335 matches
-
din Duhul Sfânt, Fecioarei Maria. Când Sfântul Duh în prunc născut pătrunde, se-aud colindători cu vestea sfântă. Iar toaca rugăciunii le răspunde, când îngeri din Ceruri, Nașterea-i cântă. Magică e slujba de vecernie, la naștere din chip fără prihană, Bucuria vieții arde-n suflete, Magia Sărbătorilor de Iarnă. De Sărbătoarea Nașterii Domnului, aprindem lumini în bradul de Crăciun, spre a-i fi bucurie sufletului. Din el să renască numai gândul bun. Decembrie 2014 RUGĂ DE CRĂCIUN Coboară, Doamne, dintre
POEME I MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374734_a_376063]
-
vieții adevărate. Pentru a sărbători cu adevărat Intrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, să ieșim și noi în întâmpinarea Lui cu stâlpările gândurilor și a faptelor bune, cu simțăminte curate, cu mirul de bună mireasmă al unei vieți fără prihană, cu dorința de a-l primi pe El ca Împărat al nostru. Cu alte cuvinte, așadar, Ierusalimul sufletului nostru trebuie să-și merite numele de „pace sfântă” și să fie cetatea bucuriei întâmpinării Mântuitorului nostru Iisus Hristos, locașul păcii, în
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
de prisos, întîi pentru că statul, în marginea mijloacelor de care dispune, poate constata veniturile reale ale oricărui contribuabil, și dacă n-o poate face e vine lui nu a contribuabilului, și al doilea pentru că aruncă asupra celora ce întrețin statul prihana unei rele-credințe preconcepute. Există adevăruri cari nu trebuiesc spuse, pentru că, fără a folosi ceva, constituie un fel de injurie cătră cetățenii statului, cu atât mai grea cu cât e mai nemeritată. Ni se pare că într-un timp în care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de vreme ce ambasada lui Petru I era asemenea unei cetăți asediate, cu antenele rupte, cu orice cale de comunicație redusă la informatorii tăinuiți ai lui P. A. Tolstoi, și care reprezentau pe cei ce doreau cât mai grabnica lor eliberare, încrezători fără de prihană în „steaua nordului”. Toată domnia lui Constantin Brâncoveanu este o probă a omului prudent, echilibrat, care nu declanșează o acțiune înainte de a fi luat toate precauțiile ce-i puteau garanta succesul, ceea ce explica neobișnuita întindere (pentru acea epocă) a domniei sale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Și într-a șaisprezecea dimineață Spectrul se arătă în fața ei.] Spectrul astfel vorbi: "Au cine ești, Măruntă coaja și găoace Ce din obezile-mi scăpat-ai? Detest temnița mea, o detest și totuși o iubesc. De ai păcătuit și cu prihana ești, să știi că eu sînt pur Si fara de prihana și pune-voi la aspră strictă socoteală 145 Faptele tale toate din trecut; ascúltă ce îți spun! bagă de seamă! ține minte! Această lume-n care locuiești este A
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
astfel vorbi: "Au cine ești, Măruntă coaja și găoace Ce din obezile-mi scăpat-ai? Detest temnița mea, o detest și totuși o iubesc. De ai păcătuit și cu prihana ești, să știi că eu sînt pur Si fara de prihana și pune-voi la aspră strictă socoteală 145 Faptele tale toate din trecut; ascúltă ce îți spun! bagă de seamă! ține minte! Această lume-n care locuiești este A Ta; aceea dinăuntrul sufletului, Acel întunecat și groaznic infinit unde în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
judecată, nici pedeapsă. Orice întâlnire esențială se vede amânată: nașterea - vinovată - a omului are loc sub semnul propriei absențe, iar eul poetic ajunge să trăiască din povestirea întâmplărilor altuia, cum se întrevedea încă din Fratele meu, străinul (1995). Călător fără prihană, situat între divinitate și demonic, îngerul-poet cu sânge albastru în vene e destul de marcat de cotidian pentru a nu-l căuta și prea iconoclast pentru a nu avea puseuri de răzvrătire faustică (Îngerul căzut, 2001; Premiul Uniunii Scriitorilor). Și nu
ALUI GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]
-
A. susține că literatura noastră populară nu are valoare artistică, a arătat totuși interes pentru folclor și a cules basme populare, publicate în volumele postume Zâna de pe tărâmul florilor (1911) și Păpușică, păpușică... (1927). Un fragment de roman, Paștele fără prihană, cu reminiscențe autobiografice, și, mai ales, romanul Din vremea lui Căpitan Costache, editat abia în 1937, îi certifică însușiri de romancier pe care nu le-a exploatat. Versurile din revista „Floare-albastră” sunt un reflex al variatelor lecturi de poezie franceză
ANTEMIREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285380_a_286709]
-
iapa cea albă din poveste - curând trece dealul și n-o mai vezi. Î[MPĂRĂTEA]SA Doamne, nu pot zice că nu cruț bătrânețea voastră, că nu țin samă de anii voștri, că-s o femeie fără de rușine - ci fără de prihană - nici duc spre moarte sănătatea voastră. Dulcile osteneli ale iubirei rar vi le cer, și numai atunci când cred că sânul meu va fi strat pentru pom împărătesc - dar n-a vrut Dumnezeu și nu știu cum să fac. HAPLEA Preanălțate împărate, a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sale de la {EminescuOpXIV 136} Serviciul divin pe câtă vreme nu va fi iscălit osânda soțului ei; el dete voie de-a nu se pomeni în biserică soția sa chiar, care cu toată târzia ei pocăință n-a fost eliberată înaintea morții de prihana răspândită asupra nației întregi prin complicitatea sacrilege cu latinii. Dar silințele sale pentru a aplana cu binele cearta religioasă rămaseră fără rezultat, întocmai ca și încercările sale de-a liniști pe arseniani, cari de la nedreapta scoatere din scaun a lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sfârșit...” (1Cor 1,9.8); „...credincios este Dumnezeu: El nu va îngădui să fiți ispitiți mai mult decat puteți...” (1Cor 10,13); „Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească intru toate și ființă voastră întreaga s...ț să fie păstrată fără prihana pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Cel care va cheamă (pistòs ho kalÄÎn hymăs): El va și împlini această” (1Tes 5,23-24). Aceeași calitate o are și Hristos 264. La 1Pt 4,19, întâlnim expresia pistòs ktístQs, „Creator credincios
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
noroc, care i-a omorât pe cei pe care trebuia să-i apere”. 7. Sfârșitul politicii erotice - de la cel sedus la cel redus (sau despre cel mai bun amant) Platon, cel puțin un anume Platon, e un cavaler, nu fără de prihană, al seducției. Pune însă în joc un personaj nepotrivit pentru scopul urmărit: pe Socrate. Și atunci politica lui erotică, dacă nu va fi fiind extrem de pretențioasă sintagma, sfârșește lamentabil. Asta pentru că politica erosului se distribuie mereu cu rest, și restul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
contest experiența umană cruntă Înmagazinată În acel om. Dar nici nu putem egaliza cele două situații... Sanda Cordoș: Nu le egalizăm, tocmai. Dar eu cred că epoca este atât de amestecată În nebunia ei, Încât cei buni pe deplin (fără prihană și fără pată), pe care alții să Îi ia drept exemplu, mă tem că nu există (sau sunt atât de puțini, Încât nu cred că avem nevoie de toate degetele de la o mână pentru a-i număra), și ceea ce doresc
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Simion, Scriitori, III, 353-365; Grigurcu, Existența, 293-302; Cistelecan, Poezie, 87-90; Eugen Simion, Un studiu al melancoliei, RL, 1991, 7; Ioan Holban, Pentru femei și pentru filosofi, CRC, 1991, 21; Ovidiu Verdeș, Satanismul poetului, VR, 1992, 6-7; Vasile Spiridon, Călător fără prihană, F, 1992, 7-8; Ierunca, Subiect, 131-136; Valeriu Cristea, Între îngeri și demoni, CC, 1993, 5-6; Ioana Pârvulescu, Erotica morții, RL, 1993, 31; Doina Tudorovici, Poetul are nevoie de dragoste, CNT, 1993, 37; Constantin, Complicitatea, 134-137; Răzvan Voncu, Postmodernism religios, L
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
cu adevărat văduvă și rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu și stăruiește în cereri și în rugăciuni noaptea și ziua. 6. Iar cea care trăiește în desfătări, deși vie, e moartă. 7. Dă-le și acest porunci, ca să fie fără de prihană. [...] 9. Văduva care are mai puțin de șaizeci de ani să nu fie înscrisă între văduve, și numai dacă a fost femeia unui singur bărbat: 10. Bine cunoscută pentru faptele ei bune, dacă adică și-a crescut copiii, dacă a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cea moldovenească Care cu minte-naltă domnind Și cu dreptate cârmuind De pre vrema ce-aceste țăr Cu nțelépte îndreptăr, La a doaolea Domnie, Dată de la-mpărăție, Din Scaunul cel strămoșăsc La lăcașul cel ceresc S-au mutat făr de prihană, Cu pace și cu pohvală, Iar trupul său cel de om Cu cinste ca de un Domn Aicea s-au astrucat Și îngropării s-au dat La a sa domnească zidire Spre vécinică pomenire” (August 26 d, leat 7260 [1752
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
hristice și Imitatio Christi pentru mântuirea sufletului 32. Înțelesul școlii ecleziastice. Curriculum înseamnă cele „șapte arte liberale” (septem artes liberales) orânduite în trivium (cele trei artes sermocinales) și quadrivium (cele patru artes reales) și asimilarea lor deplină pentru slujirea fără prihană a Domnului în Biserică și pentru convertirea tuturor la credința creștină 33. Definiții practice moderne și contemporanetc "Definiții practice moderne și contemporane" Definiția lui Harold Ruggs (1952): „Curriculum este un nenorocit și stângaci termen academic”34. Definiția din Oxford English
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
soma eliberează sufletul cultivat/educat care, nemuritor fiind, se așază pe unul dintre etajele imperiului etern stăpânit de Hades și Persephone: pe fericitele Câmpii Elizee (Helysion Pedion) - dacă este un „suflet frumos”, un „suflet cultivat”, un „caracter înalt și fără prihană”; dincolo de râul Lethe, fluviul letal al uitării definitive din Hadesul propriu-zis - dacă este un „suflet urât”, un „suflet ignorant”, un „caracter de nimic”; și, în fine, „sufletele mizerabile”, „caracterele abominabile” erau supuse caznelor în Tartar din străfundurile împărăției lui Hades
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
realizat prin educație. Convertirea la creștinism a fost, de fapt, un fabulos travaliu paideutic care a conferit tuturor barbarilor Europei virtutea aristocratică pe care Democrit din Abdera o botezase physiopoiesis. Dar paideia elenistică nu putea rămâne „fără pată și fără prihană” în acest efort titanic. Nici chiar forma ei cea mai coerentă, enkyklios paideia, nu a rămas neafectată. Dimpotrivă. Tocmai această coerență definitorie care reunea trivium și quadrivium într-o heptadă armonioasă a fost grav zdruncinată. Acest lucru s-a întâmplat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și universitare le prezintă trunchiat, ca adevăruri infailibile și dogme indubitabile. Elevii termină gimnaziul cu credința că spațiul și timpul sunt întocmai cum le-a conceptualizat Newton și că Ștefan cel Mare a fost un „sfânt” fără pată și fără prihană. Vor trăi, apoi, întreaga viață cu aceste prejudecăți greu de spulberat. Curriculumul retoric poate aboli spiritul critic și judecata proprie în proporție de masă - cum s-a întâmplat generației de adolescenți care s-au înscris în Hitlerjunged, armata de tineri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dacă, cel puțin la început, rafinamentul nu se putea manifesta în subiectele abordate, numele personajului trădează obsesia de a aparține aristocrației spiritului. Thomas Malory scrisese, în plină resurecție medievală, faimoasa Le Morte d’Arthur, cartea-standard a cavalerismului „fără pată și prihană”. Ciclul legendelor arthuriene a ajuns la noi mai ales în varianta straniului scriitor-pușcăriaș: intrigant politic, hoț, escroc, violator, Thomas Malory a petrecut în închisoare opt ani, scriind, în detenție, texte de-o înălțătoare, incredibilă puritate a ideii. Prin urmare, el
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
jalnic, „la capătul unui coridor la fel de jalnic”, pare să fie ceva trecător: o bagatelă de câteva decenii! Ce mai contează că ți se duce viața când valorile tale sunt eterne?! Oricât ai încerca să eviți postura „cavalerului fără pată și prihană”, ea se impune viguros, de la carte la carte. Chandler n-a revoluționat doar scriitura romanului polițist și structura povestirilor; el a readus la lumină figura dominantă a literaturii medievale: a cavalerului rătăcitor, a eroului pornit în căutarea Adevărului. Studiul din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marlowe își confecționează, de fapt, o carapace de ursuzenie și cinism pentru a-și proteja vulnerabilitatea. Un comportament de filozof din instinct, s-ar spune. Numai că Philip Marlowe nu are o singură filozofie, ci filozofii. Cavalerul „fără pată și prihană” e, în literatura medievală, căutătorul adevărului și servitorul fervent al Doamnei Ideale. În lumea lui Marlowe, prea puține femei beneficiază de un asemenea atribut. Femeile onorabile din viața lui sunt mai degrabă femei cumințite, ajunse la capătul unor experiențe despre
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ne-am fi închipuit. Ironia, replica sarcastică și răceala privirii sunt arme de apărare, nu de atac. John G. Cawelti, autorul unui studiu comparativ al produselor așa-numitei popular culture, încearcă să dezlipească de pe Marlowe eticheta „cavalerului fără pată și prihană”, accentuând dominanta nocturnă, eluzivă a personalității sale. El rămâne, firește, eroul purtător de zale, dar este și un cavaler retractil și ambiguu, angajat în căutarea neștiută a unui Graal ale cărui valori nu le-ar exprima niciodată în întregime (Cawelti
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a armăturii de artificialitate folosite în mod premeditat de Raymond Chandler. Un discurs de genul celui practicat de scriitor n-ar avea sorți de izbândă dacă autorul n-ar călca pe câțiva piloni siguri, familiari oricărui cititor. Imaginea cavalerului fără prihană, de care s-a făcut mult caz în exegetica chandleriană, are, în Somnul de veci, o acoperire mult mai solidă decât în celelalte cărți. Probabil că scriitorul resimțea neajunsurile raportării la un singur model și a încercat, ulterior, să îmbogățească
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]