182 matches
-
am contenit; nu mai aveam nici o hârtiuță de douăzeci-și-cinci. Lui Ghiță Adămoaia i-am dat un leu, ce-mi mai rămăsese și pentru rest m-a scris la condică. Ai rămas precum calicul... a complectat badea Chirilă. Întocmai precum spui, prietine, s-a supus cu voie-bună ungureanul. S-a stârnit în îmbulzeala adunării un râs în cascade, de l-au auzit plutașii care-și legau lângă podul Bistriței catargele. La veselia generală s-a adăogat și mașinuța care a chiuit vesel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
miază-zi. Ultimul rând Coborându-mă De văzut și ediția I-a * 28 Septembre. Zile calde, vizite, toamnă plină de regrete. * 6 Octobre. Înțeleptului de la India Radha Crishnan, salutări de la Dunăre și Carpați. Adă-ți aminte, R.C. sol al păcii, de prietinii tăi din Moldova. Lui Radha Cr. tablouri ale trecutului. Lui R.C. tablouri ale prezentului. * 20 Octobre. Mihail Sadoveanu vice preș. al Biroului Prezidiului Academiei RPR președinte al secției a 8-a a Academiei RPR (istoria și știința limbii, arte); preș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în liniște. Un oarecare om cinstit din Sirițel, care nu mai putea ține în arendă pământul școalei (din pricina învățătorului, credea el), l-a denunțat ca instigator pe Niculescu. N. Florescu, Ruginoasa Om liniștit și cinstit, trăind în cercul familiei, cu prietini puțini. În timpul mișcărilor, făcându-se tărăboiu și venind oameni străini în sat, el s'a ținut ascuns cu caseta băncii. N'a intrat între oameni, a așteptat să treacă furtuna. V. Cornescu, Sodomeni (Pașcani) Îndată ce oamenii au prins a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
câțiva, așteptară să-mi întâlnească privirile. Apoi cu sănătate! Și eșiră toți din biserică, foarte neîncrezători și triști. Un advocat tânăr îmi spunea în tren: Noi în județ suntem cu rudenii, frați, cumnați, veri ș.a. vre-o 14-15, mai avem prietini buni ai noștri 4-5. Putem fi la vot 20 siguri din 60 de alegători la colegiul întăiu. Ce nu putem? Putem să fim aleși când voim. Ce nu putem face când om face un sacrificiu ș-a pune fiecare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
când s-au produs asemenea realizări. Îmi fac o datorie deci să pun în fruntea pomenirii pioase pe care o săvârșim astăzi, aducând Ieșenilor aminte de toți scriitorii care au onorat acest neam și această țară, pe cei doi mari prietini Eminescu și Creangă. Umbrele lor tutelare stau deasupra acestui trist oraș și vor sta până la plinirea veacului nostru. Nu putem mai frumos sărbători pe acești doi mari artiști decât făcând să mai răsune încă odată aici glasul lor, rămas viu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Artur Verona (1868-1946) pictor. 5. Dumbrava minunată. 6. cf. Cele mai vechi amintiri (1935). 7. cf. Anii de ucenicie (1944). 8. I. I. Mironescu (1883-1939) medic, profesor la Facultatea de medicină din Iași, scriitor. Prieten al lui Mihail Sadoveanu. 9. "Prietinul" era Octavian Goga. 10. Paginile 143-146 însumează documente pregătitoare pentru romanul Nunta domniței Ruxanda (1932). PARTEA a IV-a 1. Corneliu M(oldovanu) (1883-1952), scriitor. 2. "Costake" Popa ginerele lui Mihail Sadoveanu. Soțul Profirei Sadoveanu. 3. Stanley, Sir Henry Morton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
maiu, ochiu, războiu. Dar s-au conservat cu consecvență o serie de particularități ale graiului moldovenesc sau ale limbii române literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este cazul cu forme ca următoarele: cătră, cetitor, înțălege, mâne, mulțămire, nalt, oară, prietin, rădica, răle, samă, sară, ticnită, urieș. În aceeași situație se află numeroase dublete, ca în cazurile acuș-acuși, atunci-atuncea, care-cari, întâi-întăi, nimeni-nimene, până-pănă etc. Același este cazul cu dubletul toponimic Fălticeni (formă oficială)-Folticeni (formă populară și etimologică), ca și cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și-ai pus umerii la jug, Astăzi când prețuim roada adunată de sub plug, Ție cu deosebire tot onorul se cuvine Pentru nobila lucrare, pentru oarele senine Ce în vălmășagul vieții ne-a fost dat ca să gustăm! Ție, dar, o! scump prietin, plin paharul închinăm!... După ce s-a isprăvit de cetit toată materia literară în proză și versuri pregătită pentru acea serbare, am trecut în sala banchetului unde, deodată, deschizându-se perdelele ce acopereau teatrul, s-a auzit glasul prefăcut a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tocmai pe tema fricei. Da' bine, Codrene, nu ți-ai pus o pelcică la fundul pantalonilor? Eu, pelcică!... Ha! Ha!... răspunse Codreanu trântind un hohot de râs de-au răsunat cele patru colțuri ale codrului. Am cinstea să-ți spun, prietine, că am zărit roșind spinarea unui cogeamite Martin bine blănit, dar când i-a mirosit a Codreanu a scaparat 131 nemernicul, de n-am mai avut vreme să trag în el. Noroc c-a scaparat!... Că altfel era să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu puștele în spate și cu torbele pline de cartușe. Așa ceva nimene nu avea curajul să întreprindă. Da ce vă bateți capul degeaba, ne zise Vasile, unul dintre tovarășii noștri. Iaca colo peste deal la 15 minute departare avem pe prietinul nostgru Manolucă, holtei 139 ca și noi, cu casă încăpătoare și cu tot ce trebuie la camară. Hai la dânsul că vom mânca cât ne-o încăpea în pântece. Brava, Vasile! Iaca, zău, îl uitasem pe Manolucă, uita-l-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unde de astă dată n-am avut nevoie să-i împușcăm găinile, ca să mâncăm în adevăr împărătește. Vra să zică zgârcenia se poate număra între boalele cu leac. Dacă voi fi contribuit și eu întrucâtva prin baș-buzucia mea la tămăduirea prietinului nostru Manolucă, o, desigur, acest păcat va fi acela de care mă voi căi mai puțin în viața mea și care nu-mi va îngreuia sufletul pe ceea lume. MILORDACHI I Orice s-ar zice, dintre toate sporturile cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
De ce cunosc mai mult oamenii, de ce iubesc mai mult dobitoacele". Nu știu întrucât acest englez original era îndreptățit să-și plaseze astfel dragostele. Eu însă știu atâta că n-aș fi schimbat pe iubitul meu tovarăș de vânătoare pe mulți prietini de cei cu fața dulceagă, alifioși să-i legi la rană. El nu avea decât trei slăbiciuni: dragostea pentru mine, pentru vânat și pentru mâncare. Zic numai trei, fiindcă noi, regii creațiunei, avem mai multe și mai rele. Dar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
naivitatea și veseliile lui comunicative, să uit din necazurile vieței; dar sunt silit să sfârșesc ca să nu fiu bănuit că exagerez calitățile lui sau că, doamne ferește, împărtășesc părerile englezului care prețuia mai mult dobitoacele decât oamenii. Ce ar zice prietinii mei cei sinceri? Voi adăugi numai că într-una din zile Milordachi, atins de o boală care nu iartă, venită așa din senin, și-a pierdut cheful, pofta de mâncare și somnul. Îi sunase oara. Era dureros de văzut cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ipocrite și să caute vorbind de răposat să se lustruiască pe sine, cum zice Eminescu; dar au curs în tăcere lacrimi adevărate din ochii copiilor mei, și, după ce ne-am îndeplinit cea din urmă datorie cătră acest credincios și iubit prietin al familiei, ne-am depărtat cu toții de la mormântul lui cu inima grea. Multă vreme după aceea au rămas vii în amintirea noastră ochii duioși și rugători a lui Milordachi care, simțind că se duce, parcă ne zicea: "dragi stăpâni, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
reducțiune, alintat ca un copil, leneș ca un împărat și flegmatic ca un filosof, nu i-ar fi luat locul în inima mea. Văd însă că fără voie alunec în pacatul englezului, de aceea sfârșesc, ca să nu mă stric cu prietinii mei cei sinceri. DIN "JUNIMEA" (MUZICĂ PICTURĂ) I Multe s-au scris și se vor scrie încă despre societatea literară "Junimea" din Iași, care prin activitatea ei neîntreruptă de mai bine de un sfert de secol a săpat brazde adânci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
copil neștiutor și căutam, firește să mă țin la nivelul tuturor celor care aveau pasul înaintea mea; prin urmare, eram cum e omul mai bun pentru a face prostii. Așa, într-o sară de iarnă am fost, prin mijlocirea unui prietin, invitat într-o familie la ceai. Se înțelege că, înainte de a mă duce, m-am ocupat în modul cel mai serios de toate detailurile toaletei mele, afacere de stat pentru un tânăr care își încearcă primii pași în lume. Acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tipăresc și astăzi sub auspiciile Academiei Române și sunt un neprețuit tezaur pentru istoria patriei noastre. CETATEA NEAMȚULUI Mult îmi plăcea odinioară pe când eram tânăr să mă preumblu într-un car cu boi prin locuri frumoase, bineînțeles, și în tovărășie cu prietini buni de petrecere. Era ceva în afară de obicei și mi se părea că fac cine știe ce voinicie, renunțând la îndemânări și alegând tocmai mijlocul cel mai puțin lesnicios de a călători. Carul cu boi, dacă în adevăr lasă de dorit în privința comodităței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
târg, mi-am rădicat pălăria în sus, m-am înmtors cu fața spre cetate și am salutat-o cu cuvintele solemne adresate de Volney ruinilor Palmyrei: Vă salut, ruini singuratice, morminte sfinte, ziduri tăcute! Și, la revedere! adaose unul dintre prietinii noștri. De atunci nu m-am mai suit la cetate. Însă de câte ori în călătoriile mele prin munți am trecut pe la poalele ei, ochii mei nu se puteau sătura de a o privi stând colo sus în vecinătatea fulgerelor, îmbrobodită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întreprindem o călătorie în străinătate. Cel mai bun mijloc de a te scutura de farmecul a doi ochi ce te stăpânesc este să pui o distanță cât se poate de mare între tine și dânșii. Acest mijloc a reușit câtorva prietini de-ai mei, care mi l-au recomandat ca sigur. Am scos, deci, fiecare câte un pașport, am angajat o trăsură încăpătoare pentru noi trei și am plecat spre Cernăuți, de unde numai se putea lua calea ferată pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în creier nu dădea roade afară. Nu ajunsesem încă la plinul care trebuia să răverse. Se vede însă că de ceea ce-i scris omului să pățască, nu poate scapa. Așa, într-una din zile, m-am dus cu mai mulți prietini să vizitez o preafrumoasă localitate cunoscută în județul Suceava, sub numele de Brădățel, situată în mijlocul unei păduri la poalele munților Carpați. Am descris odată, acum 36 de ani, prin întăia mea novelă Fluierul lui Ștefan, această încântătoare poiană înzestrată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și 3000 lei pe lună. Tu ce spui? Mă simt obosită... mă voi culca; am o saltea de paie groaznică, tare ca piatra. Nici azi nu am primit nimic de la tine! Duminecă Au plecat azi și familia Ioan (cu fetițele prietine cu Manola), Gigi Herek, o prietenă a Lisettei. Pe plaje, de acum încolo absolut nimeni cunoscut; plaja pustie, numai eu în bar că și două profesoare ce stau la adăpostul bărcii mele... Târziu, a străbătut plaja, pe lângă barca mea, Dandu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de prozator în Două loturi. Fragmentul merită redat integral pentru caracterul său instructiv menit a sublinia o serie de distincții fondatoare la Caragiale : „Atunci Petru se scoală drept în picioare, ia halba-n mână, o ridică deasupra frunții vechiului său prietin și... Câteva punte... Și ?... și ?... zic eu în culmea neliniștii. Trebuie să spunem ăurmează autorulă că Petru era una din acele naturi pasionate cari poartă în adâncul sufletului lor mai multe motive de turburare decât le poate da lumea de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Pe-ntinsele ape Să am un cer senin... precum și luceferii, simboluri ale imensității neantului matern: Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prietini, O să-mi zâmbească iar. În folclorul lui Eminescu e o complexă îmbinare de mitologie populară și filozofie a nimicului într-o formă ce pare lineară, dar care e de o savantă împletitură. Piesa rară e cântecul cutărei fete din Călin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu grilaj, după el Fănică și Zoe urmărindu-l. Scena aceasta se face misterior și răpede. Trahanache: Nu! Nu se poate... Zoe: (urmărindu-l) Nene... Tipătescu: (asemenea) Neică Zahario. Zoe: Dacă ai ținut vreodată la mine... Tipătescu: Dacă mi-ești prietin... Trahanache: Ei, aveți puțintică răbdare! (serios.) Cum putem noi să punem candidatura unui plastograf? Tipătescu: Bine, frate, plastograf, așa e; dar până să bage lumea de seamă... să-l tragem în judecată... Zoe: Să ne facem de râs prin tribunale
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ar fi numai una... aia cu scrisoarea ta cătră Joițica, înțeleg; să zic: pentru politică unde e în joc enteresul țării, ca oricare român, a încercat omul, ca să te forțeze adică, pentru că te știe că ții la onoarea Joițichii, ca prietin ce-mi ești, a făcut plastografie... Tipătescu: Se-nțelege! Zoe: Firește; în politică... Trahanache: Ei, aveți puțintică răbdare... De astălaltă? (se lovește cu mâna pe buzunarul hainii.) Apoi, dacă umblă el cu machiavelicuri, să-i dau eu machiavelicuri (schimbând tonul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]