1,444 matches
-
Eu am ținut la tine, măi, fată, ca la propria mea copchilă, va spune și o șuviță se va desprinde din cocul minuscul, strâns în grabă și-i va atârna pe piept. Și eu? va întreba Carmina nemișcată, cu mâinile prinse una de alta la spate. Tu? va tresări Sidonia și va recunoaște cu voce înceată: Tu n-ai nici o vină, Carmina, dacă Ovidiu te-ar fi lăsat în pace ți-ai fi refăcut de mult viața. Putea să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cercelați cu flori de gheață; fulgii ca niște steluțe înghețate rotindu-se în cercuri largi, legănându-se în valuri albe, transparente; fulgii căzând pieziș pe toboganul vântului; ninge cu fulgi mari ca de vată; fulgi mari se joacă de-a prinsele; îmbracă pământul într-o mantie sclipitoare; totul e îmbrăcat în alb; steluțe albe se cerneau; străluciri de diamant; trec sănii zburând; pomii par niște uriași cu halate albe; cade zăpada cu nemiluita; un covor de diamante îți ia ochii; păduri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un oraș sau chiar o țară? Ca să nu mai vorbim de un cartier Întreg. 2. Iolanda ațipi câteva clipe chiar În mijlocul bătăliei de la l683. Când se trezi, neatinsă de vreo armă și măcar de privirea vreunuia din miile de soldați prinși În acel asediu care nu se mai termina, Îl văzu pe Petru, gol, punând În locul picturii lui Geffels desenul lui Szántó. Rămase o clipă cu fruntea lipită de el, apoi se Întoarse cu fața spre ea. Ea Îl privea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Doar eu, alergând, fiindu-mi greață și tremurând din tot corpul și neștiind dacă voi mai putea face încă un pas, așteptându-mă ca de fiecare dată să mi se scufunde piciorul și să-mi fie tras în jos sau prins și rupt și smucit. Doar picioarele mele lovind podeaua unul după celălalt și mult, mult prea lent, tăcerea înconjurând și precedând fiecare pas: buf buf buf buf Apoi am ajuns la scaun și am sărit, un picior lovind șezutul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceva față de fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire Suflul subacvatic a ceva uriaș și rapid trage brusc pagina în jos, răsucind-o și învârtejind-o într-un ghemotoc păstos de fragmente care se rotesc, prinse și purtate în urma întunecatei, puternicei umbre, înainte să-și piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima coborâre spiralată spre adâncul întunecat. Am clipit, am mijit ochii la valuri, la dâra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plăcere să le cuprindă buzele roșii și cărnoase și să le aplice sărutul mortal. Îi îndrăgosteam ca apoi să-i țin la distanță, într-un chin insuportabil, departe de împlinirea iubirii. De asemenea, îi hrăneam cu patimi lascive pe cei prinși deja în alte părți sau pe cei ce nu mai puteau să iubească. Suferința exista deopotrivă și era hrana mea zilnică printre sălciile lamentoase de pe malul râului, unde veneau tinerii la scăldat. Eram fascinată de felul în care acești tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
noapte, neîncetat! Se va ști astfel că asceții au acceptat dizidența și exilul din lașitate, orbiți de frumusețea femeii brăilence pe care n-au putut-o avea, Dumnezeu fiind mai ușor de cunoscut decât aceste dropii de Bărăgan, mai repede prinse decât aceste fiice ale Iadului cu trup divin, stoicii, reflectând de asemenea la cauza neputinței lor de a înrobi o asemenea frumusețe și de a o păstra, efectul fiind tentativa de a descifra cauza neputinței lor care va crea alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
l-a lăsat s-o țină pe Marțolea de funiuță, ba l-a săltat pentru ai mângâia coarnele-i mari și frumos arcuite, iar din timp În timp Îi amintea: Nu spui de secret, nu?! Acasă a smântânit o oală prinsă și l-a alintat cu „Nestematul neu”. Amurgise binișor când Aneta, numai ochi și urechi, a tresărit, s-a ridicat și a spus scurt: Văleu! Vin ai mei! Secretu’, știi tu, da?! Îhî! Aneta a sărit și a deschis larg
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în ea chiar poezie, conform regulilor jocului. Iar în cartea lui Grigore Șoitu nu vor găsi, decât foarte rar, și anume atunci când autorul descrie o situație care prin ea însăși emoționează: „motorina umpluse șanțul / uleiul lucea în soare / tu erai prinsă / într-o ambulanță cu / girofar albastru / în tine locuia miruna / cu trei luni înainte / de a se naște / era o zi superbă / un alt septembrie / iar toate erau la locul lor neclintite / am ajuns la municipal / cerul era plin de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dacă el însuși nu s-ar fi lăsat înșelat de Cezar Borgia, atunci cînd acesta a pus mîna pe toți cei din neamul Orsini și Vitelli la Sinigaglia, după cum s-a arătat mai sus; a fost și el printre cei prinși aici, astfel că, la un an după ce săvîrșise paricidul, a fost sugrumat împreună cu Vitellozzo, pe care îl avusese ca maestru în priceperea și în nelegiuirile lui. Unii oameni ar putea să se întrebe cum oare a fost posibil ca, după
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
amiază, cîte doi-trei captivi legați Între ei părăseau gara Slatina sub paza unui jandarm. Din protestele lor, reieșea că-i duc spre podul de peste Tisa ca să-i predea la chestura din Sighet. Valeriu nu și-a zărit camaradul printre cei prinși, dar a recunoscut fețele altor deportați de la Havas Mezö, fiind și el recunoscut de aceia. Au avut cu toții Înțelepciunea de a nu-și vorbi și a nu-și face semne. N-a apucat să vadă Însă ce se mai Întîmpla
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
marginile Ardealului se mai răriseră de cînd cu unirea cu Vechiul Regat și cu războiul purtat de armata română pînă la Budapesta. Braga și petrolul S-au stins cu timpul toate tulburările, precum și noutatea Întoarcerii prizonierilor. Gheorghe fusese ultimul dintre prinșii ajunși acasă. Cu dolarii aduși de la Chicago, femeia lui refăcuse mare parte din averea prădată a doua oară de tribunal. Așteptau acum reforma agrară făgăduită de regele Ferdinand, iar pînă atunci, cultivau mai ales tutun pentru că Floare, de Îndată ce se Întorsese
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ceva", acel "ceva" descoperindu-se abia atunci când au plecat toate imaginile. Și acel "ceva" e sufletul. Și nu un suflet stins și gol acela n-ar mai fi suflet, ci mormânt rece sufletul Acela ține în el toate numele noastre, prinse și aprinse în plămada Iubirii... Dacă ar ajunge la acel "suflet", i-ar fi bine și cald... Ce rece s-a stârnit vântul serii pe peron... Toată viața i-a fost doar despărțire, plecare, așteptare... Așteptare a ce ?! Poate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce căutai, amice. Mai ai încă multă treabă până la momentul adevărului și află că vecinii nu te vor mai suporta și nici Maica Domnului... Resemnează-te, amice, că ești bine agățat în mrejele noastre! Noi avem timpane fine... Dă-te prins și execută poruncile noastre! În schimb, noi îți vom dezvălui secretul, cum poți să scapi de sârme, de microfoane și de morcoveală și-ți vom reda liniștea pe care o cauți cu atâta râvnă. Care-i porunca? s-a interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
piept îmbrățișându-mă cu drag. Cu rapiditate îl lovesc cu tocurile, scot mașina din viteza și fug cât mă țin picioarele în câmp, pe înserate și cu vizibilitatea redusă deci, plus existența unor copaci. Cam zece minute până când mă simt prinsă și trântită pe pământ. Cu mâinile prinse deasupra capului, îl văd, foarte furios, desfăcându-mi hainele cu o viteza uimitoare. Vrei pericol? Ce zici de asta? Nu cred c[ mai e timp. Îmi dau lacrimile. Cu disperare: Te rog! Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să te afli în treabă. Atât te duce capul. Sau dacă cel ce spune e mai diplomat, subtil: În mintea ta, se poate. În fine, mi se ia un lucru dosarele mele. Și eu le vreau. Intru prin efracție. Sunt prinsă: Ce faci? Tu ce crezi? Te-nșeli. Iau astea și plec. Îmi aparțin. De nu vrei să te rănesc, stai liniștit. Puteai să mi le ceri. Ți le-aș fi dat. Cum să nu! · Ce am cu ea? Uite, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
retras, ca să dea bine în ochii supervizorului său, el băgă de seamă că parcă ceva îl tot supără și nu-i dă deloc pace. De fapt, simțea din ce în ce mai limpede cum sufletul i se întunecă, iar inima îi zvâcnește cu putere, prinsă parcă de o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acesta din urmă e demolat cu voioasă înverșunare, pentru a pune în evidență, prin contrast, vechimea culturii japoneze. Știți care este cea mai erotică parte a corpului feminin? Ei bine, n-ați ghicit: este ceafa. În plus, "femeia japoneză pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă a propriului nume, care nu o lasă să crească: ea este condamnată să fie "copilul" (ko, sufixul cu care se formează majoritatea apelativelor feminine) dulce, drăgălaș, gracil, mai presus de orice, vulnerabil și inocent". Surprize
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este tot una cu întruchiparea perfectei grații feciorelnice, cu siguranță. În Keiko, totul este început și promisiune, și aceea însă atât de vagă, încât ți se pare că, preț de o clipă, ai fost victima propriilor plăsmuiri. Femeia japoneză pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă a propriului nume, care nu o lasă să crească: ea este condamnată să fie "copilul" (ko, sufixul cu care se formează majoritatea apelativelor feminine) dulce, drăgălaș, gracil, mai presus de orice vulnerabil și inocent. În
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mine, până când le-am "îngropat" în camera dotată, de sus până jos, cu solide etajere. Mă amuză gândul răutăcios că urmașii care vor dori să dea încăperii o altă destinație vor avea mult de furcă: să smulgă din pereți rafturile prinse în sute de șuruburi, suporții metalici și alte device-uri gândite într-o perversă complicitate de mine și un prieten arhitect. Lipsește, în această anticameră a paradisului, un singur lucru: un fotoliu. Știu unde-ar trebui să stea, știu cum trebuie
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
de înghițiturile de rom pe care le lua în restaurant ca să-și învingă oboseala, Virginia s-a mirat că lumina din dormitor era aprinsă. Și-a scos rochia lîngă pat. Cînd a rămas în chiloți și în ciorapii de mătase prinși sus cu jartiere s-a vîrît sub plapumă. Atunci de-abia a simțit că Fănică era în pat. Nu-i venea să creadă, și chiar dacă ar fi crezut, cel la care se gîndea, cînd s-a întins în pat era
Vis în doi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6856_a_8181]
-
Congresul american sau în Parlamentul britanic!). Și, totuși, penibil cu adevărat nu este acest „pupat toți Piața Endependenți", ci răbufnirea viscerală pe care lumea noastră o are la apariția pe scenă a unui gentleman autentic. Se sperie și geme apocaliptic, prinsă parcă în convulsiile exorcizării. Spectacolul ajunge degradant, te face să-ți pierzi cu ușurință busola. L-am studiat în detaliu, timp de cîteva luni, cît Principele Radu s-a numărat printre potențialii candidați la președinția României (recent, justificat, s-a
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
membru al grupului, Constantin Jubleanu, în vîrstă de 18 ani, a refuzat să se predea fiind împușcat în timpul confruntării. Grupul Arnăuțoilor a însemnat un exemplu de longevitate în rîndul mișcărilor de rezistență din România, luptătorii reușind să nu se lase prinși timp de 9 ani (1949-1958). In privința duratei de supraviețuire în condiții de incredibilă asprime, doar Ion Gavrilă Ogoranu a putut să reziste mai mult. Dacă te întrebi care o fost efectul pe care partizanii l-au exercitat asupra minților
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
Vînătorii de lupi - nuvela prin care Petru Dumitriu, în 1950, închina ditirambi campaniei comuniste de anihilare a cuiburilor de partizani din munți -, Arnăuțoii s-au încăpățînat să supraviețuiască, prezența lor iritînd peste măsură autoritățile de la București. Lupii nu se dădeau prinși. Erau precum o bătătură dureroasă care începe să zvîcnească odată cu punerea piciorului într-o încălțăminte nepotrivită, semnalizînd patologia situației în care se afla țara. De aceea, bătătura trebuia amputată cît mai repede, ca nu cumva încălțămintea să înceapă să pută
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
născut înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Tânăr, frumos, înalt, voinic, cu părul castaniu, tuns scurt, - un castaniu spre blond, pe care îl răsucea mereu-mereu, inele-inele, cel mai des cu degetul drept arătător, purtând pe inelar o splendidă camee prinsă sub încheietura degetului cu un arc de aur lat. Astfel avea în jurul capului, - din cauza acestor inelușe făcute, în momentele lui de meditație și de adâncire în gânduri - un fel de coroniță de premiant care nu trecea de borurile pălăriei sale
Un personaj... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7934_a_9259]