502 matches
-
cred, dar acum m-ați convins că ea conținea adevărul. Dacă „Sintaxa” elaborată de noi a stat la baza studiului dumneavoastră, astăzi, când v-am ascultat rostirea, neam simțit răsplătiți pe deplin pentru truda depusă la scrierea cărții. Vă mulțumesc, prințe. Aga Selin își ceru permisiunea să iasă și făcu semn către traducători și boieri să-l însoțească. Când ieșiră, Toma Cantacuzino îl privi întrebător. Selim spuse: — După câte știu, între marele dragoman și beiul vostru există legături de rudenie, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Totul pentru patrie, nimic pentru noi! Trăiască puterile care au grijă de fericirea noastră! Trăiască domnul nostru, a cărui perseverență ne-a permis să repetăm iar: Trăiască România! Trăiască domnitorul inseparabil de destinele noastre!" Conducătorul stângii propune apoi această adresă: "Prințe! Moldova și Valahia, doritoare să se unească, vă încredințaseră un dublu tron; ați făcut din el tronul României, care își ocupă astăzi locul oficial printre națiunile suverane ale Europei. Venim să depunem la picioarele tronului omagiul recunoștinței noastre! Fie ca
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
bogățiile acestora, aur, argint, pietre prețioase, arzându-le din temelii. Lumea sacră a lui Ramon era distrusă, templele de la Memfis, Teba, și Ammon erau pustiite și distruse. Șahul care înainta spre sud cu carele de luptă ordonă lui Cambyse: -Tu prințe vei înainta spre nord. Fii necruțător. Pe faraon ia-l prizonier. Cirus și Cambyse au intrat în Egipt cu oștile înfometate devastând, furând, incendiind, omorând în căutarea hranei. Cele două căpetenii persane erau sigure de reușită, deoarece nu întâpinau nici-o
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Pe ușă intră un tânăr înalt, suplu, elegant. La vederea lui tresări. Dacă n-ar fi fost atât de tânăr a-și fi jurat că e cavalerul Eduard-gândi el. Vicontele ținea în mână un splendid baston de fildeș. -Bun găsit prințe. Sunt noul vecin al măriei tale, am cumpărat domeniul din poiană. Au mai schimbat câteva cuvinte de conveniență, după care vicontele se retrase. De când apăruse vicontele, prințului îi mergea tot mai prost. Recoltele și pădurea luau foc din senin. La
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
nimb orbitor de lumină. Ca teleportată apăru o imensă poiană înconjurată de munți, în poiană palatul cu toate bogățiile. Lupii alzacieni baricadau intrarea palatului mărăind fioros. Brigitte dispăruse. La intrarea în palat îl aștepta vicontele Henri temperând câinii. -Bun venit prințe Rudolf. Știu. Cunosc motivul. Vreau să spun. . . , cunosc cauza care te-a adus la mine. Având bastonul în mână îl mișcă. Vicontele Henri dispăru parcă absorbit de lumina cerului. Apăru bătrâna Brigitte cu toiagul de fildeș în mână-Acum cred că
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
faptul că reușise să facă un calambur, de altfel destul de prost. — Imaginați-vă că am spus-o fără să mă gândesc la altceva, îl lămuri el, în sfârșit, cu mirare. Sigur că da, sigur că da, îl aprobă vesel funcționarul. — Prințe, ați studiat și ceva științe acolo, la profesor? întrebă deodată negriciosul. — Da... am studiat... — Eu, însă, n-am studiat nimic, niciodată. De fapt, nici eu n-am învățat mare lucru, adăugă prințul aproape scuzându-se. Din pricina bolii, s-a considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la Pskov, la o mătușă; acolo am căzut la pat cu febră, iar el a murit în lipsa mea. L-a lovit damblaua. Veșnica lui pomenire, da’ vezi că atunci răposatul mai că nu m-a omorât în bătaie! Zău așa, prințe, credeți-mă! Dacă n-aș fi dat atunci bir cu fugiții, m-ar fi omorât negreșit! — L-ați supărat cu ceva? întrebă prințul, cercetându-l cu o curiozitate cumva specială pe milionarul îmbrăcat cu cojoc. Însă, deși și în milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nastasia Filippovna aceea“ și gata; nu mai au nimic ce să spună! Pentru că chiar nu este nimic de zis. — Asta-i într-adevăr așa, confirmă Rogojin posomorât și încruntat. Și Zaliojev mi-a spus tot așa atunci. În ziua aceea, prințe, eram îmbrăcat cu scurteica tatei, veche de trei ani, și, pe Nevski Prospekt, tocmai treceam în fugă pe trotuarul celălalt de pe Nevski Prospect, când - ce să vezi? - ea iese dintr-un magazin și urcă în trăsură. Atunci m-a fulgerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nimănui de veste, era așteptat de câțiva inși, care strigau și-și fluturau căciulile. — Ia te uită, și Zaliojev e aici! mormăi Rogojin, privindu-i cu un zâmbet triumfător și chiar parcă răutăcios. Brusc, se răsuci spre prinț și spuse: prințe, nici eu nu știu de ce te-am îndrăgit. Poate pentru că te-am întâlnit într-un asemenea moment. Dar și pe ăsta l-am întâlnit, adăugă el arătând spre Lebedev, însă vezi că nu l-am îndrăgit. Treci pe la mine, prințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințe, nici eu nu știu de ce te-am îndrăgit. Poate pentru că te-am întâlnit într-un asemenea moment. Dar și pe ăsta l-am întâlnit, adăugă el arătând spre Lebedev, însă vezi că nu l-am îndrăgit. Treci pe la mine, prințe. O să te descalț de ghetrele astea, o să te-mbrac cu o blană de jder prima-ntâia; îți cos un frac prima-ntâia, o jiletcă albă ori cum o să vrei, buzunarele o să ți le umplu cu bani și... mergem amândoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu o blană de jder prima-ntâia; îți cos un frac prima-ntâia, o jiletcă albă ori cum o să vrei, buzunarele o să ți le umplu cu bani și... mergem amândoi la Nastasia Filippovna! Ce zici: vii sau nu? Ascultați-l, prințe Lev Nicolaevici! se băgă în discuție, sfătos și solemn, Lebedev. Ah, nu scăpați prilejul! Ah, nu-l lăsați să vă scape!... Prințul Mâșkin se săltă puțin pe banchetă, îi întinse politicos mâna lui Rogojin și îi spuse cu amabilitate: — Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de haine și de o blană. În momentul de față aproape că nu mai am nici o copeică. — Bani vom avea, vom avea diseară, vino! — Vom avea, vom avea, repetă funcționarul, vom avea încă înainte de asfințitul soarelui! — Dar în ce privește partea femeiască, prințe, sunteți mare amator? Spuneți-mi din timp! — Eu, n-n-nu! Doar... Poate că nu știți, dar din pricina bolii mele ereditare nici n-am cunoscut femeia. — Ei, dacă-i așa, exclamă Rogojin, înseamnă, prințe, că ești sărac cu duhul și Dumnezeu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încă înainte de asfințitul soarelui! — Dar în ce privește partea femeiască, prințe, sunteți mare amator? Spuneți-mi din timp! — Eu, n-n-nu! Doar... Poate că nu știți, dar din pricina bolii mele ereditare nici n-am cunoscut femeia. — Ei, dacă-i așa, exclamă Rogojin, înseamnă, prințe, că ești sărac cu duhul și Dumnezeu îi iubește pe oamenii ca tine! — Și Dumnezeu iubește asemenea oameni, reluă fraza funcționarul. — Iar tu, scârța-scârța, hai cu mine, îi spuse Rogojin lui Lebedev. Coborâră toți din vagon. Lebedev sfârșise prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din cabinet. Ia vino încoace! Gavrila Ardalionovici îi făcu prințului un semn cu capul și intră grăbit în birou. Peste vreo două minute ușa se deschise din nou și se auzi vocea sonoră și afabilă a lui Gavrila Ardalionovici: — Poftiți, prințe! IIItc "III" Generalul Ivan Feodorovici Epancin stătea în picioare în mijlocul cabinetului său și privea cu imensă curiozitate spre prințul care tocmai intra; făcu chiar și doi pași către el. Prințul se apropie și se recomandă. — Ei bine, răspunse generalul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
invitația dumneavoastră. Însă, recunosc, n-aș rămâne nici invitat și nu pentru că aș avea un motiv, ci... pentru că așa-i firea mea. Înseamnă că am făcut foarte bine că nu v-am invitat și nu vă invit. Dați-mi voie, prințe, să le lămuresc pe toate dintr-odată: întrucât acum câteva clipe am căzut amândoi de acord că nici nu poate fi vorba de vreo legătură de rudenie între noi, deși aceasta ar fi fost, firește, foarte măgulitoare pentru mine, rezultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atât de blândă și zâmbetul atât de lipsit de orice nuanță de resentiment ascuns, încât generalul se opri brusc și dintr-odată își privi musafirul cu alți ochi; toată această schimbare de atitudine se produse într-o clipă. — Știți ceva, prințe, spuse el cu voce aproape total schimbată, chiar dacă eu, totuși, nu vă cunosc, nu este exclus ca Elizaveta Prokofievna să dorească a cunoaște un om care poartă fostul ei nume de familie... Mai stați puțin, dacă doriți și dacă timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest lucru și cred că ați dat instrucțiuni precise în această privință; însă eu, fiți sigur de asta, n-am venit decât ca să fac cunoștință cu niște oameni. Numai că îmi pare rău când mă gândesc că v-am deranjat. — Prințe, spuse generalul cu un zâmbet vesel, dacă sunteți într-adevăr cum păreți, cred că nu mi-ar părea rău să ne cunoaștem, însă, vedeți dumneavoastră, eu sunt o persoană ocupată, chiar acum trebuie să mă apuc să verific și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
verific și să semnez niște hârtii, apoi plec la Luminăția Sa, pe urmă la slujbă, așa că, deși mă bucur de vizita oamenilor... cumsecade, adică... dar... De altfel, sunt atât de convins de excelenta dumneavoastră educație, încât... Dar câți ani aveți, prințe? — Douăzeci și șase. Ia te uită! Vă credeam mult mai tânăr. — Da, se zice că par mai tânăr la față. Cât despre deranj, voi învăța să nu vă stingheresc și voi înțelege repede, pentru că nici mie nu-mi place deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest domeniu chiar am talent, sunt un maestru al caligrafiei. Dați-mi să vă scriu ceva pe loc, de probă, spuse prințul cu înflăcărare. — Vă rog. Chiar că e nevoie de o probă... Și îmi place această solicitudine a dumneavoastră, prințe, zău că sunteți foarte simpatic. — Aveți niște ustensile de scris grozave și câte creioane, câte penițe, ce hârtie groasă și bună... Și ce birou frumos aveți! Peisajul acesta îl știu, e elvețian. Sunt sigur că artistul l-a pictat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a pasiune și doar se știe de ce sunt în stare acești domni, când îi apucă năbădăile... Hm!... Să nu iasă vreo încurcătură! încheie el gânditor. — Vă sperie milionul? surâse Ganea. — Pe tine nu, așa-i? Cum vi s-a părut, prințe, întrebă deodată Ganea, ce-i cu el, e om serios sau numai așa, un zurbagiu? Dumneavoastră ce impresie v-a făcut? În sufletul lui Ganea se petrecea ceva deosebit în timp ce punea această întrebare. Era ca și cum în creier i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră, domnul meu, nu sunteți doar caligraf, ci și artist. Ce zici, Ganea? — Extraordinar! spuse Ganea. Și încă cu conștiința menirii sale, adăugă el, râzând ironic. Râzi tu, râzi, dar aici e vorba de-o carieră adevărată, spuse generalul. Știți, prințe, pentru ce persoană importantă vă vom pune să scrieți hârtii? Păi vi se poate da o leafă de treizeci și cinci de ruble pe lună, chiar de la primul pas. Totuși, e deja douăsprezece și jumătate, adăugă el, uitându-se la ceas, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru ce persoană importantă vă vom pune să scrieți hârtii? Păi vi se poate da o leafă de treizeci și cinci de ruble pe lună, chiar de la primul pas. Totuși, e deja douăsprezece și jumătate, adăugă el, uitându-se la ceas, așa că, prințe, să punem treburile la punct, pentru că trebuie să mă grăbesc și e posibil să nu vă mai întâlnesc astăzi! Luați loc o clipă; v-am explicat deja că nu-mi e cu putință să vă primesc foarte des; dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rog să faceți cunoștință, mama și sora lui au eliberat în apartamentul lor două-trei camere mobilate și le închiriază unor persoane cu bune recomandații, asigurând masa și celelalte servicii. Sunt sigur că Nina Alexandrovna va accepta recomandația mea. Pentru dumneavoastră, prințe, așa ceva e mai mult decât o comoară, în primul rând pentru că nu veți fi singur, ci, cum să vă zic, în sânul unei familii și, după cum arătați, nu e bine să vă pomeniți singur într-o asemenea capitală, cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
general în retragere, care cândva, pe când eram în primul meu serviciu, mi-a fost coleg, dar cu care, din anumite pricini, am rupt relațiile, ceea ce, de altfel, nu mă împiedică să-l respect în felul meu. Vă explic toate acestea, prințe, ca să înțelegeți că, să zicem, vă recomand personal și, prin urmare, garantez pentru dumneavoastră. Chiria este foarte moderată și sper că leafa pe care o veți primi va fi absolut suficientă. Ce-i drept, omul mai are nevoie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră. Chiria este foarte moderată și sper că leafa pe care o veți primi va fi absolut suficientă. Ce-i drept, omul mai are nevoie și de bani de buzunar, cât de puțini, dar să nu vă supărați pe mine, prințe, dacă voi spune că dumneavoastră ar fi bine să evitați banii de buzunar și, îndeobște, banii în buzunar. V-o spun, pentru că aceasta este impresia pe care mi-ați făcut-o. Însă, întrucât acum portmoneul vă e gol, pentru începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]