a oferit posibilitatea de a mă afirma și realiza în România, acesta este adevărul, am fost nevoit să iau drumul pribegiei! Eu sunt român, pe jumătate italian de acum, dar nu voi uita niciodată de unde am plecat. Iubesc România și chiar mi-aș dori să colaborez cu industria artistică din această țară. Sunt dispus și deschis oricărei fel de propunere și
ANTONIU PETRESCU (DON ELVIS)A DEVENIT CETĂŢEAN ITALIAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366999_a_368328]
-
Autorului Motto: „România mea personală. O port aici, în suflet, ca pe un mugur de fluier” (Delia R. Hornfeck) Așa o risipire a românilor, ca în ziua de azi, n-a mai fost în toată istoria noastră - obișnuită cu băjenii, pribegii, iar la nivel înalt, exiluri - și fenomenul tinde să ia o și mai largă anvergură. La vârsta primului salariu, copiii își întind aripile și zboară până cine știe unde. Vatra Țării pare că va rămâne, în câțiva ani, pustie. În realitate, despărțirea
ACASĂ, DIN ÎNDEPĂRTATE ZĂRI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367134_a_368463]
-
2011. Motto: „România mea personală. O port aici, în suflet, ca pe un mugur de fluier” (Delia R. Hornfeck) Așa o risipire a românilor, ca în ziua de azi, n-a mai fost în toată istoria noastră - obișnuită cu băjenii, pribegii, iar la nivel înalt, exiluri - și fenomenul tinde să ia o și mai largă anvergură. La vârsta primului salariu, copiii își întind aripile și zboară până cine știe unde. Vatra Țării pare că va rămâne, în câțiva ani, pustie. În realitate, despărțirea
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
mult Motto: „România mea personală. O port aici, în suflet, ca pe un mugur de fluier” (Delia R. Hornfeck)Așa o risipire a românilor, ca în ziua de azi, n-a mai fost în toată istoria noastră - obișnuită cu băjenii, pribegii, iar la nivel înalt, exiluri - și fenomenul tinde să ia o și mai largă anvergură. La vârsta primului salariu, copiii își întind aripile și zboară până cine știe unde. Vatra Țării pare că va rămâne, în câțiva ani, pustie.În realitate, despărțirea
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]