370 matches
-
cerească, precum luna. Iar pe capul ei o cunună de douăsprezece stele îi arată pe cei doisprezece apostoli pe care se ține Biserica. Și avea în pântece prunc și țipa de durere și se chinuia să nască, deoarece Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigonește. Și a născut femeia, zice, un copil de parte bărbătească, menit să păstorească toate neamurile, adică, L‑a născut pe Cristos, de parte bărbătească și desăvârșit, copil al lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apoc. 12,6 și Mt. 24,16: „Atunci cei care se vor afla în Iudeea să fugă în munți”. În acest fragment, devin transparente relațiile încordate dintre Biserică și Imperiu în vremea în care Hipolit își redactează tratatul: „Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigonește”. Persecuția se petrece concomitent cu izvodirea Logosului, având drept principal rezultat întărirea credinței. Vremurile din urmă nu sunt decât împlinirea vremurilor de acum, tot ceea ce se va petrece atunci reproducând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
secolului XX, fiind dirijor al fanfarei militare la Reg. 16 Dorobanți din localitate. 587 De mama sa Doina, căsătorită cu avocatul Ionescu la Caracal, ambii decedați la data când am vizitat-o pe fiică. 448 iar mai târziu fiecare gând prididind de viață a rămas în filele îngălbenite - mi au fost zi de zi refugiu și singură alinare și curaj în momente de cumpănă. Zile de-a rândul după ce ați plecat, nu am putut realiza atât de brusca și abia acum
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
de la aeroport la reședința de la Siboney o explozie de verde, sănătos și tonic, palmierii imperiali făcându-ne la tot pasul reverențe. După recunoașterea de rigoare a noului meu "biotop" și așezarea bagajelor, sub îndrumarea expertă a soției, care nu mai prididea cu inspectarea celor 10 camere și 20 de dulapuri, având în vedere diferența de fus orar ce nu mă trăgea la somn, am început să răsfoiesc o carte prețioasă adusă ca un talisman în bagajul nu "de la cală", ci în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fost grupul de delfini care ne-au tăiat calea la un moment dat si am putut sa-i vedem mai de aproape in toata splendoarea lor. Bineînțeles că toate aparatele de fotografiat si filmat funcționau de zor, Costel nu mai prididea cu filmatul pentru a avea imagini cit mai frumoase cu delfinii. Un alt lucru interesant pe vapor a fost partea în care gazda noastră, șotia căpitanului, ne-a antrenat la dans ca să învățăm să dansam muzica grecească. Bineînțeles că m-
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1053]
-
întâmplă nimic, mai ales nimic din cele ce se întâmplă la alții, Basarabia este un spațiu în care se întâmplă ceva, și încă ceva foarte serios - o cumplită criză de identitate. Înțelepți de toate felurile și de pretutindeni nu mai prididesc să le explice basarabenilor cine sunt. Demersul este cumva facilitat de faptul că basarabenii nu se prea pricep să spună ei înșisi cine sunt, pentru simplul motiv că par a nu mai ști cine sunt. Dincolo de nivelul retoric, încărcat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
rem incumbere. Sed qualis a Clero et Plebe... electus canonice fuerit, et nihil sit quod sacro obsit ordini, solita traditione illum ordinamus? (Tom. II, Conc. Gall, pp. 95 120). Și în timpul perioadei învestiturilor de către laici, acei mari Pontifi nu mai pridideau să-i asigure pe principi că, prin susținerea libertății Bisericii, ei nu aveau vreun scop secundar de a-și însuși alegerile sau de a le influența; și nu au precupețit nimic pentru a îndepărta din inima principilor această suspiciune. Pascal
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
meridiane și paralele și ne simțeam într-un fel membri ai aceleiași familii, supuși acelorași provocări și încercări. Cele mai speciale au fost întâlnirile cu românii din Santiago. Eram invitați de toți, ba acasă, ba la restaurante și nu mai pridideau cu oftaturile și uneori chiar cu lacrimile. Cu mulți din ei am rămas în legătura până și în ziua de azi, revăzându-ne la București sau la Santiago, scriindu-ne scrisori kilometrice sau susținând convorbiri telefonice maratonice. Una din "despărțirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Înapoi!!! Înainte!!!..." Mamăăă!!! Ce viermuială!! Ce bulucbășie!! își freacă mâinile cu bucurie vornicul Bodea. Taie!! Împunge!! Lovește!! Omoară!! Mamăăă!! Ce tăiere am făcut în turcime! luptă Mihail tăind văzduhul harcea-parcea cu latul palmei. Dar ei veneau! Buluc-buluc veneau! Nu mai pridideam tăind la turcime!... Dar ei veneau valuri-valuri veneau!... Allah ekbeeer!! Allah!! Allah!! Ne copleșise puhoiul! Eram sleiți! Sfârșiți! Nu mai aveam strop de putere! Cădeam sub iatagane, ca muștele cădeam!... Ne vindeam scump pielea! Începusem să dăm îndărăpt! Eram în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vorbesc toți odată, prea mult și prea tare. Desigur, e beția izbânzii, dar nu e de lepădat nici contribuția fantasticului Cotnar învechit în pivnițele domniei... Paharnicul Negrilă și câțiva copii de casă tăbârcesc pântecoase carafe cu vin și nu mai prididesc cu umplerea ulcelelor ce seacă prin farmec de parcă nici n-ar avea fund... Nici chiar Înalt Prea Sfinția sa Fericitul Mitropolit Teoctist al Moldovei, fiind zi de harț, nu pregetă să se împărtășească cu câteva picături din "Sângele Domnului": izbânda se cuvine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
râd, gâfâind încă: Unde pune neamțu' mâna... Au bătut-o cu pușcile, da' nimică n-au folosit. Cetatea s-a ținut tare. Au încercat și ei marea cu degetul. Am scăpat ieftin. Le-am tras una zdravănă, de nu mai pridideau să ridice pânzele și să fugă spre Stambul! râde cu mândrie vornicul Bodea. I-a cam scufundat și furtuna ceea... Cerul ține cu noi... Suntem buni la Dumnezău... Când o veni Mahomed în carne și oase, atunci să vedem "bunătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sânge, jafurile, omorurile se țineau lanț, că bieții oameni ziua-n amiaza mare tremurau în spatele obloanelor trase. Nu mai era lege, nu mai era Dumnezeu!... Colac peste pupăză, foametea, ciuma, lingoarea, frigurile negre bântuiau într-o veselie, că nu mai pridideau popii cu slujbele de îngropăciune. Un blăstăm cumplit se abătuse asupra Moldovei! Nădușeau sfinții monahi prin mănăstiri cu slujbele, tămâierile, aghezmuielile, doar-doar s-o îndura Cerul de vreun ajutor, de ceva, că de altunde nici o nădejde... Blăstămu' a bântuit sălbatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lipește fruntea fierbinte de stânca rece și se încruntă. Osmanlâii, cu iataganele, se prăvăleau peste noi. Ce mai zburau capetele, cu turban cu tot... Ce mai răcneam! Sictiream! Înjuram și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
costumele naționale, mărgelele și pantofii de lac. La Frătăuții-Vechi aveam motive de-a fi prezente la bal. Verișorii noștri, Mircea și Ilie Buzilă erau organizatorii balului și ne invitau în mod special. Tatăl lor, notarul Toader Buzilă, fratele mamei, nu prididea s-o invite pe mama, sora lui, la bal. De multe ori dansau și ei, căci încă se țineau bine. Le stătea tare frumos. Acum, de Sf. Ilie, bucuroasă m-am oferit s-o însoțesc pe Oltea la bal și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
belșug. Din această cauză a apărut tifosul exantematic, o boală infecțioasă și epidemică gravă, care se manifestă prin temperatură foarte ridicată, convulsii și erupții pe piele. Sătenii s-au îmbolnăvit pe capete și mureau zilnic. Preotul Arcadie Repta nu mai prididea cu înmormântatul. De multe ori, cantorul Cazacu Emanoil, însoțea morții la groapă (așa erau de mulți) câte 2-3 deodată. De pe ulița noastră, s-au duc la cele veșnice Grigoraș Serafim, Ion și Dafina Grigoraș, Doca lui Ermic, Reveca lui Archip
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mare de carne și oase (pentru răcituri) să fie de sufletul celui ce-a fost Joiana. Catrinoasa meșteră la închistrit ouăle Vecina noastră de pe gârlă, Catrinoasa era meșteră vestită în tot satul. Închistrea (încondeia) ouăle ca nimeni alta. Nu mai prididea biata bătrână cu treburile... Cu multe zile înainte de Sfintele Paște, mama mă trimitea la ea cu un coș cu vreo 50-60 ouă albe, o bucată de slănină de porc și cu ceva bani. Nu ne refuza niciodată. An de an
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Ghica). Darurile toamnei Dintre toate anotimpurile, toamna este cea mai preferată. Ea ne încântă cu darurile ei fără număr. Sătenii își încep cu plăcere munca. Culeg rodnicia toamnei. În grădini și livezi se culeg legumele și fructele. Gospodinele nu mai prididesc cu compoturile, gemurile, dulcețurile, magiunul, prunele uscate. Își umplu bine cămările și beciurile, făcând provizii pentru iarnă. Pe câmp se culege porumbul, se sapă cartofii, se cară gunoiul de grajd și se fac arăturile și semănăturile de toamnă. Turmele de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cunoscuți și mai cu seamă de la foștii mei elevi. Deși nu mai sunt lucrate de mână, au o mare valoare afectivă, păstrând tradiția an de an. Preparate pentru iarnă Cum vin lunile de toamnă și la Costișa gospodinele nu mai prididesc cu pregătirile pentru iarnă. Vor să-și umple cămara cu murături, ghiveciuri, compoturi, dulcețuri, bulion, magiun, conserve de tot felul, gemuri ș.a. Nici mama, nu se lăsa mai prejos. Era pasionată de munca în bucătărie. Eu, stând mereu lângă ea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că de se vor întocmi actele pe numele lui Ghiță, va putea să-i joace cum va dori ea și sufletul ei negru pe cei „didilavale” și în deosebi pe nesuferita de venetică, Maria, care alături de Costache, ce nu mai prididea să muncească făcând cărăușie și lucrând cu chibzuială pământul, se străduiau să răzbească greutățile ce se iveau în numeroasa lor familie. în afară de planul acesta, mintea ei drăcească mai avea și alte gânduri legate de alte rude apropiate și pe care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
meridiane și paralele și ne simțeam într-un fel membri ai aceleiași familii, supuși acelorași provocări și încercări. Cele mai speciale întâlniri au fost cu românii din Santiago. Eram invitați de toți, ba acasă, ba la restaurante și nu mai pridideau cu oftaturile și, uneori, chiar cu lacrimile. Una dintre "despărțirile" mai deosebite am avut-o de cei doi "diplomați economici" de la fosta Ambasadă a R.D.G. Ambasada fusese închisă, după 11 septembrie 1973, dar printr-un acord guvernamental special, de reprezentare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un gest că adică miroase frumos și apoi ne-a dat și nouă să mirosim. Era parfum de trandafiri. Să vezi atunci cum au început să se îmbulzească cu toții : „Dă-mi și mie ! Dă-mi și mie !“. Bulgarul nu mai prididea, dar ne ungea conștiincios după urechi și la încheieturile mîinilor. La un moment dat, am auzit vocea tovarășei : „Clasa a patra be, la mine !“. Era foarte supărată. Ne-a suit pe toți în autocar și ne-a spus la microfon
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Universității din Iași, prima universitate românească ctitorită la 1860 de Principele Alexandru Ioan Cuza, pășind la Leipzig printre zidurile încărcate de istorie mă gândeam la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun, bravii noștri domni care pe la 1409 nu mai pridideau cu războaiele... Fiind la Leipzig, mi-am amintit de o discuție avută prin 1971 la Berlin cu ministrul culturii, căruia îi solicitam cu insistență programarea "în capitală" a unui concert al Filarmonicii naționale. Cu un aer sfătos și doct mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
meridiane și paralele și ne simțeam într-un fel membri ai aceleiași familii, supuși acelorași provocări și încercări. Cele mai speciale au fost întâlnirile cu românii din Santiago. Eram invitați de toți, ba acasă, ba la restaurante și nu mai pridideau cu oftaturile și uneori chiar cu lacrimile. Cu mulți din ei am rămas în legătura până și în ziua de azi, revăzându-ne la București sau la Santiago, scriindu-ne scrisori interminabile sau susținând convorbiri telefonice la fel de interminabile. Una din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în compania atâtor actori și actrițe, timpul s-a scurs repede. Ai noștri au făcut furori la Bienală, în special "Trilogia antică", mass-media difuzând cronici elogioase. Artiștii au fost asaltați pe durata șederii de sute de români-brazilieni, care nu mai pridideau cu elogiile și invitațiile. Aveam să cunosc pe mulți dintre ei, medici, ingineri, profesori universitari, cu care aveam să stabilesc durabile relații la numirea mea în post în Brazilia. De la Sao Paulo l-am însoțit pe Adrian Dohotaru la Rio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
împărțite egalitar între nord și sud, ci doar pe baza prestației și aportului fiecărui stat și cetățean, întrucât în timp ce brazilienii "albi" din sud, proveniți din emigrația europeană, muncesc "de le sar capacele", compatrioții lor "de culoare" din nord nu mai prididesc zi de zi și noapte de noapte cu carnavalurile și sambele. Adevărul e și aici, ca pretutindeni, pe undeva pe la mijloc bogăția de azi a albilor se datorează muncii de aproape patru secole a sclavilor negri, albii și-au pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]