711 matches
-
satisfacere, s-adîncesc în lac, în mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de portocale. În acea dumbravă este peștera ce am prefăcut-o-n casă, și prisaca mea. Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine. Lucrez toată ziua câte ceva. Știi că-n tinerețea mea am fost la un sculptor. De aceea, după ce-am netezit granitul peșterei mele, am împlut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
jur împrejur una peste alta pîn-în ceriuri și-n mijlocul lor se adâncea o vale, o grădină de vale cu izvoare, în mijloc c-un lac și-n mijlocul lacului o insulă pe care stăteau în șiruri lungi stupii Unei prisăci mari. - E insula lui Euthanasius, gândi el uimit și pășea încet, minunîndu-se la fiecare pas. Până și insectele erau îmblînzite în acest rai. Fluturi curioși, albaștri, auriți, {EminescuOpVII 131} roșii îi acoperiră părul lui lung și negru, încît capul lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
jur împrejur una peste alta până-n ceruri și * [-n] mijlocul [lor] se adâncea o grădină de vale cu izvoare sclipitoare, în mijloc un lac, și în mijlocul lacului o insulă pe [care] stăteau în șiruri lungi stupurile de albine a unei prisăci mari. E insula lui Euthanasius, gândi el uimit și pășea încet, încet, mirîndu-se la fiecare pas. Până și insectele erau îmblînzite în acest rai, fluturi curioși, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lui fin și negru, încît i părea parecă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
până ce, suspinând, s-adîncesc în lac. În mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de portocale. În acea dumbravă este peștera ce am prefăcut-o-n casă, și prisaca mea. Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine. Lucrez toată ziua câte ceva. Știi că-n tinerețea mea am fost sculptor. De aceea, după ce-am netezit granitul peșterei, am împlut suprafața păreților cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
jur împrejur, una peste alta pîn-în ceriuri și-n mijlocul lor se adâncea o vale, o grădină de vale cu izvoare, în mijloc c-un lac și-n mijlocul lacului o altă insulă pe care stăteau în șiruri stupii unei prisăci. - E insula lui Euthanasius, gândi el uimit, și pășea încet, minunîndu-se la fiecare pas. Până și insectele erau îmblînzite în acest rai. Fluturii, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lung și negru, încît capul lui părea presărat cu flori. Aerul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
satisfacere, s-adîncesc în lac. În mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de portocale. În acea dumbravă este peștera ce am prefăcut-o-n casă, și prisaca mea. Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine. Lucrez toată ziua câte ceva. Știi că-n tinerețea mea am fost la un sculptor. De aceea, după ce-am netezit granitul peșterei mele, am împlut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
jur împrejur una peste alta pîn-în ceriuri și-n mijlocul lor se adâncea o vale, o grădină de vale cu izvoare, în mijloc c-un lac și-n mijlocul lacului o insulă pe care stăteau în șiruri lungi stupii unei prisăci mari. - E insula lui Euthanasius, gândi el uimit, și pășea încet, minunîndu-se la fiecare pas. Până și insectele erau îmblînzite în acest rai. Fluturii curioși, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lui lung și negru, încît capul lui părea presărat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
umbrit de plopi, salcâmi sau nuci. În dreapta curții, care se numește "sus", sunt în genere grajduri și hambare, în stânga - acarete pentru bucătărie si servitori, numită "jos", iar din dosul curții se întinde-n pătrat, cu șanț, pomătul, florăriile, via și prisaca. Aceasta este arătarea stereotipă a satelor si curților, fără privire la modificațiunile întîmplătoare cari individualizează pe fiecare din ele. Caracterul vieței de sat este liniștea și tăcerea. Ziua, oamenii fiind la lucru, numai copiii se joacă cu colbul drumului, babele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu-și vrea să aibă” (subl. I. S.). CAPITOLUL III LOCURI ȘI COMUNITĂȚI UMBRĂREȘTENE ASERVITE „...să fie volnici cu cartea domniei mele a lua de-a zecea din pâine și din fâneață și din grădini și din cânepi și din prisăci de stupi și din bălți cu pește și din tot locul cu tot venitul...” Fragment dintr-o carte domnească cu referire la obligația dijmei. 1. Considerente de ordin general După ce am parcurs succint drumul străbătut în timp de obștea teritorială
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ede. Și sămiile pentru oi și ciobani sunt numeroase, dar ne mărginim la acestea, sugestive, credem, pentru ceea ce urmărim să arătăm, grijă și interes pentru creșterea animalelor în toată diversitatea lor locală. 1781 octomvrie 26 Sama stupilor ce am pe la prisăci ce sunt pe sama Lupului sin Manoli (Trebuie reținut că sămile stupilor sunt notate de mâna lui Gavril Conachi, ceea ce semnifică grija deosebită a lui asupra acestei preocupări) Stupi 160 la Negrești, fără 35 ce s-au bătut; 80 la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din ținutul Tecuci, indiferent de situația socială și de slujbă, dar care au în folosință teren al satului, îi obligă pe toți „să dea a zecea parte din pâine și din fânață și din grădini și din cânepă și din prisăci [...] după obicei”. Prin urmare, regula formulată prin expresia după obicei ne arată că atât zeciuiala, cât și grădinăritul erau practici vechi și păstrate. La noi, cultura zarzavaturilor ni se relevă documentar destul de târziu, dar datele consemnate ne îndeamnă la supoziția
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
făceau lucrări de grădinărie se numeau saduri, evident că de la verbul a sădi. Apicultura, domeniu de activitate căruia în trecut i se zicea albinărit, iar celor ce se îndeletniceau cu îngrijirea și înmulțirea stupilor li se spunea prisăcari, sigur de la prisacă, locul unde se aflau așezați stupii, numiți popular știubeie. În această chestiune am putea să ne mărginim la câteva exemple contemporane nouă, prin care să arătăm preocupări ale localnicilor în această meserie, așa cum erau Sava Milea, Ion Bordei din Siliștea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
altceva decât să venim cu câteva frânturi din texte documentare care să demonstreze adevărul privind aserțiunea ilustrului învățat. În 10 martie 1662, Mogâldea, fiul Dochiei Bălăneasă, face un zapis de danie la mâna „dumnialui Gavriliță Costache pe un loc de prisacă la Puești, pe valea Tutovei, în capul rădiului. Și locul iaste în laturi cât arunci cu răsteul în toate părțile”. După moartea lui Gavriliță, fiul său, Solomon Costache, dă și el, la rându-i, zapis de danie pe același loc
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cât arunci cu răsteul în toate părțile”. După moartea lui Gavriliță, fiul său, Solomon Costache, dă și el, la rându-i, zapis de danie pe același loc și în aceiași termeni ca cei din zapisul anterior în ceea ce privește întinderea locului de prisacă, „largu cât arunci cu răsteul în toate părțile de lângă prisacă”, data exactă fiind 13 iunie 1687. Anul următor, pe 11 august, Tofana, fiica lui Constantin Gheoca, dăruiește și ea un loc de prisacă din același sat, dar termenii folosiți sunt
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Gavriliță, fiul său, Solomon Costache, dă și el, la rându-i, zapis de danie pe același loc și în aceiași termeni ca cei din zapisul anterior în ceea ce privește întinderea locului de prisacă, „largu cât arunci cu răsteul în toate părțile de lângă prisacă”, data exactă fiind 13 iunie 1687. Anul următor, pe 11 august, Tofana, fiica lui Constantin Gheoca, dăruiește și ea un loc de prisacă din același sat, dar termenii folosiți sunt de mai mare interes pentru istorie, deoarece pun în evidență
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din zapisul anterior în ceea ce privește întinderea locului de prisacă, „largu cât arunci cu răsteul în toate părțile de lângă prisacă”, data exactă fiind 13 iunie 1687. Anul următor, pe 11 august, Tofana, fiica lui Constantin Gheoca, dăruiește și ea un loc de prisacă din același sat, dar termenii folosiți sunt de mai mare interes pentru istorie, deoarece pun în evidență niște realități străvechi, ce merită să fie bine cunoscute și corect interpretate. Locul de prisacă se oferă „cu tot pomătul câtu va hi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Constantin Gheoca, dăruiește și ea un loc de prisacă din același sat, dar termenii folosiți sunt de mai mare interes pentru istorie, deoarece pun în evidență niște realități străvechi, ce merită să fie bine cunoscute și corect interpretate. Locul de prisacă se oferă „cu tot pomătul câtu va hi înpregiurul prisăcei și cu izvoarele de lângă prisaca și pădure pren pregiurul locului prisăcei și a pomătului, din marginea pomătului din sus de fântână până unde a da omul cu praștia cu piatră
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sunt de mai mare interes pentru istorie, deoarece pun în evidență niște realități străvechi, ce merită să fie bine cunoscute și corect interpretate. Locul de prisacă se oferă „cu tot pomătul câtu va hi înpregiurul prisăcei și cu izvoarele de lângă prisaca și pădure pren pregiurul locului prisăcei și a pomătului, din marginea pomătului din sus de fântână până unde a da omul cu praștia cu piatră și la vale drept până în margine în câmpu” (subl. n.). Observăm din textele documentare de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și a pomătului, din marginea pomătului din sus de fântână până unde a da omul cu praștia cu piatră și la vale drept până în margine în câmpu” (subl. n.). Observăm din textele documentare de mai sus cerința ca locul de prisacă să fie astfel ales încât să dispună de o bogată floră ca bază meliferă, respectiv pădurice, pomăt, apă. Denotă aceasta o veche și străveche îndeletnicire a localnicilor în domeniul stupăritului, meserie improprie nomadismului. Dar ceea ce frapează în contextul dat rezidă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o bogată floră ca bază meliferă, respectiv pădurice, pomăt, apă. Denotă aceasta o veche și străveche îndeletnicire a localnicilor în domeniul stupăritului, meserie improprie nomadismului. Dar ceea ce frapează în contextul dat rezidă din noțiunile folosite pentru măsurarea locului destinat ființării prisăcii: „locul iaste în laturi câtu arunci cu răsteul în toate părțile” sau „până unde a da omul cu praștia cu piatră” (evident că e vorba de o rază de cuprindere în formă de cerc a locului. Expresia a da omul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
răsteul” sau cu „praștia cu piatră” pentru ca să stabilească o anume mărime de teritoriu ? Noi afirmăm că nu. E de la sine înțeles că se știa, pe bază de experiență îndelungată, ce și cât reprezintă acest mod de a măsura în cazul prisăcilor și sensul acesta îl au documentele noastre, încă o dovadă peremptorie că dreptul cutumiar a conservat vestigii ale vieții multimilenare pe plaiurile românești. Iar restricțiile puse de pravila țării ca să nu existe stupi „mai mult decât îngăduie pământul fiecăruia”, semnalate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
stupi „mai mult decât îngăduie pământul fiecăruia”, semnalate de Dimitrie Cantemir, le găsim confirmate într-un document din 27 mai 1767, când se judecă o pricină în speța dată dintre vistiernicul Iordache Costache-Venin și stolnicul Sandu Sturza, pentru „locul unei prisăci”. Stolnicul nu și-a pus prisaca „pe moșia dumisale, ce în coastele prisăcii dumisale vistiernicului”. Cei rânduiți să judece, dar și domnitorul, în actul de întărire, cer stolnicului să „rădice stupii din coastele prisăcii dumisale vist/iernic/ și să-i
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fiecăruia”, semnalate de Dimitrie Cantemir, le găsim confirmate într-un document din 27 mai 1767, când se judecă o pricină în speța dată dintre vistiernicul Iordache Costache-Venin și stolnicul Sandu Sturza, pentru „locul unei prisăci”. Stolnicul nu și-a pus prisaca „pe moșia dumisale, ce în coastele prisăcii dumisale vistiernicului”. Cei rânduiți să judece, dar și domnitorul, în actul de întărire, cer stolnicului să „rădice stupii din coastele prisăcii dumisale vist/iernic/ și să-i mute pe moșia dumisale ca să lipsească
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
confirmate într-un document din 27 mai 1767, când se judecă o pricină în speța dată dintre vistiernicul Iordache Costache-Venin și stolnicul Sandu Sturza, pentru „locul unei prisăci”. Stolnicul nu și-a pus prisaca „pe moșia dumisale, ce în coastele prisăcii dumisale vistiernicului”. Cei rânduiți să judece, dar și domnitorul, în actul de întărire, cer stolnicului să „rădice stupii din coastele prisăcii dumisale vist/iernic/ și să-i mute pe moșia dumisale ca să lipsească pricina dintre dumnealor”. În unele situații, locurile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
stolnicul Sandu Sturza, pentru „locul unei prisăci”. Stolnicul nu și-a pus prisaca „pe moșia dumisale, ce în coastele prisăcii dumisale vistiernicului”. Cei rânduiți să judece, dar și domnitorul, în actul de întărire, cer stolnicului să „rădice stupii din coastele prisăcii dumisale vist/iernic/ și să-i mute pe moșia dumisale ca să lipsească pricina dintre dumnealor”. În unele situații, locurile de prisacă serveau drept repere hotarnice, o altă dovadă de străvechime. Așa rezultă din mărturia unor locuitori din preajma noastră, mărturie dată
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]