517 matches
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SIMT... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Simt inima în două cum se rupe Când un vulcan în pripă mai erupe Lava mă arde strașnic pan' la os Întorsă-i viața, straiele-s pe dos... Strig și alerg... cărările-s de toamnă, Iar cerul cu urgie tot mai toarnă Cuvintele nespuse mă rănesc Atâtea frunze veștede privesc... Dar cine poate
SIMT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354946_a_356275]
-
Ei au mai nimic. Prea târzia pâine, sare, pește clipe. Stau, răbdând, la spate, celui slab, si mic, Până ce presimte foșnet de aripe... Sunt pe lume îngeri. Slabi și ei, si goi. N-au cu ce să-mbrace, nici măcar în pripă. Stau, în ger, de pază, celor în noroi, Și îi înveșmântă-n propria lor aripa. Sunt pe lume îngeri. Mică li-i diata. Nu au haruri, daruri să mai înfiripe. Stau în umbră celor ce au tot de-a gata
GALS DE ÎNGERI ÎN ADVENT JIANU LIVIU-FLORIAN SUNT PE LUME ÎNGERI? de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355204_a_356533]
-
putea închide ușa din cauza gerului. E drept că afară erau minus 15 grade... Mă întreb, însă, la Vladivostok, unde termometrul arată frecvent minus 30 de grade, avioanele mai folosesc ușă? După cele două ore de temeri că ușa reparată în pripă ar putea să se deschidă în cer, acolo unde ne-o doream cât mai ermetizată, și după o mică răzmeriță pornită împotriva echipajului aeronavei de către niște tineri cu sânge fierbinte, care, după atâta tensiune nervoasă, voiau să plece o dată, fie
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356233_a_357562]
-
apoi în grup de trei medici (niciunul dintre ei nu era cardiolog sau neurolog!), este acuzat de una dintre doctorițe de sevraj (protestul meu la această acuză jignitoare n-a fost luat în seamă), este tratat foarte sumar și în pripă de... colecist (sic!) și apoi i se face vânt din spital (toți trei susțin că n-are probleme cu inima, fără a se sinchisi câtuși de puțin de atenționările mele în legătură cu ciudatele puseuri de tensiune și cu durerile de cap
NEOMENIA ŞI NERUŞINAREA – DOUĂ DIN REALIZĂRILE DE HARAM ALE POSTDECEMBRISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368886_a_370215]
-
poate fi tras prea mult la răspundere pentru minciunile spuse de a atrage iubire asupra lui, este totuși cel mai nefericit în iubire, cel mai nesatisfăcut, cel mai zbuciumat și invidios tocmai pentru ceea ce este autentic la alții, știind din pripă că el nu a atras dragostea pentru ceea ce este el, ci pentru ce a falsificat..pentru fața lui ”serioasă” - falsă! Poate fi tras la răspundere dacă trece în altă extremă, dar acestea se cam îmbină... În alt caz mai fericit
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
P.S. Le moț = le moț, LE MOȚ= LE MOȚ Le moț ǂ LE MOȚ Gheorghe A. Stroia (traduit par Virginia Bogdan) Ștreangul Cuvântul și-a pus ștreangul de gât; cineva a tras prea repede scaunul. Condus pe ultimul drum, în pripă, Cuvântulși-a pus ștreangul de gât;cineva a trasprea repede scaunul.Condus pe ultimul drum,în pripă, fără... un cuvant! *** La potence Le moț s’est mis la courroie autour du cou; quelqu’un a tiré la chaise promptement. Conduit sur
CUVÂNTUL = LE MOT (TRADUCERE ÎN LIMBA FRANCEZĂ VIRGINIA BOGDAN, 154 PAGINI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370763_a_372092]
-
Stroia (traduit par Virginia Bogdan) Ștreangul Cuvântul și-a pus ștreangul de gât; cineva a tras prea repede scaunul. Condus pe ultimul drum, în pripă, Cuvântulși-a pus ștreangul de gât;cineva a trasprea repede scaunul.Condus pe ultimul drum,în pripă, fără... un cuvant! *** La potence Le moț s’est mis la courroie autour du cou; quelqu’un a tiré la chaise promptement. Conduit sur le dernier chemin, à la hâte, sans... moț dire! Comă Cuvântul a căzut în comă... indusă
CUVÂNTUL = LE MOT (TRADUCERE ÎN LIMBA FRANCEZĂ VIRGINIA BOGDAN, 154 PAGINI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370763_a_372092]
-
gnom, luând sublimul prea ușor, Nepricepând, în mâzga lui, cu cine Se-ncumentă, a ridicat spre mine Un braț necugetat, dezgustător. Surprins de lovitură, am căzut. Dar, s-a trezit, în chiar fatala clipă, El, Lupus lupus, ce-a venit, în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
alegerea și nu mai urmăreau calitatea acțiunilor în care se avântau. Mulți nu mai aveau răbdare și nici interes să își respecte principiile ori să supună unei logici elementare hotărârile ce urmau să fie luate. Prea multe se făceau în pripă și, firesc în asemenea condiții, de mântuială. Dacă oamenii ar avea dreptul la relaxare, poate că ar fi un alt tablou general, dar acest drept, fără să-l răpească cineva, a cam dispărut. Timpul insuficient ori prea multele interese, adeseori
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sub cer spuzit de albe lampioane reci Se cuibăresc timide-n șoapte-ndurerate Umbre disperate pe lungile poteci, Sunetul pașilor s-a afundat în noapte. Soarele rătăcit a asfințit în pripă, Își arde inima în palid bob de jar, Se sprijină pe vîrf de munte înc-o clipă, Privirilor, ce îl petrec, vremelnic far. Pădurea pălește-n lumina ce moare, Orbite frunze ard în adieri, foșnit; Mai tremură visând fierbintea-mbrățișare; Ziua
FIORUL ZILEI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369694_a_371023]
-
singurul subofițer din cei ce fuseseră în casa lui Toader în noaptea când acesta nu-și spusese lămurit adeziunea și singurul legionar ce nu abdicase de la crezul legiunii. O spusese răspicat și la căpătâiul mortului și la groapa săpată în pripă în cimitirul satului. Preotul slujise ce slujise, dar Cucu cocoțat pe mormanul de pământ scos din groapă ținu o cuvântare despre meritele locotenentului legionar. Sătenii îl priviră mai întâi muți, apoi uimiți. Nu se obișnuise așa ceva în satul lor. Învățătorul
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > IUDE DE ȚARĂ... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1078 din 13 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Câtă țară și risipă De români fără de țară Și de viitor ce-n pripă, Ca la mână, pe-o brățară, L-am pierdut doar într-o clipă, Ca pe un bagaj în gară Într-o clipă de demență, Într-un ceas de rătăcire, Într-o zi de somnolență, Într-o lună de-amăgire, Într-
IUDE DE ŢARĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353335_a_354664]
-
Copii, bărbați, femei lacrimogene... Știți unde?...chiar la Cinema Balada ! Cum te cutreieram eu primăvara Ai mei spunându-mi, că-s un derbedeu Și numai când sfârșită era vara Mă dezlipeam de tine, Ateneu. Iar prima mea iubire arsă-n pripă Sub doi copaci bătrâni, și seculari Iubire ce a fost doar o risipă O știu prea bine, și cei Doi Stejari Duminica îți vizitam Oborul... Așa cum cetățenii toți, făceau Talciocului mereu o să-i duc dorul Și micilor de pe grătar, ce
FOCSANI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353413_a_354742]
-
trupu-ți nesecată sevă De alte trupuri care-au stat Încătușate-n lunga vreme, Ia puritatea din păcat Și-nchide cercul! Nu te teme! Sosit-a timpul, oră, clipă Să lași în urmă, și uitării Să dai domol și nu în pripă Sărutul dulce-al răzbunării. Referință Bibliografică: ÎNGER ȘI SUFLET - versuri - Sărutul dulce-al răzbunării / Maria Ciumberică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 432, Anul II, 07 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Maria Ciumberică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SĂRUTUL DULCE-AL RĂZBUNĂRII de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354301_a_355630]
-
mai găsesc nici drumul către soare. Și mă trezesc în noaptea cea adâncă, În miezul iernii neîndurătoare, Când gerul se întinde până-n zare Și când zăpada ne așteaptă lângă. Dar viscolul învălmășește malul, Și chipu-i de nisip, în mare pripă, Chiar dacă marea-l mângâie cu valul Și-i mai aproape-n fiecare clipă. Nu știm când este vis și când realul, De sentimente tot făcând risipă. Leonte Petre Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: RISIPĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RISIPĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353183_a_354512]
-
zâmbet se mai dezbate Ultimul chicot mai dă din coate, Semnu întrebării tot mai așteaptă Este-n exil pe ultima treaptă. Teii în floare "cădesc" cu parfum, Vorba aceasta ce vreau să ți-o spun Atâta risipa se scaldă în pripă, Zborul se vrea! Mai cere-o aripă. Șei de-aș avea le-aș pune pe cai Să treacă prin câmp, cu mare alai, Stârvul minciunii să-l calce-n picioare Zâmbet să dea celui ce n-are... 08 iunie 2015
ZÂMBET de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352728_a_354057]
-
arunce dogoare spre grâul mijit în întinse ogoare o pâclă înaltă și rece de dril își cerne zăpada târzie-n April fereastra-ncălzită se umple de lacrimi prelinse-n șiroaie de-a mărului patimi ce-și strânge podoaba de floare în pripă să nu i-o doboare-a ninsorii aripă se-amestecă albul din cer cu mirosul din creanga-nflorită sporindu-i frumosul și greu o încarcă de-o nouă povară lipsind-o de rodul gândit pentru vară pe albe imașuri stau
ZĂPADA MIEILOR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353745_a_355074]
-
ce-a mocnit, se-aprinde focul iară și ardem că pe vremuri, iubire "foc și pară". Te simt, mă simți, plăcută reverie, ești că o ploaie caldă căzută pe câmpie, eu sunt ca și pământul care uscat de dor te-absoarbe-n pripa, ca râul pe izvor, din dulcea-nvăluire iubirea ne sporește suntem doi feti frumoși, veniți dintr-o poveste. Eu mă las furat de vraja-ți, tu-mi trezești tainici fiori răscolindu-mă-n adâncuri, mă înalt, plutesc și zbor, revenit din
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
cum arde al meu trup și dornic de răzbunare îți răspund cu un sărut, gură mea mi te vrea pradă, sub o ploaie de săruturi, simt cum trupul tău vibrează, dar îți ții mâinile scuturi. pumnii-ți mici, ascund în pripă doi sâni albi și mătăsoși pielea ta se înfioară sub sărutu-mi pofticios; prada-mi ești, ce dulce pradă pielea ta simt se topește ca si fulgul de zăpadă, te întorci și haiducește vrei să-mi scapi, dar n-ai scăpare
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > IUBIREA CE ARDE! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 491 din 05 mai 2012 Toate Articolele Autorului IUBIREA CE ARDE! Iubirea ce arde, Aruncă petarde, În clipe bastarde! Nu pierde nici o clipă, Să faci totul în pripă, De iubire multă risipă! Fii mereu consecvent, Să nu rămâi repetent, În iubire să fii absent! Sunt sigur vei reuși, Îmi vei mulțumi, Cât timp vei trăi! Referință Bibliografică: Iubirea ce arde! Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IUBIREA CE ARDE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357912_a_359241]
-
Cărunt de așteptări, un dor cernit Și-a lepădat veșmântul enigmatic Făcându-ți semn cu-n gest nedeslușit? De ce înnozi pe cerul tău, sălbatic, Atâtea taine, când zâmbești, apatic, Rostogolind speranțe-n infinit? Și-n patima de gânduri prinsă-n pripă De trena umbrei trase prin lumină Te înfășori, mai zăbovești o clipă, Cu răzvrătirea-ți fără de pricină Frângi toata truda zbaterii de-aripă Ce străjuia iubirea-ntr-o verbină. Poate ți-aduci aminte Poate ți-aduci aminte, într-o doară
SONETE (II) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358214_a_359543]
-
aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Motto: Zadarnic la icoane sărutul îl întinzi; Lumina în morminte, nu poți ca s-o aprinzi... Cu ce e vinovată - zic - biata urzică? Abia ce a ieșit și tremură de frică; În săptămâna mare, în pripă-i acuzată Că a-nțepat cândva un fiu născut din fată. Până ieri, sărmanii te căutau sub frunze, Dar astăzi, te împroașcă cu venin pe buze; Ai ridicat din pat bolnavi de anemie Și ai hrănit pre mulți ajunși la ananghie
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357607_a_358936]
-
până în Germania din pricina lor, le aruncase el în obraz cu ochii aprinși de ciudă. Știau însă că lucrurile nu stăteau tocmai așa, altfel n-ar mai fi colindat prin câteva orașe înainte ca să le pice lor pe cap. Plecând în pripă, în pofida încercării amândurora de a-l domoli, Sigi trântise ușa în urma lui, de li se zguduiseră pereții. Peste vreo trei săptămâni primise scrisoare de la Berni, acesta îi cerea pe un ton aspru socoteală pentru felul cum se purtase cu fiul
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
ne-nchipuiam că am scăpat pentru vecie de egipteni și-a lor robie, văzurăm carele de luptă ce alergau mâncând pământul, ca să ne-ntoarcă înapoi cum cîinii-ntorc turma de oi. Căci chibzuind la ce va fi după plecarea noastră-n pripă, ei au văzut marea risipă în lipsa forței de-a munci ... O, Doamne, ce mai hărmălaie se ridică din toată gloata! Cei slabi plângeau și blestemau, iar unii m-acuzau fățiș că i-am momit cu libertatea, ca pe-un măgar
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
cuprind pământul, emoționant. Umbra-i căutată, râul e tentant, Ploaia se dorește scut contra năduh, Când sărutul verii devine stresant! Sărutul toamnei Ai schimbat culoarea cerului de seară Chiar din prima clipă în care-ai apărut Și-ai sosit în pripă, în ceas neprevăzut, Renăscând paloarea florilor de ceară. Brumă peste rouă în noapte ai cernut Și-asmuțind vâltoarea, văi se înecară, Distrugând savoarea verii cea sprințară, Rătăcind, când plouă, reci picuri de sărut. Tu ai dat naturii nouă-nfățișare, Rod
DIN SĂRUTUL ANOTIMPURILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360533_a_361862]