282 matches
-
răspuns scrîșnind: ― De, nea Chirilă, eu nu I-aș fi iertat, măcar de m-ar fi și omorât pe urmă! ― Bine zici, Petrică, bine! încuviință Chirilă umil. 2 Titu Herdelea se pomeni într-o bună zi cu preotul Belciug din Pripas. Era îmbrăcat bine, cu palton nou, antereu nou, barba tunsă frumos, în sfârșit curat și gătit ca un pețitor, cum nu-l văzuse niciodată pe acasă. ― Mi-am luat congrua pe șase luni și am venit, că tot mi-era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi trecut prin sat doi călăreți pe cai albi cu porunci de la vodă. În fața cârciumii pe bătătura unde se ținea hora, pâlcuri de oameni se opriră să afle noutăți. Mulți născoceau amănunte alandala. Ignat Cercel, ca un câine de pripas, trecea de la un grup la altul, cu aceeași întrebare: ― Oare n-o fi poruncit despre pământuri, măi oameni? Primarul Ion Pravilă, după ce ascultă în dreapta și-n stânga, strigă în batjocură: ― Măi, nu cumva or fi cai verzi pe pereți călăreții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
loc; Poate-ntâlnim în drum o-ncrucișare, Căci timpurile trec și nu se-ntorc. Parcă aud un glas scâncind o doină. Dar asta o părere a rămas; Peste Pământ s-a abătut o moină, Să nu accepți o viață de pripas. Pahar stingher Ce cristal o fi în paharul acesta de neculoarea apelor de munte și de tăria diamantului de rotunjimea brațelor tale și adâncimea ochilor tăi mai adânci decât marea? Oricât aș bea din el mereu e dulce și amar
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
cuiva din mulțime biletele... Așa ceva n-am să uit și n-am să iert câte zile voi avea. Și vreau cu ardoare să știu cui i se datorează această sadică tratare a spectatorului român de teatru ca o vită de pripas. Să ne înțelegem. Nu sunt copil, nu sunt fecioară, vezi bine că am stat de mii de ori la cozi furibunde și interminabile în vremea ceaușismului. Toate oasele, toți mușchii și toți porii și măruntaiele corpului meu cunosc prea bine
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
știu că e mai bună o dragoste uzată, cârpită, decât singurătatea. Cel puțin, îl cunoști pe celălalt. Te știe și el. Ești ca și singur, dar la nevoie e un suflet lângă tine. Nu te simți ca un câine de pripas." 41. Toți cei care mă caută (din fericire, puțini) se simt obligați să mă încurajeze. Asta mă descurajează și mai rău. Înseamnă că stârnesc milă, ceea ce m-a deranjat totdeauna. Numai că, probabil, Iacă nu m-ar încuraja, m-aș
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Împotriva adepților navigației solitare, dar Înfruntarea inconștientului este altceva decît Înfruntarea stihiilor. De n-ar fi fost vorba decît de Înfruntarea propriului inconștient, poate că ar fi scos-o la capăt destul de ușor, dar, așa cum cineva adăpostește un cîine de pripas, el se crezuse dator să adăpostească robustul inconștient al tatălui lui, ceea ce nu era chiar o nimica toată. Își Îndopase creierul de parcă ar fi turnat În el cu pîlnia, iar acum dădea pe dinafară - o imagine care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mine, în spatele lui Rodoald, se afla skilpor-ul, scutierul, prezentându-i armele. După ce, la ușa bisericii San Giovanni, scutierul a frânt în două lancea regelui său, și Rodoald, o săgeată, mi-am frânt și eu lama spadei într-o piatră de pripas, am dat ordinele cuvenite și l-am lăsat pe Rotari pe mâinile călugărilor. Viața mea publică luase sfârșit, deoarece n-aș mai fi putut să slujesc alt rege. Am convocat consiliul și am renunțat la toate funcțiile și însemnele. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rod? Pfuuh, uite că sădisem frica În mintea celui dintâi păzitor care stătuse de vorbă cu mine, iar spaima rodise acum În tovarășii lui. - Tatăl știe să pună foc și pe cer senin, le-am mai zis. - Marș! Câine de pripas! Îmi spuse unul dintre ei și, intrând În peșteră, se repezi la mine și mă izbi cu piciorul. - Mare noroc ai că Vindecătorul tău te-a Învățat să lovești doar omul legat, am scrâșnit. Mă mai lovi o dată și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și barba să crească, iar Runa Își azvârlise Într-o râpă sulițele, pietrele de mână și arcul, astfel Încât nimeni să nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care mă urmăreau. Se lipiseră de niște vânători de pripas, care Își părăsiseră pământurile de unii singuri, astfel Încât ai fi zis că Runa și Enkim porniseră la drum cu vrăjmașii mei de la bun Început. Ajunseseră la capătul tuturor pământurilor odată cu cei din fruntea mulțimilor conduse de Scept și, acolo, avură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am ținut tot mai aproape de Scept și de Gau, căci asemenea lucruri erau sau scornite de ei, sau aflate de la cineva care mergea alături de tine. Atunci, ne-am băgat să-l slujim pe Gau, căci și el era vânător de pripas, din cel ce plecase singur la drum, lăsându-și neamul acasă. Ticălosul era tovarăș cu Scept, care se sfătuia cu el mai mereu așa că, aveam de la cine să tragem cu urechea. Într-o seară, au părut să Înebunească amândoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu știam exact ce anume - și de aceea avea nervii cam zdruncinați. Din acest motiv, se spunea, renunțase la facultate cu câteva luni În urmă. Cum ne-a văzut, Carmina s-a aciuat imediat pe lângă noi, ca un câine de pripas, fărĂ un cuvânt. N-am reușit prin nici un tertip să scăpĂm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fărĂ pic de ezitare că e o privire de om nebun. Din când În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nu știam exact ce anume - și de aceea avea nervii cam zdruncinați. Din acest motiv, se spunea, renunțase la facultate cu câteva luni în urmă. Cum ne-a văzut, Carmina s-a aciuat imediat pe lângă noi, ca un câine de pripas, fără un cuvânt. N-am reușit prin nici un tertip să scăpăm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fără pic de ezitare că e o privire de om nebun. Din când în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fiică-mea, nu mai e acum decât o scroafă bătrână, că acuși face patruzeci. Dar și ea s-a purtat așa bătător la ochi, aproape ca și Herrmann. Și Hannelore a uitat deseori că nu-i dintr-o familie de pripas. Și de câte ori nu s-a purtat ca și cum nu ar fi primit nici o educație. A spart geamuri cu obrajii goi și, pe urmă, fără să clipească a înfulecat cioburile și în timpul ăsta a râs din rărunchi, în timp ce-și tăia
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
obligații juridice, fiscale, de poliție și, bineînțeles, administrative: întocmirea cislei (cotizației), strângerea și vărsarea dărilor, obligarea celor fugiți din sat la plata dărilor, tocmirea împreună cu sătenii a văcarilor pentru păscutul vitelor, înștiințarea satelor din jur când se găsesc vite de pripas, paza pătulelor și a depozitelor de rezervă, obținerea de terenuri pentru cultură și imaș de la isprăvnicie, când nu ajungeau pentru săteni ș.a. Tot vornicul avea grijă ca vitele sătenilor să nu strice recoltele, prin ridicarea gardurilor țarinei și ancheta stricăciunile
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se împace sau le fixa gloaba pe care o plăteau. Vitele nu se puteau închide decât în oborul comunal. Dacă în termen de trei zile proprietarul în culpă nu se prezenta să le scoată de la obor, acestea se scoteau de pripas și, după trei luni, se vindeau la licitație. În fiecare comună a existat până la reforma poliției, în 1948, câte un post de jandarmi, condus de un subofițer. La acest post de jandarmerie își satisfăceau serviciul în termen câte 34 militari
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de voce proprie.“ (N. Manolescu, Arca lui Noe) Cele două părți (însumând 13 capitole) au titluri metaforice, Glasul pământului, Glasul iubirii, punând în opoziție „vocea“ rațiunii și cea a pasiunii (conflict psihologic). Spațiul paradigmatic al lumii lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșită brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
noaptea își făcuse planuri, iar dimineața lea aruncat ca fiind inutile. De la Gogu Ionescu nu mai avea nimic de așteptat. Dacă nici măcar nu la recunoscut? Își amintea el, de când a venit, că satul Lespezi e aproape de tot, cam distanța dintre Pripas și Jidovița, pe care o făcea odinioară în fiecare zi de câte două și trei ori. Pentru orice eventualitate vru să întrebe pe logofăt. În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut și care scosese pălăria
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
doi ani de armată, îi vorbește despre sărăcia sa și a fetei pe care o iubește. Neavând bani de nuntă, Petre nu se poate însura cu Marioara și situația disperată a flăcăului îi amintește lui Titu de vecinul lui din Pripas, Ion. Întreaga secvență sugerează un conflict social latent, generat de sărăcia țăranilor. În același timp, are rol în caracterizarea indirectă a personajelor, reliefând contrastul dintre calitățile umane ale tânărului țăran (fusese vrednic la oștire, ajungând caporal, o iubește pe Marioara
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sugerând ideea de incipit și final, dar și imaginea „unui corp sferoid“ (L. Rebreanu, Jurnal). Între cele două capitole, se închide un destin tragic, cel al eroului care dă și titlul romanului. Spațiul paradigmatic al lumii lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșite brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
corp sferoid“ (L. Rebreanu, Jurnal). Între cele două capitole, sunt urmărite destinele tragice ale eroilor, din perspectiva obiectivă a unui narator omni scient, dublată de perspectiva subiectivă a unor personaje focalizator. Spațiul paradig matic al lumii lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lume; lung; Marele Zid Chinezesc; mărime; mătușa; melancolie; meșter; monument; necunoscut; nepătruns; neplăcere; de netrecut; între oameni; ocrotit; ogradă; opoziție; opri; oprit; paravan; părete; părinți; perete alb; perimetru; peste; piatra; pink floyd; placaj; plasă; de poliție; nu pot trece; prag; pripas; probă; proteja; pumn; pușcărie; rece și înalt; restrîns; rezistent; rezistență; rigid; a sări; sec; separare; separație; sex; sfîrșit; singurătate; solid; a sparge; stabilitate; stîncă; stricat; tăcut; tencuială; timid; trainic; trăinicie; trecere; tristețe; valută; veșnic; vîrf; voievod; zidar; zidari; zidul chinezesc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lăsase cu burta la gură!!!. Domnul Cioană nu a mai suportat această lovitură și a reacționat într- un mod neobișnuit și tragic. A împrumutat de la un vânător o pușcă de vânătoare sub pretextul că vrea să împuște un câine de pripas, posibil turbat și, neștiut de nimeni, s-a dus la vie și s-a împușcat. Nu a lăsat nici un gând de adio nimănui. A lăsat în urmă o soție tristă care ulterior a predat via statului. A trăit apoi multă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de voce proprie.“ (N. Manolescu, Arca lui Noe) Cele două părți (însumând 13 capitole) au titluri metaforice, Glasul pământului, Glasul iubirii, punând în opoziție „vocea“ rațiunii și cea a pasiunii (conflict psihologic). Spațiul paradigmatic al lumii lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșită brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
noaptea își făcuse planuri, iar dimineața lea aruncat ca fiind inutile. De la Gogu Ionescu nu mai avea nimic de așteptat. Dacă nici măcar nu la recunoscut? Își amintea el, de când a venit, că satul Lespezi e aproape de tot, cam distanța dintre Pripas și Jidovița, pe care o făcea odinioară în fiecare zi de câte două și trei ori. Pentru orice eventualitate vru să întrebe pe logofăt. În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut și care scosese pălăria
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
doi ani de armată, îi vorbește despre sărăcia sa și a fetei pe care o iubește. Neavând bani de nuntă, Petre nu se poate însura cu Marioara și situația disperată a flăcăului îi amintește lui Titu de vecinul lui din Pripas, Ion. Întreaga secvență sugerează un conflict social latent, generat de sărăcia țăranilor. În același timp, are rol în caracterizarea indirectă a personajelor, reliefând contrastul dintre calitățile umane ale tânărului țăran (fusese vrednic la oștire, ajungând caporal, o iubește pe Marioara
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]