261 matches
-
el. Elena era chiar îngrijorată că nu vine răspunsul Linei. Vrea să trimită pe moaca cea mică . . . - Pe cine? - Pe Mika-Le! Cine vrei să fie moaca mică? - Să trimită Elena ... pe ... Mika-Le? - Da' de unde vii? Nu știi că Elena a pripășit de astă-vară la ea pe soră-sa? în adevăr, Mini venea de departe. Știa că între Elena și soră-sa era o vrajbă mare. Că surorile nu se puteau suferi de când Mika-Le stricase logodna Elenei cu Maxențiu. - Dar ... de ce a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că degeaba ocărăște pe câte unul, unde îl vede, simte că jumătatea i-a scăpat, și lui Mini i se părea, când unul îi sta în față, că cellalt o pândește dinapoi. Ii era frică de ei. Pe lângă Rim se pripășise temeinic. Părea că doctorului îi lipsise înainte de ei elementul plăcut al lingușirii. Băieți de încredere, care ghiceau lesne și erau discreți. Aveau o curioasă inteligență: mediocră și perseverentă, obtuză și sfredelitoare. Rim făcuse demersuri și obținuse ca cei doi să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
meliferă. De aia se și ocupau,în bună măsură, localnicii, cu creșterea albinelor. Sus de tot, pe același versant, sudic, se ridică, măreț, muntele: îmbrăcat, bogat,în conifere, iar, mai jos, urmând masivele păduri de carpen, fag, ștejar. S-a pripășit, dracu știe de pe unde, un arab. O fi, nu zic, poporul arab, făcut din oameni cumsecade, acesta,însă, de se aciuise prin părțile Prisăcii, era o mostră a hoțismului, a câinismului, a banditismului și a tot ce e mai rău
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-n La răscruce de vânturi ! Lacul l-am pus, pervers, chiar în ușă, ca locatarii, pășind afară, să nime reas că-n el pân-la gât. Cât despre șarpe, am ales de data asta animalul cel mai mare și mai gras, pripășit în lac ca monstrul din Loch Ness. Te apuca jalea și mila pentru nenorociții proprietari ai casei cu pricina. Am dat din nou F4 și (yeaaah!) de data asta am citit cu volup tate: „You are an artist, a wonderful
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Șobolanul fiindcă avea ochii de rozătoare și îi îngusta ca pe muchiile unor lame de ras când vorbea despre plombe, fațete acrilice și implanturi care îi burdușeau buzunarele. La rândul lui, nici dentistul nu îl scotea din „homar“ și „arab pripășit“, așa că se disprețuiau în tăcere ori mârâiau unul la celălalt, ca doi câini. Dar Omar nu se gândise vreodată că, într-o zi, o să-l doară caninul în așa hal și că o să-i încapă pe mâini. N-avusese necazuri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mi-a întins mie alta, și a pornit-o pe uliță. Eu după el. Ne-am îndreptat spre pădurea de sălcii, aflată la ieșirea din cătun, la câteva sute de pași, unde trăiau și se înmulțeau nenumărați cerbi. Nu știu cum se pripășiseră tocmai acolo și ce anume îi făcea să nu plece, mai ales că nu exista nici o împrejmuire. Se speriau, poate, de golul din jurul pădurii și stăteau în ea ca într-o cușcă deschisă fără să o părăsească. Dealtfel, animalele păreau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cafenelei, fără să scoată o vorbă?" "Dar de ce tac? Nu v-ați lămurit?" "Și ce-i cu cerbii aceia? Nu-i minciună?" "De unde până unde cerbi pe țărmul mării? Nu s-a mai pomenit așa ceva. Ce, sânt câini să se pripășească acolo?" "Și de ce rămân, să fie împinși în mlaștină, când nimic nu-i oprește să plece, să fugă? Am înțeles că pădurea de sălcii nu e împrejmuită". "Dar pe tine cine te oprește să pleci? se întoarse Mopsul spre Domnul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-a întins mie alta, și a pornit-o pe uliță. Eu după el. Ne-am îndreptat spre pădurea de sălcii, aflată la ieșirea din cătun, la câteva sute de pași, unde trăiau și se înmulțeau nenumărați cerbi. Nu știu cum se pripășiseră tocmai acolo și ce anume îi făcea să nu plece, mai ales că nu exista nici o împrejmuire. Se speriau, poate, de golul din jurul pădurii și stăteau în ea ca într-o cușcă deschisă fără să o părăsească. Dealtfel, animalele păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cafenelei, fără să scoată o vorbă?” „Dar de ce tac? Nu v-ați lămurit?” „Și ce-i cu cerbii aceia? Nu-i minciună?” „De unde până unde cerbi pe țărmul mării? Nu s-a mai pomenit așa ceva. Ce, sunt câini să se pripășească acolo?” „Și de ce rămân, să fie împinși în mlaștină, când nimic nu-i oprește să plece, să fugă? Am înțeles că pădurea de sălcii nu e împrejmuită”. „Dar pe tine cine te oprește să pleci? se întoarse Mopsul spre Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceva?", încredințat că ceea ce îmi înregistraseră timpanele fusese un mic 33 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să-și lase bala sa de melc asupra unei noi bulbucături de pe fațadă... Zic și raiul fiindcă, într-un colț al cimitirului, se pripășiseră și niște țigănci murătorese, specialiste la îndeplinirea la ultimele dorințe, cu tămâie, lumânări, mititei, murături și damigenele de cocîrț. Murătoresele însă, după nițică vreme, au fost alungate de dubele de gabori. Dubele de milițieniști, primind ordin de la Comitetul Central să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la ficați, numai să fi încercat să-ți storci vreun coș de pe ea. Așa că ne-am lăsat scândurelele pe piept în plata lui Dumnezeu. Ne-am culcat fiecare pe bucățica lui de trotuar. Prin domicilii nici pomeneală să ne mai pripășim. Ne văicăream și-o frigeam înainte cu bolitul... 49 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Iar când paznicii ăia vor adormi, în sfârșit... Pîst, Chiose nehalit!... Trăgând niște sforăituri... Bă, Chiose, bre... De să se cojească varul de pe pereți. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
știa, fără mimică melodramatică, că va fi împușcat. Îl mai țineau în viață așa, până când aveau să prindă o zi în care zgomotul aproape uitat al cartușelor plutonului de execuție avea să sperie totodată și cârdul de ciori ce se pripășise prin curtea poligonului de execuții. Aveau să împuște, adică, dintr-o singură execuție, doi iepuri. Până atunci îi mai permiteau și lui Gărgăriță să se antreneze la planșeul său de ciment și lăsau și ciorile să mai tragă în piept
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dacă ai avut scaun..." Eu, toată perioada, n-am avut noroc. Mă simțeam perfect. Într-o singură sâmbătă mi se clătinase un dinte. - I-ai mărturisit? - I l-am arătat. Am căutat-o de urgență la gazda ei, unde se pripășise după ce fugise de-acasă, o femeie bătrână, căreia, pe fiecare 15 ale lunii, tot eu îi plăteam întreținerea și chiria. Dina a pus mâna pe el, l-a clătinat și mi-a spus: "Asta nu se pune! Dintele ăsta e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu obosea stând în picioare toată ziua. Se chinuia mai mult noaptea. Se scula din ceas în ceas și dădea târcoale 14 prăvăliei. Locul era pustiu, îi era frică. Când auzea dinii de la bordeiul lui Grigore, parcă se mai liniștea. Pripășise vreo două javre la ușa lui, să-l scoale dacă simt om străin, dar dulăii erau mai mult călători, nu trăgeau la casă de om gospodar, când îi căuta erau fugiți. Iarna, spre groapă nu-și mai făceau drum decât
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iar: - Mai dă-mi! Îi aducea încă o porție. Apuca feliile de mămăligă tăiate cu firul de ață, sufla în fiertură și mesteca rar. Lina pregătea sosurile în farfurii adânci. Îl aștepta să șteargă urmele de pe marginile tacâmurilor, gonea câinii pripășiți la picioarele cârciumarului și strângea masa. Stere se mai închina o dată, de mulțumire, apoi deschidea ușile cele noi ale prăvăliei. Clopoțelul de deasupra se smucea timp îndelungat, sunând fără rost. Ea se apuca să măture dușumelele, murdare de noroiul adus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cela-i cavaler... e iute... oare știe franțuzește? Cea ce-ncunjură mulțimea i-o romantică copilă. Bruh! mi-i frig - Iată pe mână cum codește-un negru purec Să-mi moi degetul în gură? am să-l prind - ba las săracul. Pripășit la vro femeie, știu că ar vedea pe dracul - Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns! " la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă - de blazat ce-i. Măi motane, Vină-ncoa să stăm de vorbă, unice
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Elena Manu, acum Suțu, împlinise 50 de ani când finaliza cea de a treia căsătorie, impunându-se puțină reticență din partea acelor comentatori care condamnă și critică cu vehemență pe arhondologul Costandin Sion, atunci când acesta reliefează niște realități ale lumii grecești pripășită prin părțile noastre vizând îmbogățirea cu orice preț. După 19 ani de conviețuire, nu cunoaștem în ce condiții, dar bănuim că nu au fost dintre cele mai bune, ceea ce trebuia să se întâmple devine realitate, divorțul. El a fost însoțit
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și de rea credință. În realitate, s-au făcut doar unele reparații. Din actele de la dosar rezultă clar că aga Grigore Suțu a făcut căsătoria din interese materiale, altă dovadă că arhondologul Constandin Sion nu greșea când gratula pe cei pripășiți la noi cu astfel de scopuri prin epitetele pitorești bine cunoscute. În acest răstimp, toți cei arătați mai sus ca stăpâni se dau drept proprietari ai Umbrăreștilor, rolul principal avându-l, totuși, adevăratul stăpân, care era Elenco Manu, în popor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
unul oarecare: to thérion este animalul sălbatic, încă nedomesticit, monstrul, reptila veninoasă. Copilul este încă la jumătatea drumului dinspre starea naturală, neșlefuit de cultură, aflat la margine. Biblia este clară asupra acestui punct (Proverbe, 28, 15)37: Dacă nebunia se pripășește în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el". În numele Bibliei, America puritană contemporană recomandă adesea pedeapsa corporală. Cartea Proverbelor este bogată în aceste imagini ale corecției educative: Cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său, dar cine
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fi durat serile de clacă tot n‐ar fi terminat de spus cele mai frumoase poezii și basme, pe care numai ea le putea înmagazina și spune cu un meșteșug fără de seamăn. A tatei - care, născut la Bârlad, s‐ a pripășit la Priponești - unde a făcut gospodărie mare doar cu mintea și brațele sale, cumpărând pământ și înzestrând trei băieți și trei fete... Tata de la care am aflat alte spuse despre cel pe care îl avusese prefect de județ într‐ o
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
revenirea în țară pentru ocuparea tronului. Prin tot felul de malversațiuni și acțiuni de culise, consacrate și încetățenite deja pe scena politică românească, va impune slăbirea, dezagregarea sau atomizarea principalelor partide politice ce „prestau rotativa” la guvernare. Carol și Camarila „pripășită” la Curtea Regală, structurată pe combinații în care primau interesele pecuniare și alte afaceri dezgustătoare, al căror patron din umbră era regele, în scurt timp vor conduce treburile țării în chip autoritar. Oportunitatea se va ivi o dată cu eșecul guvernului liberal
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
fereastră, pe horn, prin crăpăturile pereților, prin găurile de șoareci, sau chiar apare disimulată ca rahat de muscă depus pe lustră. Jigania poartă un nume, (păi cum altfel?) de extracție curat americană (mă așteptam la asta), inventat de un ovreiaș pripășit prin curtea CIA, care l-a slobozit în lume sub numele de Facebook. Prin naivitatea utilizatorilor, acest Facebook a devenit un fel de imens bazar, în care oamenii de bine își expun de bună voie la tarabă, secretele casei și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
coadă cu terebentină. Vezi cum tâlhari proveniți tot din rândul acelorași copoși se plâng în presa centrală că unul care-i zice pe actul său de identitate Culiță Tărâță, a luat toată Balta Brăilei în care spre disperarea jigodiilor țărăniste pripășite până în vremurile noastre prin altoire pe tulpina altor partide, cultivă omul grâu și porumb pe întinderi cât vezi cu ochii. Ei ar fi dorit ca acolo să nu fie decât mlaștină și să cânte broaștele Hora lui Coposu-n două
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
limpede faptele de corupție ale mai tânărului Macedonski, fapte pe care istoricii și criticii literari le-au ocolit pentru a păstra buna imagine a scriitorului 159. În editorialul din 8 aprilie 1879, Macedonski este numit "un cenușer român", "amploiat" liberal pripășit în Dobrogea pentru a face educație politică, administrativă și economică "sălbaticilor" dobrogeni. Eminescu sesiza în Macedonski o categorie de politicieni "roșii" pe care turcii i-au numit genabet-tacâm. Jurnalistul prefațează, cu această "fiziologie", publicarea documentelor, în același număr, dezvăluind cine
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
induși în greșeală și puși să se roage la așa-zișii <sfinți> Vündün și Bruno. Populația aceea nici nu-și spune că ar fi vandană ci vündünă, dovedind, și în felul acesta, că în cele câteva veacuri de când s-a pripășit pe acele locuri n-a reușit să-și însușească măcar sunetul a!" În timpul acesta, la Catedrala Națională Sfinții Vündün și Bruno, Înalt Preasfinția Sa, Mitropolitul Bruno Slot, învăța mulțimea adunată în sfântul locaș că vandanii, conform ultimelor cercetări, nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]