686 matches
-
cine-o mai aude?! Îmi îngădui și eu o pauză... Mă las furată de amintiri... de expertiza mea în ceea ce o privește... A doua zi, o culeg dupa o așteptare depășind sfertul academic. E ușor înnourată și recunoaște. Nu-i priește sub nici o forma sculatul devreme, accentuează. Spre bucuria mea, parcurgem drumul spre biserică într-o binecuvântată muțenie. Dar n-o ține mult, căci, odată intrată în sfântul lăcaș, energia stopată iese brusc la iveală. Un dinamism exacerbat îi dă curajul
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
liniște în care se auzea numai clinchetul porțelanurilor lovite cu tacâmurile. La început s-a instalat o atmosferă glacială, de tatonare și studiere reciprocă. Săndica nu putea să nu observe cum era privită discret de ambii părinți. Parcă nu-i pria supa deosebit de delicioasă. Înghițea câte puțină supă, din lingura de argint. Doamne, trebuie să mă stăpânesc, gândea Săndica. Nu știa de unde atâta emoție. Doar mai participase și altădată la mese festive. Conferențiarul său din facultate, cât i-a fost amant
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > NU-ȚI MAI PLACE, AȘA CĂ... (2) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1299 din 22 iulie 2014 Toate Articolele Autorului în fine, iubite!, nu-ți mai priește alături de mine, cărarea noastră s-a ascuțit cu pietriș care-ți înțeapă tălpile pantofilor lăcuiți, în timp ce genunchii îți tresar în ritm cu pașii și minciunile frumoase le scuipi printre buze. cuvintele tale fermecate mă mângâiau pe dinăuntru, îmbrățișările tale erau
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349449_a_350778]
-
preferă „cântecul” motorului ambalat prioritar sfaturilor bine intenționate sau a cântecelor acompaniate sau nu de instrumente. Și nu numai ei. Până și hiena hidoasă, gunoierul naturii, ascultă ciripitul păsărelelor și foșnetul pădurii în timpul siestei după o masă bună. Și-i priește! Milioane de oameni oropsiți vin obosiți de la muncă acasă și se înșeală singuri cu un pahar de „tărie” înainte de a se culca frânți. Dacă ar asculta muzică, indiferent de care deoarece toate melodiile nu sunt decât ecouri din îndepărtatul rai
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
el era un zdrahon de bărbat. Și cum pământ a căpătat dar dăscălia lui nu-i prea lăsa timp să-l lucreze, primea mereu ocările nevestei, care nu mai prididea să țină gospodăria după ambițiile neamului său înstărit. Nu-i pria deloc asta dascălului bisericesc. Dar fiind mai mult plecat cu popa pe la treburile cele duhovnicești, găsi în asta leac supărării lui de-o viață. Când se nimerea să se afle sub tirurile gurii femeiești și n-avea treabă la biserică
... CÂND SOARELE SE VA RIDICA LA UN BĂŢ DE PRĂJINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347670_a_348999]
-
soarele n-o fi răsărit, cum zici tu, da’ vezi dacă vântu’ s-o oprit! - Da’ ci treabă ai mata cu vântu’?! întreabă mirat nepotul. - Dacă ești așa di curios, iaca ți-oi spune... Vântu’ mie nu mi-o prea priit în viață... Eu îs mare la trup și l-am simțit mai zdravăn decât voi. Acum însă se vede bine ca nu-i mai fac față... -Da’în casă, bunicule, nu bate vântu’! - Nepoate, mintea mi-i trează, eu de
... CÂND SOARELE SE VA RIDICA LA UN BĂŢ DE PRĂJINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347670_a_348999]
-
însăși se vede târâtă fără milă în groapa cu lei. Asemenea viziuni terifiante sunt de natură să sperie, până și sufletele cele mai puternice. Ca orice poet care se respectă, Valentina Becart se plimbă nestingherită prin Labirintul singurătății. ... Singurătatea îi priește, este aliata poeților. Acolo, în labirintul singurătății poți săpa fîntâni „spre a găsi izvorul / celei mai pure / creații ... ” Multă sensibilitate și candoare regăsim în poemele becartiene și, dincolo de tonul nostalgic, o undă ușoară de speranță care dă culoare și spirit
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
cu el ciobani. Mai târziu, când cei doi bă¬ieți ai lui Clopățăl, Culiță și Mitică, au înce¬put să-și ajute tatăl la oi, acesta s-a des¬părțit de Dumitrică și de Hobza și și-a făcut pro¬pria-i stână taman în Pârcălabu, de cealaltă parte a Oltului, dincolo de Coasta Câinenilor, el deve- nind, se-nțelege - baci. Hobza, săracul, a ră- mas toată viața cioban la frate-său Dumitrică al Costii și de la ocupația asta grea i s-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
ai noroc dacă nu dai de apă Că una e ridicol să n-ai pantaloni lungi Și alta să-ți duci viața cu hainele în dungi Te școli mai înțelept și scuturandu-ti praful Vei recunoaște sincer că ți-a priit perdaful Și pan' la bătrânețe vei povești duios Cum ai căzut tu-n viața de pe un cal frumos Iar intrigă privită neutru în context Odată consumată devibne un pretext Pentru planetă care din tropice la pol Ca si Tutancamon miroase
ION UNTARU de ION UNTARU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366424_a_367753]
-
sticlă cu „gaz”, din care și-a turnat puțin în palma de la mâna dreaptă, și, cu ambele mâini, și-a masat bine pielea capului. Eu am strâmbat din nas, iar moșu’, observând asta, mi-a zis: - Ce, bă, nu-ț’ priește? Să știi șî tu că gazu’ șî pelinu’ sunt sfinte pentru pureci șî păduchi! Într-adevăr, avea tot timpul pe sub pat, pe sub masă, pe sub ladă și prin locuri puțin umblate, pelin - verde vara, uscat în restul anului. Mirosea frumos în
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
de ceai „rusesc” sau o cafea cu lapte, iar mai târziu, depinde de veniturile familiei, mâncam un „corn” sau vreun covrig la școală, în pauza mare. Această obișnuință, pe care unii o critica că ar fi nesănătoasă, mie mi-a priit și chiar m-a avantajat în munca de chirurg, unde deseori ești nevoit să-ți păstrezi calmul și concentrația mintala ore în șir, fără să mănânci. Apoi, nu doar ore, ci zile întregi, pot să „ard gazul”, fără să-mi
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
de umblat abandonate” de acolo. Posibil ca acum se îndreaptă spre destinații mai exotice, cu climă mai caldă, precum Asia de Sud-Est... Tailanda, Indonezia, Malaezia. Via Singapore. Acum se reveneau acasa, pe pămantul „frigurilor veșnice”. Veseli și binedispuși. Înseamnă că le-a priit al tropice. Foarte guralivi. În finlandeză, desigur! Copii mari! Parcă tot avionul era al lor... Unii încercau sa se așeze câte doi pe același loc. Apoi argumente! Halima totală, ce mai! Până la urmă, ajutați de ghid și de personalul de
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
mesei. URSUZ:Îmi pierd timpul cu voi și mor de foame. CĂPITANUL SASU:(slugarnic)Trimit un slujitor după niște pâine, vin, o fripturică, niște fructe.. . URSUZ:(râde în hohot) Ha, ha, ha! Alea să le mâncați voi! Sângele proaspăt îmi priește cel mai mult! Ha, ha, ha! (către Conacu) Grăsanule, cred că mi-ai ajunge în noaptea asta! Ha, ha, ha! BOIER CONACU: Să lăsăm glumele... Ne-am propus să mergem cu daruri la Înalta Poartă să-i cerem domnia lui
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
și pe ei. CAPITOLUL 62 VIAȚA LUI AVVA ȘTEFAN PREOTUL MĂNĂSTIRII ELIOTILOR Ne povestea nouă un batran despre avva Ștefan, preotul lavrei Eliotilor, ca pe când stătea în chilia lui, demonul i-a băgat un gând, zicandu-i: - Pleacă , nu-ți priește statul în mănăstirea această! Bătrânul a spus demonului: - Pe tine nu te ascult! Știu cine ești! Nu vrei pe cineva mântuit. Dar Hristos Fiul Dumnezeului Celui Viu, te va zdrobi pe tine. CAPITOLUL 63 DESPRE ACELAȘI Tot despre el spunea
LIVADA DUHOVNICEASCA (21) de ION UNTARU în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352372_a_353701]
-
și, de aceea se prăbușește sub izbitura celui mai mic impas! Din aceste motive și curba statistică a sinuciderilor din toate țările „lumii civilizate” este în creștere vertiginoasă, demonstrând că acest gen de „civilizație”, furibund materialistă și consumistă nu-i priește deloc omului normal, natural. Devenim astfel tot mai convinși că, fără lucrarea complicată a Spiritului, Omul ar fi rămas un banal tub digestiv, cam cât o altă râmă gigantică și atât... Partea care-l identifică a fi făptură privilegiată între
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
arată osul și mai văd cum prin altare popi-și smulg din barbă părul că-i înțeapă sub veșminte cu pumnalul adevărul mei, ce spui? mai ești cu mine ori te-ai ridicat în zborul altei lumi ce nu-mi priește doar aici e oxigenul încă-i gratis nu știu mâine... bat in lemn doamne, ferește! mei, ce faci? spune-mi ce mă fac cu tine ai trezit din trupul meu diavolii și sar la mine mă apleacă în genunchi că
MEI, LA DRACU!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350854_a_352183]
-
mandatul, fusese transferat în altă parte. Atunci, cu adevarat am bolit de așteptare și dor. Nu mai aveam chef de nimic. Și mai ales, nu mai doream să vin la servici. Nu mai puteam suporta această absența. Nimic nu-mi pria, nimic nu-mi plăcea. După un foarte lung timp, m-am ridicat că din lehuzie. Eram goală pe dinăuntru, dar trăiam, fără pofta de viață. Multă vreme mi-a bântuit sufletul. Ani și ani. Îl căutăm în fiecare chip întâlnit
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346541_a_347870]
-
pentru o lovitură de kendo arătându-și dinții. - Ha, să nu dai că îți scot ochii! Zâmbet larg, dezarmant. - Ce timp frumos e afară doamnă! De ce nu vă duceți să faceți o plimbare prin Cișmigiu? Sunt sigur că o să vă priască. Sărut mâna stimată doamnă. Bunicuța coboară mai departe și până se pierd din vedere, nu contenesc să își facă semne prietenești cu mâna. În hol se întâlnește cu un tânăr având mai multe cărți sub braț. Nu se aude ce
VALENTIN ŞI VALENTINA de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356634_a_357963]
-
a lăsat numai chiloțelul să o apere de frig și încercă să mă sărute, pregătită și dispusă să continuăm cercetările științifice. Se întinse spre mine însă ... deodată îmi veni un damf insuportabil. Emana izuri fine, de caberneturi și nu-mi priia combinația. Eu, făcusem gargară prelungită cu ultimul gât din codașa picătură de votcă, aparținând sticlei pe care o lăsasem în stradă. Acum nu suportam să amestec băuturile, mai ales că înțelesesem definitiv și îmi fixasem o idee pregnantă care curând
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
zi, el era deja îmbrăcat și îi făcuse cafeaua. Văzând-o în ușă, se îndreptă spre ea și o sărută tandru. - Bună dimineața, frumoaso! Nu știu tu, dar eu, sunt în al nouălea cer. Prezența ta în patul meu îmi priește de minune. Ea zâmbi și-i ciufuli părul. - Pleci la birou? îl întrebă. - Da. Îmi pare rău, am o întâlnire foarte importantă. - Să nu-ți pară. Oricum, și eu trebuie să plec. O ridică în brațe și-o sărută pătimaș
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]
-
-i treacă vina cu vederea. La urma urmei, în câțiva ani ei vor îmbătrâni și un sprijin la așa vârstă nu ar fi fost de colea, nu?! Astfel își spuneau din ce în ce mai des. Dar, mai cu seamă, rămânerea fiului acasă îi pria mamei. De la o vreme, ea cam bolea. Slăbise și o tristețe o înfășura, îndepărtând-o de restul oamenilor... După ce sfârșea treburile gospodăriei, se primenea și, așezată pe un scaun la fereastra bucătăriei, îl aștepta nerăbdătoare pe băiat, acesta având darul
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
acela tuciuriu, prin curtea fostului conac de la Glodoasa. Olga! Bunica Olga. De ce și-o fi amintind acuma de ea. Mărțina e răvășita, nervoasă. A tras curelușa poșetei pe umăr și simte cum aceasta îi sapă în carne. Durerea fizică îi priește. O dezmeticește. S-a dezlipit de dalele pe care părea înmărmurita. Face drumul în arc de cerc, se prelinge de la un exponat la alt exponat... A făcut deja turul sitului cu arme, pe cel de la însemne și trofeie vechi, militare
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
de vremea de afară, cărările de munte. Cand veni iarnă, Criști nu renunță până când iubita lui nu coborî pantă, pe schiuri. De altfel, daca te însoțesc ambiția și iubirea, orice e posibil. — Obrajii tăi roșii sunt că doi trandafiri! Îți priește muntele, zăpada, schiurile. Auzind comparația făcută de Criști, obrajii că trandafirii, a început să-i zcâcnească inima. Se făcu dintr-o dată palida. Criști privind schimbarea bruscă din obrajii ei atât de delicați nu înțelegea cu ce a greșit. — Sper că
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369875_a_371204]
-
liniște în care se auzea numai clinchetul porțelanurilor lovite cu tacâmurile. La început s-a instalat o atmosferă glacială, de tatonare și studiere reciprocă. Săndica nu putea să nu observe cum era privită discret de ambii părinți. Parcă nu-i pria supa deosebit de delicioasa. Înghițea câte puțină supă, din lingura de argint. Doamne, trebuie să mă stăpânesc, gândea Săndica. Nu știa de unde atâta emoție. Doar mai participase și altădată la mese festive. Conferențiarul său din facultate, cât i-a fost amant
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
vale în timpul nopții, în zori fiind ca un nou născut. Cât mersese, nu știa precis, dar bâta avea destule semne. Ieșise din munte și străbătea acum podișul. Cărările erau săltărețe ca jocul de copii, unele urcând, altele coborând. Asta îi pria, căci oboseala își pusese pecetea pe trup. Mintea și inima nu osteneau cu cât calea se scurta. Îmbărbătarea îi venea și din doinitul cu fluierul. Tot mai des făcea să răsune un cântec vechi despre Dunăre: “Dunăre, Dunăre,/ Drum fără
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]