326 matches
-
din metal, pe care Valerius citi cuvântul „Perseverați“. Zâmbi ironic, gândindu-se că poporul era entuziasmat de jocuri, fără să-și dea seama că era prins în ghearele unui împărat avid și inept. Uita că puternica armată a lui Antonius Primus ajunsese la porțile orașului. Își dădu seama că chipurile arbitrilor, inspectorilor și medicilor care mergeau în fața purtătorilor frunzelor de palmier erau neliniștite, înspăimântate chiar; expresiile lor sumbre contrastau cu atmosfera de sărbătoare. La fel de încruntați erau atleții care practicau pugilatul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Marte îmi întoarce spatele, iar prezicătorii își bat joc de mine... Vitellius vorbea, plângea și mesteca în același timp. — Caecina m-a trădat, lui Valens i-au tăiat capul... Armata mea continuă să piardă. Foarte mulți au dezertat, iar Antonius Primus învinge. A ajuns acum la porțile Romei... Skorpius s-a sinucis, iar Orpheus trăiește. Oare toate astea nu-s de-ajuns? Luă o altă bucată de pâine pe care i-o întindea Listarius. Am încercat să-l ucid pe Orpheus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i supraviețuiești. Vitellius clătină din cap, izbucnind în hohote. — Dușmanii mei... n-au făcut decât să mă denigreze. Eu sunt nevinovat. — Liniștește-te. Ai plâns în fața poporului, în fața palatului, la Rostra, în timpul adunării. Încetează cu plânsul. Acceptă propunerea lui Antonius Primus și abdică. — Poporul mă iubește și nu vrea să abdic. Eu aș pleca imediat din Roma, fiindcă nu mai pot - lacrimile prinseră să i se prelingă din nou pe obraji, în timp ce Listarius îi întindea o cupă cu vin. Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în timp ce Listarius îi întindea o cupă cu vin. Și tu m-ai trădat. Știu că, împreună cu cele trei cohorte ale tale și cu milițiile, încerci să anihilezi trupele care au rămas alături de mine și să-i predai orașul lui Antonius Primus. — Știi că am oroare de sânge. Doar n-o să încep un război la Roma... Nu vreau morți. Dar te-am chemat aici, în templul lui Apollo, ca să-ți cer să abdici și să juri că te vei retrage cu familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sos de nuci, dar Allius Cerpicus i-l luă din mână. — Dacă ai vești rele, să nu mi le spui, porunci Vitellius și întinse mâinile. Dă-mi vasul cu mâncare. — Trupele staționate la Narnia i s-au predat lui Antonius Primus. Generalul flavian le-a primit în rândurile armatei sale... Toți au dezertat. — Tu îmi aduci doar vești rele. De când te-ai întors de la întâlnirea cu Antonius Primus, prezența ta nu-mi mai face plăcere. Îi făcu din nou semn: — Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vasul cu mâncare. — Trupele staționate la Narnia i s-au predat lui Antonius Primus. Generalul flavian le-a primit în rândurile armatei sale... Toți au dezertat. — Tu îmi aduci doar vești rele. De când te-ai întors de la întâlnirea cu Antonius Primus, prezența ta nu-mi mai face plăcere. Îi făcu din nou semn: — Dă-mi vasul. — Antonius Primus a ajuns la Ocriculum, la patruzeci de mile de oraș. Va rămâne acolo să sărbătorească Saturnaliile. — Dă-mi vasul cu țipari. Se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a primit în rândurile armatei sale... Toți au dezertat. — Tu îmi aduci doar vești rele. De când te-ai întors de la întâlnirea cu Antonius Primus, prezența ta nu-mi mai face plăcere. Îi făcu din nou semn: — Dă-mi vasul. — Antonius Primus a ajuns la Ocriculum, la patruzeci de mile de oraș. Va rămâne acolo să sărbătorească Saturnaliile. — Dă-mi vasul cu țipari. Se spune că ai abdicat. — Poporul e gata să lupte alături de tine. Vitellius întinse mâinile, exasperat. În picioare lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
țiparii ăia. Listarius dădu să ia vasul din mâinile lui Allius Cerpicus, care îl fulgeră cu privirea. — Nu te mișca! Se întoarse spre împărat și îi spuse, aproape rugător: — Ai jurat că vei abdica și-l vei lăsa pe Antonius Primus să intre în Roma cu armata sa, fără vărsare de sânge... Lasă-l pe prefect să-i deschidă porțile orașului. Chiar azi ne vom pregăti să plecăm din Roma. Domnia ta s-a terminat, Vitellius. Te așteaptă o viață tihnită. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
te voi trăda. Vitellius își vârî mâinile în vas și începu să mănânce privind în gol, indiferent la cuvintele lui Cerpicus. Își șterse gura cu dosul mâinii. — Ai spus că Flavius Sabinus și Domitianus sunt la Capitolium? — Da. — Iar Antonius Primus s-a oprit la Ocriculum să sărbătorească Saturnaliile? — Știi prea bine că pe timpul Saturnaliilor armata stă pe loc. Jocurile în cinstea zeului Saturnus sunt sacre... poate cele mai sacre dintre toate sărbătorile noastre. Eu însumi sunt un credincios al zeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Romei și pe consul, cărora apoi le tăiară capetele. Vitellius făcu semn ca trupurile celor doi să fie duse de acolo. Urcă treptele ce duceau la palat și intră în sala principală. Îi dictă libertului Asiaticus un mesaj pentru Antonius Primus, în care îi oferea funcția de consul, bani și pe fiica sa de soție. În schimb, îi cerea să-l trădeze pe Vespasianus și să i se alăture lui. Citi zâmbind scrisoarea, pe care o încredință repede unui mesager. 42
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe fiica sa de soție. În schimb, îi cerea să-l trădeze pe Vespasianus și să i se alăture lui. Citi zâmbind scrisoarea, pe care o încredință repede unui mesager. 42 Mesagerul strâmbă din buze când îl văzu pe Antonius Primus rupând hotărât scrisoarea lui Vitellius. — Acesta e răspunsul tău? îl întrebă cu un aer jignit. În mai puțin de o zi, străbătuse câmpia și pădurile și ajunsese la vreo douăzeci de mile de Roma, la Saxa Rubra, unde staționa armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Toate celelalte nu mai au nici o însemnătate. Martialis făcu sul pergamentul. — Am scris o poezie pentru tine. — Vreau s-o citesc. Martialis se ridică. — Nu acum. Îi strânse mâna lui Antonius. — Nu acum... Ne vom revedea la Roma, prietene. Antonius Primus își diviză armata în trei părți. Coloana centrală înaintă pe Via Flaminia, aripa dreaptă pe malul Tibrului, iar aripa stângă pe Via Salaria. Vitellienii, împărțiți tot în trei corpuri de armată, încercară să opună rezistență. În acea după-amiază înnorată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înnorată de decembrie, Roma fu zguduită de lupta violentă dintre flavieni și vitellieni. Se lupta pe străzi, în piețe, în grădini... Flavienii erau mai bine conduși, dar vitellienii erau în siguranță în labirintul de străduțe pe care soldații lui Antonius Primus nu-l cunoșteau. De pe acoperișuri, vitellienii aruncau cu pietre. Flavienii răspundeau la fel. Soldații luptau pe Câmpul lui Marte, pe câmpia ce se întindea între Tibru și Capitolium... Poporul aclama lupta sângeroasă ca și cum s-ar fi aflat în arenă, strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Castrul Pretoriului. Flavienii erau de-acum siguri de victorie, în timp ce vitellienii se apărau cu disperare. În retragere, distrugeau casele, templele, capelele votive și altarele și ucideau pe oricine le ieșea în cale. Reușiră să-i prindă în capcană pe Antonius Primus și pe Arrius Varus, pe Câmpul lui Marte. Errius Sartorius își deschise drum printre atacatori. — Du-te, Errius! strigă Antonius înfigând sabia în pieptul unui dușman. Du-te... Găsește-l pe Vitellius! Se întoarse spre doi soldați care se năpusteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
guvernatorul din Judaea, ales împărat de armatele din Africa. Evenimentele acestui an - în care Imperiul a cunoscut ororile războiului civil - sunt povestite în amănunt de Tacitus în cele patru volume ale Istoriilor sale, în care se distinge figura lui Antonius Primus, curajosul general al armatei romane, numit de istorici „eroul lungului an“, personaj-cheie al întâmplărilor. Protagonistul romanului este fratele lui Antonius Primus, Valerius, un medic care, prin forța împrejurărilor, ajunge cel mai bun gladiator din Imperiu. Arhetip al figurii gladiatorului, Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
povestite în amănunt de Tacitus în cele patru volume ale Istoriilor sale, în care se distinge figura lui Antonius Primus, curajosul general al armatei romane, numit de istorici „eroul lungului an“, personaj-cheie al întâmplărilor. Protagonistul romanului este fratele lui Antonius Primus, Valerius, un medic care, prin forța împrejurărilor, ajunge cel mai bun gladiator din Imperiu. Arhetip al figurii gladiatorului, Valerius își trăiește aventurile și își îndeplinește misiunea în cadrul unor evenimente în care sunt implicate personaje istorice sau fictive: Antonius Primus, Galba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius Primus, Valerius, un medic care, prin forța împrejurărilor, ajunge cel mai bun gladiator din Imperiu. Arhetip al figurii gladiatorului, Valerius își trăiește aventurile și își îndeplinește misiunea în cadrul unor evenimente în care sunt implicate personaje istorice sau fictive: Antonius Primus, Galba, Otho, Vitellius, marele maestru Proculus, gladiatorul Titus etc. Romanul, ce prezintă eroismul individual și o dramă colectivă, se bazează pe o cercetare istorică riguroasă, urmând cu precizie desfășurarea evenimentelor din anul 69 d.Hr., în cadrul cărora au loc întâmplările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luptele în arenă, în timpul cărora se amestecau îndrăzneala și lașitatea, curajul și spaimele, solidaritatea și trădările - într-un cuvânt, jocul de gladiatori, care făcea parte din viața de zi cu zi a Imperiului Roman. De asemenea, descrierea aventurilor lui Antonius Primus prilejuiește prezentarea detaliilor legate de armata romană, de la așezarea taberelor până la tehnicile de luptă și de asediu, a forței, curajului și puterii de a îndura oboseala și greutățile, dar și a pasiunii cu care soldații și ofițerii își înfruntau destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scuturile, dansând (numele lor provine din salire, „a dansa“). Scuturile erau aduse înapoi în templul lui Marte la 24 mai. În zilele când scuturile nu se aflau în templu - zile de sărbătoare religioasă - erau interzise acțiunile private sau publice. Antonius Primus: curajosul comandant ale cărui fapte eroice sunt descrise amănunțit în Istoriile istoricului latin Tacitus. Aquilifer: subofițer din legiunile romane responsabil de signa (semnale), în special de acvila fixată la capătul unui băț. De mișcările acvilei depind mișcările și manevrele celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și erau încartiruiți la Roma, în Castro Pretorio. Deși aveau o importanță deosebită, în calitate de apărători ai împăratului, la Roma aveau putere autonomă, ca forță militară. Faptele povestite în roman arată că pretorienii se vor implica în numirea și înlăturarea împăraților. Primus pilus: comandantul tuturor centurionilor unei legiuni. Face parte din linia a treia, a veteranilor, numiți în toate epocile triari, și este singurul subofițer din armata romană care are dreptul să facă parte din Statul-Major, alcătuit numai din ofițeri (tribuni, praefecti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gropilor în care sunt aruncate flori dimpreunå cu lacrimile evaporate în parfumul descompunerilor råsunând pe dunga clopotului Mâine situl A4 își va aråta viscerele aburinde și arheologul va pune în fața areopagului fragmente din cuvintele descifrate cu carbon 14 și un primus inter pares va conchide textele urmåtoare au fost considerate nesatisfåcåtoare încurajându-i pe toți membrii suitei så ofere comentarii și påreri și tedeumuri constructive la aceste texte pentru a-i ajuta pe autorii îmbålsåmați så treacă Acheronul de celulozå îndesați
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1641]
-
la realitate. — Când ordonați, domnule locotenent... Aruncă o ultimă privire spre salină, porni mașina și se îndepărtară încă o dată de zona cu țânțari, ca să ridice noua tabără în locul obișnuit din fiecare noapte. în vreme ce un soldat pregătea cina pe un mic primus cu gaz, deschise radioul și chemă baza. Souad îi răspunse aproape imediat: — L-ai prins? întrebă neliniștită. — Nu. încă nu. Urmă o lungă tăcere și apoi ea spuse sincer: — Te-aș minți dacă ți-aș spune că îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu-i tremure mâna. — Ai dreptate, recunoscu în sfârșit. Un om și o cămilă... Tăcu și se uită împrejur. Celălalt nu-i. Nici nu mă miră, răspunse grăsanul, care începu să-și strângă calm păturile pe care dormise și micul primus ce le servea pentru încălzitul ceaiului și pregătirea mâncării. Ciudat e că a ajuns și „ăsta“ până aici. Osman îl privi fix, cu oarecare îndoială: — Și acum ce facem? — Eu zic să mergem după el... Targuí-ul ăsta este periculos. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Până și Îngerul, regresat silnic în paupera condiție umană, clipește și se îmbujoreză și el subit la chip, furnicat și smuls din lâncezeală, de o neobișnuită și ciudată senzație, de foame... Hai, băi, luați! Luați! Ospătați-vă! îi îndeamnă Iulică, primus inter pares, ștergându-se țărănește pe mâini, cu ultima filă soioasă de hârtie. Umpleți-vă pipota! Băgați la jgheab! Luați, mâncați și beți, de praznicu' mortului! Apostatul nu trebuie să-și repete invitația. O vreme, se aude numai clămpănitul fălcilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aprinse. Își adora fiica, dar ar fi vrut s-o vadă măritată cu un catolic și să aibă șase copii. Îi plăcea și Valerie. Zăbovi puțin pe lângă ele și, până la urmă, coborâră toți trei să-și fiarbă un ceai pe primus. Părintele Bernard se afla la domnișoara Dunbury. Bătrânica suferise o criză de inimă și doctorul Burdett, asistentul mai tânăr al doctorului Roach (și fratele organistului de la biserica St. Paul), care susținea că pacienților trebuie să li se spună întreg adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]