2,775 matches
-
în copilărie. Locuia pe o stradă alăturată (Rodiei 31) și era bun prieten - împreună cu soția sa Elena Papatănase, profesoară de geografie și o persoană de mare distincție - cu bunicii mei materni. Planează așadar asupra mea posibile acuzații de judecăți a priori subiective, de amatorism - pentru că profesia mea nu este cea de istoric literar - și de nostalgie paseistă, pentru că încerc să evoc un scriitor interbelic uitat. Și totuși, dincolo de aceste posibile învinuiri, Alexandru Ștefanopol merită cel puțin această rememorare. De curând, ce
Un scriitor uitat by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Memoirs/11633_a_12958]
-
sunday schools, la conferințe cu prefericiti, la harekrishnasi, la ce vrei tu. iar analogia ta profundă cu nudismul e total greșită. nudiștii șunt la vamă, sau la techirgiol, dar nu în centrul bucureștiului. și... felicitări, văd că știi expresia “a priori”. oi fi și tu un mic filosofas? Codrute, asta e ultimul răspuns pe care ți-l dau pt că mă așteaptă și alți idioți în alte locuri (grupareaaproape, de ex.). uite ceva să priceapă și mintea ta simplă și neobosita
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
eu astfel de imagini, într-un hebdomadar din acela colorat, odată, când așteptam să acced pe scaunul stomatologului. GABRIEL Pentru mine, dragă Horia, a fost o experiență nemiloasă, feroce, ale cărei vibrații nu le-aș fi putut niciodată intui a priori. A fost ca și cum carnea mea pământeană și sufletul meu imponderabil ar fi fost simultan abuzate de o realitate barbară, necruțătoare, sângeroasă și nestăpânită. HORIA Știu, Gabriel. Simțurile mele au perceput grozăvia aidoma simțurilor tale, iar repercusiunile mă pun în dezordine
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
end up sinning Just like our forefathers Back în the beginning When clothes were ouț And ignorance was în But then came curiosity Followed closely by sin If knowledge is power And ignorance is bliss I might just choose the prior Șo listen closely for that hiss!!This Friday we shall sin! Prețul biletului de acces este de 20 RON. Pentru informații și rezervări Informații și rezervări la 0728 254 000. Citește tot... LET UȘ HEAR YOUR BODY TALK @ Club Skin
Skin Ciric [Corola-blog/BlogPost/96088_a_97380]
-
end up sinning Just like our forefathers Back în the beginning When clothes were ouț And ignorance was în But then came curiosity Followed closely by sin If knowledge is power And ignorance is bliss I might just choose the prior Șo listen closely for that hiss!!This Friday we shall sin! Prețul biletului de acces este de 20 RON. Pentru informații și rezervări Informații și rezervări la 0728 254 000. Vezi cele mai tari Restaurante Nunți în Iași, click pentru
THOUGH SHALL SIN @ Skin Summer Lounge, 9 septembrie [Corola-blog/BlogPost/96170_a_97462]
-
end up sinning Just like our forefathers Back în the beginning When clothes were ouț And ignorance was în But then came curiosity Followed closely by sin If knowledge is power And ignorance is bliss I might just choose the prior Șo listen closely for that hiss!!This Friday we shall sin! Prețul biletului de acces este de 20 RON. Pentru informații și rezervări Informații și rezervări la 0728 254 000. Citește tot...
9 Septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/96181_a_97473]
-
Wilson, Franklin D. Roosevelt, Dwight D. Eisenhower, Winston Churchill, Margaret Thatcher, Helmuth Kohl, Nelson Mandela, Otto von Habsburg, Regina Margrethe ÎI a Danemarcei, MS Regele Mihai al României. Distincția a fost acordată, de asemenea, unor înalți prelați (Cardinalul Martino, Grand Prior al Ordinului Constantinian, Cardinalul Cormac Murphy-O’Connor, Arhiepiscop de Westminster, Arhiepiscopul Desmond Tuțu, din Africa de Sud), actori (Șir Michael Câine, Dame Judi Dench, Colin Firth), muzicieni (Luciano Pavarotti, Placido Domingo), scriitori (J. K. Rowling), personalități din domeniul afacerilor (Bil Gates, Șir
„The Freedom of the City of London” [Corola-blog/BlogPost/92853_a_94145]
-
aspru Îi rosti numele. — Messer Durante? Dante Alighieri Își mușcă buzele, neștiind ce-i de făcut. San Piero ar fi trebuit vegheat, mai ales pe timp de noapte, de garda Prioratului. Ceremonia În decursul căreia fusese Învestit În funcția de prior abia se sfârșise, iar pungașii aceia deja trădau? — Messer Durante, ești acolo? Deschide. Nu putea șovăi. Poate că era nevoie de autoritatea lui pentru binele public. Se grăbi să-și pună bereta cu văl lung și să-și tragă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de atins, oferea un spațiu prin care se putea administra o lovitură mortală, Împlântându-i lama În ochi. — Sunt Bargello. Mă aflu aici din motive ce țin de datoria mea. Și de a dumitale, dat fiind că ai fost ales prior și, pentru două luni, vom depinde cu toții de domnia ta. Glasul omului căpătase un ton plângăreț, În timp ce căuta să se ițească În toată modesta sa statură. Dante se aplecă spre el, Încercând să Îi citească trăsăturile chipului, ascunse sub coif. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În fruntea altor tâlhari. Își slăbi strânsoarea pe mânerul dăgii. — Și prin care vrăjitorie s-ar putea asemui Îndatoririle noastre? — În biserica San Giuda, lângă zidurile cele noi, s-a consumat o crimă. Dintr-o dată, bărbatul se arătă șovăielnic, dinaintea priorului. — O crimă care... probabil că reclamă prezența autorității Comunei, bâigui el. — Cine a fost ucis? În loc de răspuns, Bargello Își deznodă anevoie legăturile din piele de la coif. În cele din urmă, izbuti să-și smulgă de pe cap greoiul acoperământ, de sub care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bargello, ci cu mintea. De mintea mea ai dumneata nevoie. Dumneata, ca și ceilalți orbi. Ai făcut bine că ai venit la mine. Și mulțumește-i sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul nostru, al tuturor, care a voit ca eu să fiu prior, dacă Împrejurările sunt Într-atâta de obscure precum spui. — Așadar, vii? repetă omul, cu un ton al glasului care Îi trăda nerăbdarea. E niște apă, aici, pe jos, adăugă el apoi, arătând spre pardoseală. Dante nu Îi răspunse, absorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Se scutură, ridicându-și fruntea dintr-o dată, și apucă sceptrul aurit pe care Îl lăsase pe cufăr. — Să mergem, porunci, luând-o Înaintea lui Bargello peste prag. Străbătură lungul portic, unde dădeau ușile chiliilor. Dante se gândi la ceilalți cinci priori, cu siguranță cufundați În somnul tulbure al minților slabe, somn populat cu fantasmele preacurviei și ale lăcomiei. Apoi se opri, reținându-l cu mâna pe Bargello. — Pentru care motiv m-ai căutat pe mine? Celălalt Își drese glasul. Părea stânjenit. — Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ai scris o operă. — Și la ce te-aș putea ajuta eu, un poet? — E ceva nebunesc În moartea asta. Dante hotărî să nu ia În seamă jignirea. Ce i-ar fi putut răspunde acelui idiot? — Se spune că, dintre priori, domnia ta ești cel mai nimerit... continuă Bargello. — Nimerit să ce? — Să... să cercetezi prin lucrurile secrete. Căpetenia gărzilor rosti aceste vorbe pe un ton aparte, de admirație și totodată de suspiciune. Secretul e antecamera crimei, credea el, pesemne, În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lateral al turnului lui Farinata, șeful casei. Ruinele răsăreau din pământ ca niște uriași dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al orașului, În proiectele administratorului drumurilor. Mai Încolo, se zărea masa Întunecată a noului Palat al priorilor, de acum aproape finisat, cu turnul său nemăsurat. Un uriaș adormit, asemenea unui titan fulgerat de Jupiter, cu brațul Întins pentru a lovi cerul. Cine știe câte pietre ghibeline, Încă mânjite de sângele lor, nu fuseseră incorporate În zidurile sale. Oare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În urmă, pe când făcea parte din Consiliul celor O Sută. Dintotdeauna se mândrise cu memoria lui. Chiar și În clipa aceea, ar fi putut recita cărți Întregi din Eneida. Parcă Îl avea și acum În fața ochilor, actul acela. „Cu licența priorului acestei Arte... se acordă dreptul de a ține prăvălie... meșterului Teofilo Sprovieri, medic și spițer, născut la San Giovanni d’Acri, și provenit de acolo...“ Prăvălie și laborator pe Via Lunga, În apropiere de Porta Romana. L-ar fi scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
medic și spițer, născut la San Giovanni d’Acri, și provenit de acolo...“ Prăvălie și laborator pe Via Lunga, În apropiere de Porta Romana. L-ar fi scos din pat. La urma urmei, omul acela Îi era Îndatorat. El era prior. Putea Încălca ora stingerii. Putea orice. Și apoi, mai era și membru În Arta spițerilor. Un confrate l-ar fi Întâmpinat cu brațele deschise. Un leac... un leac și puțintel aer proaspăt, și avea să Își Învingă durerea. Mărșăluitul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu o mână tremurătoare. Dante se Îndreptă Într-acolo, satisfăcut de efectele pe care Însemnele autorității sale le produceau asupra concetățenilor. Se Întoarse să se uite după bărbatul care se Îndepărta grăbit, fericit că scăpase de un nebun Îmbrăcat În prior. Pășea Împiedicându-se În continuu de pietrele neregulate. De acum, junghiurile din tâmple Îi Întunecau vederea, preschimbând pavajul accidentat Într-o ceață de scânteieri. Nici el n-ar fi putut spune cum ajunsese la fântâna construită din blocuri cenușii, străjuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Îți contractezi și să Îți relaxezi măruntaiele. Și mi se pare că subestimezi cât de primejdios e aconitul. Cine ți-a prescris această poțiune? Exista o umbră de suspiciune În glasul acela, care, totuși, suna politicos. Sunt Dante Alighieri, prior al cetății, răspunse poetul dintr-o dată și simți cum se prăpădește la un nou val de durere. Și sunt meșter spițer și expert În artele medicale. Știu bine că aconitul poate produce moartea... În timp ce vorbea, se apropiase de banc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de fetru ar fi fost Întins peste pavajul de piatră. La ureche Îi ajungeau glasuri neclare, o șușoteală nelămurită. Parcă trecătorii de jos, de pe stradă, s-ar fi Înțeles Între ei. Cu siguranță, se răspândise deja vestea că Dante Alighieri, prior florentin, poet, locuia acolo. Încercă o dorință neașteptată de a se arăta la fereastra chiliei pentru a le mulțumi, dar se simțea doborât de slăbiciune. Membrele refuzau să i se supună. Tot trupul parcă i se restrânsese la unica insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din biserica crimei. Chipul torturat al mozaicarului Îi stătea din nou dinaintea ochilor și parcă Îl chema la acțiune, de parcă i-ar fi fost rudă care Îl obliga la răzbunarea sângelui. Cu siguranță, conștiința era cea care Îl Îmboldea: ca prior al Florenței, nu era oare ca un tată pentru concitadinii săi? Sângele lor nu era și al lui? Trebuia să acționeze fără preget, fără să menajeze pe nimeni, urmând tot ceea ce Îi sugerau rațiunea și conștiința. Își făcu apariția În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu prăvălia lui, nu e sărac deloc, dacă e să ne gândim la cât costă doftoriile spițerilor ăstora blestemați... Dante ridică fruntea ca ars, făcând un pas spre secretar, care dădu Înapoi intimidat. Pe dată, Își aminti și el că priorul aparținea și el Artei spițerilor. Își mușcă limba blestemându-se singur, În timp ce Încerca să găsească un remediu la ceea ce spusese. Dar poetul se gândea la altceva. — Teofilo? Vrei să spui Teofilo Sprovieri, cu prăvălie la fântâna Morții? El e unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nou din cap, În timp ce Își freca obrazul. Poetul Îl văzu alergând spre camerele de gardă. Dar mai Înainte Îi simți privirea asupra gâtlejului, tăioasă ca un pumnal. Poate că trebuia să fie mai precaut, Își zise. Nu avea să fie prior pentru totdeauna. Era zi de târg, În spatele zidurilor vechi. Dante se hotărâse să străbată străzile Îmbâcsite de tejghele pentru a scurta traseul. Dar ar fi făcut cu mult mai bine dacă ar fi cotit-o spre malul râului Arno, descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
efort al său fu spulberat de bariera de trupuri, devenită de nepătruns. — Cine-i femeia aceea? Îl Întrebă pe un schimbător de valută care ședea În dreptul tejghelei. Era sigur că asistase la scenă. Cine e? Vorbește, ți-o poruncește un prior al Florenței! Bărbatul nu părea prea impresionat. — E doar baba Martina. E nebună, să nu o bagi În seamă. Și-a pierdut amândoi copiii la Campaldino. Dante rămase nemișcat pentru Încă o clipă, În timp ce mulțimea reîncepuse să Îl Înghiontească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de față. Dante rămăsese și el Împietrit. Își Închise grăbit gura, pe care trebuie că o ținuse deschisă de-a lungul Întregului spectacol, cuprins de o rușinare subită. Cu siguranță, urmările medicamentului numit chandu fuseseră cele care Îi provocaseră unui prior, membru al Consiliului Florenței, o reacție tipică pentru oamenii simpli, Își zise el. Se așeză la loc zăpăcit, sperând că nimeni nu băgase de seamă. Teofilo fu cel care curmă tăcerea. — Domnia ta vei Înțelege acum de ce obișnuim să ne referim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
De astă dată Augustino fu cel care curmă tăcerea. După cum vorbești, messer Alighieri, s-ar zice că interesul domniei tale În privința crimei nu se mărginește la pasiunea intelectului, ci că Îi urmezi meandrele și pe cărările lumii. Acum, că ești prior, vei avea poate prilejul să cercetezi vreuna din acele crime despre care ne-ai vorbit cu atâta patimă, zise pe un ton nevinovat. S-a comis oare vreo crimă? continuă el zâmbind, ca și cum ar fi azvârlit la voia Întâmplării o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]