353 matches
-
Ionescu, Popescu (din O scrisoare); Chiriac, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Spiridon (din O noapte): vezi scenariile postume publicate de d. Șerban Cioculescu (Revista Fundațiilor regale, iunie 1939). Tipul cetățeanului: Catindatul, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Conu Leonida, Cetățeanul turmentat. Tipul funcționarului: Ipistatul, Ipingescu, Pristanda. Tipul confidentului: Iordache, Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Spiridon (din O noapte): vezi scenariile postume publicate de d. Șerban Cioculescu (Revista Fundațiilor regale, iunie 1939). Tipul cetățeanului: Catindatul, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Conu Leonida, Cetățeanul turmentat. Tipul funcționarului: Ipistatul, Ipingescu, Pristanda. Tipul confidentului: Iordache, Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
postume publicate de d. Șerban Cioculescu (Revista Fundațiilor regale, iunie 1939). Tipul cetățeanului: Catindatul, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Conu Leonida, Cetățeanul turmentat. Tipul funcționarului: Ipistatul, Ipingescu, Pristanda. Tipul confidentului: Iordache, Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență pare a-i conferi lui Ibrăileanu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență pare a-i conferi lui Ibrăileanu criteriul onomastic prin care devine clară distincția dintre personajele individualizate și prin numele caracterizator (Trahanache, Dandanache, Pristanda etc.) și cele aneantizate (Lache, Mache, Mitică, Costică), uniformizate și prin apelativele devenite nume comune. Perspectiva cronologică asupra operei, propusă de Mircea Tomuș, facilitează înțelegerea devenirii personajului caragialian în funcție de raportul pe care acesta îl stabilește cu mediul referențial. Se remarcă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noi", "avem și noi faliții noștri", "român imparțial" etc. sunt investite cu funcții satirice prin recunoașterea instantanee a contextului lor inițial, iar o anumită manieră de a vorbi este caracterizată prin referiri de tipul à la Rică Venturiano, à la Pristanda, à la Coana Veta etc. Așa se explică și de ce, de pildă, unui scriitor ca D.D Pătrășcanu, Tudor Vianu îi reproșa lipsa de originalitate și cantonarea într-un fel de stilizare ironică 132 sau notare exactă a schimburilor de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
soluționate sau sfârșesc, în cel mai rău caz, în izbucniri a căror violență se reduce la pălmuirea "infamului" (Amici, O infamie). Din această perspectivă, Ismail și Turnavitu trimit, mai degrabă, la referenți caragialieni din comedii, de pildă la Tipătescu și Pristanda, iar Algazy și Grummer la Chiriac și Jupân Dumitrache, la Brânzovenescu și Farfuridi, la Iordache și Girimea, deci la acele cupluri care, dezbinate, "scoase din țâțâni", ar putea reacționa în aceeași manieră bufon răzbunătoare sau autodistructivă ca orgolioasele personaje ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a secolului trecut. De asemenea, absurdul este prefigurat la nivelul personajului caragialian, care ilustrează avant la lettre "noneroul"din dramaturgia lui Eugen Ionescu sau Beckett. Prin inconsecvență, cinism și cabotinism, Coriolan Drăgănescu, Cațavencu, Leonida, "moftangiii" etc. anticipă personajul "lichefiat"149, Pristanda, Trahanache, Farfuridi etc. sunt exemple de personaje marionetizate, iar reificarea și chiar robotizarea incipientă, transformarea oamenilor în automate, private de voință și de conștiință, transpar, de pildă, în comportamentul alegoric al cetățenilor din Tâmpitopole: Priviți pe Chinezii mei cum șed
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele..., esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!” Întregul caracter comic al pretinselor forme democratice, fără acoperire reală, este condensat în replica finală a lui Pristanda: "Curat constituțional!” Contrastul dintre aspectele mecanice și viața ca sursă a comicului a fost studiat de filozoful francez Henri Bergson, care afirmă în lucrarea sa, Râsul, că la baza comicului stă "ceea ce este rigid, dat, mecanic, în opoziție cu ceea ce
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
cu o vorbă bună”, "m-a insultat cu palme” și altele. Ticurile verbale reprezintă o manifestare la nivelul limbajului a contrastului dintre viu și mecanic, a automatismului teoretizat de H. Bergson. "Ai puțintică răbdare” al lui Trahanache, "curat” al lui Pristanda constituie astfel de automatisme. Comicul de moravuri este în strânsă legătură cu o anumită realitate socială și istorică. Astfel, comicul de moravuri satirizează viciile societății burgheze prin opera lui I. L. Caragiale. Jovialitatea lui I. Creangă, caracteristică întregii lui opere, îmbracă
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! ieri bigotismul, azi liber- pansismul! ieri întristarea, azi veselia!... Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional! PRISTANDA: Curat constituțional! Muzica! Muzica! (Muzica atacă marșul cu mult brio. Urale tunătoare...) (I. L. Caragiale, O scrisoare pierdută) 1.Prezintă conținutul de idei al fragmentelor. 2.Menționează sinonimele cuvintelor: (au) acordat, imparțial. 3.Notează două structuri caracteristice adresării directe. 4.Motivează
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
-l pe Moromete cu cleștele. b. La aceste vorbe Moromete tuși cu înțeles și răspunse cu o veselie ciudată. c. -Noi obișnuim! Spuse Moromete puțin absent, rotunjind și spălând cuvintele întocmai ca feciorul lui Bălosu. (Marin Preda, Moromeții I) d. Pristanda (continuă repede, pe nerăsuflate): Două la primărie, optspce, patru la școală, douăzeci și patru, două la catindrală la Sf. Nicolae, treizeci... (I. L. Caragiale, O scrisoare pierdută) 3. Imaginați-vă diverse mijloace verbale (verbe, adjective descriptive), paraverbale și nonverbale prin care puteți face
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
Petrescu și regizorii interesați să pună în scenă Jocul ielelor. Un procedeu cunoscut folosit deseori de Caragiale pentru a evita "lungimile" este cel al introducerii epicului în dramatic, personajele "povestesc" într-o replică o scena care nu "încape" în spectacol. Pristanda povestește cum a spionat casa lui Cațavencu, cum i-a cotrobăit casa și cum l-a turnat la "hârdăul lui Petrache" și chiar cum a dialogat cu el. Trahanache are mai multe replici povestite etc. Pe dramaturg îl interesează "punerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
regina are un amant cu care comunică prin scrisoare, ca și Zoe. Traiectoria scrisorii lui Poe e asemănătoare cu cea a scrisorii lui Caragiale. Amândoi protagoniștii sunt lipsiți de scrupule. Și ministrul și Cațavencu recurg la șantaj. Prefectul poliției și Pristanda recurg la "violarea domiciliului". Se pare că ministrul lui Poe procedează ca Agamemnon Dandanache, a pus bine scrisoarea la păstrare, pe când Cațavencu o poartă în căptușeala pălăriei. Detectivul angajat de prefectul poliției aplică o metodă mai puțin cunoscută în vederea descoperirii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Caragiale trăiesc o necontenită sarabandă a exteriorității, ei sunt prinși în "lanțul slăbiciunilor"", precum Lefter Popescu, Costăchel Gudurău ș.a. (p. 162). Astfel, capacitatea stilistică a lui Caragiale caricaturizează două personaje ale lui Poe, regele și Dupin, adică Trahanache și Pristanda, primul ca simbol al puterii înșelate iar al doilea nu-și găsește locul. Demonstrația autorului eseului pune în evidență capacitatea dialectică, dovedită și în alte cărți; e aici o întreagă înlănțuire de idei fundamentate teoretic dar și practic. Dupin înlocuiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asta). Dar poți, măcar din când în când, să faci celor din jur cadoul disponibilității tale, să cauți „orchestrația“, „locul comun“ salvator, etosul destinderii. Îmi place să citesc, în acest spirit, ultima replică din O scrisoare pierdută, replica lui Ghiță Pristanda, care încununează toată comédia: „Muzica! Muzica!“ Până și tribulațiile minore ale unui târg de provincie pot fi anulate printr-o „cântare“ conciliantă. Și nu întâmplător, Caragiale, sastisit până la disperare de metehnele autohtone, era împătimit de muzică. Mai mult decât Berlinul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Și, pentru că e ceva Împotriva firii, strigați ca din gură de șarpe Întru revizuirea Constituției. - Uf, Moti... - Taci, că n’am terminat. N’am nimica Împotrivă să fii stăpân pe munca ta, chit că leafa-i după buget, vorba lui Pristanda; dar tu te vrei stăpân și pe ființe, adică pe suflete. Nu ești dumnezeu, În care de altfel nici nu crezi - bravo ție pe chestia asta, dar tot nătâng rămâi... - Pentru că moștenesc prin Basarabia ceva pământ și am să mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și fascinat de cuvântul scris. Citește mai totdeauna gazetele, uneori scrie la câte un ziar (ca Rică Venturiano, publicist, «colaboratore la Vocea Patriotului Naționale») și, mai rar, conduce vreo publicație (cum e Cațavencu, «director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților»), neapărat politică. Pristanda Îi declară confidențial lui Cațavencu: „eu gazeta d-voastră o citesc ca Evanghelia totdauna”. După un ritual prestabilit, Jupân Dumitrache și Ipingescu citesc și interpretează gazeta; Ipingescu e lectorul și tălmaciul adâncimilor de limbaj ale semnatarului articolului politic, adâncimi ce
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
să dăm crezare spuselor lui Leonida, Garibaldi Însuși Îi scrie, de- acolo de unde este el, națiunii române: „«Bravos națiune! Halal să-Ți fie! Să trăiască Republica! Vivat Prințipatele Unite!»și jos iscălit În original «Galibardi»”. O depeșă „fe-fe urgentă” (insistă Pristanda), primită de la Centru impune numele alesului: „Cu orice preț, dar cu orice preț, colegiul d-voastră al II- lea trebuie să aleagă pe d. Agamemnon Dandanache. Se face din aceasta pentru d- voastră o Înaltă și ultimă chestie de onoare
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ZOE: Să-l alegem! TIPĂTESCU: Niciodată.” Tipătescu, posesorul a tot ceea ce-și poate dori un muritor de rând („moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica coana Joițica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache...”, cum Îl caracterizează succint, nu fără invidie, Pristanda) e victimă a iubirii, e Îngenuncheat de luptele din culisele junglei politice și, fără tăria de caracter a lui Zoe, ar fi pierdut. Lipsit de suficientă ambiție, Tipătescu e doar un orgolios vulnerabil. Loviturile de teatru Îl descumpănesc și amorezul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
L-am prins cu alta mai boacănă! ZOE (Începând să se jelească și căzându-i ca leșinată În brațe): Nene! nene! TRAHANACHE: Joițico! (Către Tipătescu): A aflat? TIPĂTESCU: Știe tot! TRAHANACHE (Îngrijind-o, după ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu): Bine, omule, nu Ți-am spus să nu-i spui? o știam eu cât e de simțitoare! Iaca vezi! (Toți o Îngrijesc.) Ei! Ți-am spus că l-am prins pe onorabilul cu alta mai boacănă... Ghiță, iute
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
iute un pahar cu apă (Ghiță iese În stânga.) TIPĂTESCU (bătând În palmele Zoii): Care onorabil? TRAHANACHE (același joc): Ei, ai puțintică răbdare... Cațavencu, de... TIPĂTESCU: Cu ce alta? TRAHANACHE (bătând cu putere În palmele Joițichii): Cu altă plastografie... Ce plastograf! PRISTANDA (care a venit cu paharul cu apă): Curat plastograf!” Trahanache face mare caz de hipersensibilitatea soției, o menajează și vrea să rezolve problema discret și eficient. Zoe Își pierde cunoștința la momentul potrivit, mizând strategic pe impresionabilitatea venerabilului, care trebuie
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
păstrează discreția, Însă nu la fel de diplomat e și În a dezvălui strategia la care a recurs pentru a fi ales: „Găseste-mi, mă-nțeledzi, un coledzi, ori dau scrisoarea la «Răsboiul»...”. Grupul lui Cațavencu, potrivit relatării - detaliate, Ținând seama de faptul că Pristanda surprinde prin fereastră tabloul Întrunirii opozanților - polițaiului Întreține o anume complicitate partinică și creează un climat de gașcă prin jocul de cărți. Au jucat stos, atmosfera e Încinsă, de Întrunire amicală Între bărbați, bazată pe simpatii politice: „PRISTANDA: [...] Așa, mă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
faptul că Pristanda surprinde prin fereastră tabloul Întrunirii opozanților - polițaiului Întreține o anume complicitate partinică și creează un climat de gașcă prin jocul de cărți. Au jucat stos, atmosfera e Încinsă, de Întrunire amicală Între bărbați, bazată pe simpatii politice: „PRISTANDA: [...] Așa, mă scol cam pe la douăspce fără un sfert și, pardon, mă dezbrac de mondir, scoț chipiul, mă-mbrac Țivilește și plec... la datorie, coane Fănică. Până să plec se făcuse vreo unul după douăspce. O iau prin dosul primăriei
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ceva de la onorabilul, că nu strică... și binișor, ca o pisică, mă sui pe uluci și mă pui s-ascult: auzeam și vedeam cum v-auz și m-auziți, coane Fănică, știți, ca la teatru. TIPĂTESCU (interesându-se): Ei, ce? PRISTANDA: Jucaseră stos. TIPĂTESCU: Cine era? PRISTANDA: Cine să fie? dăscălimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici... TIPĂTESCU: Și popa? PRISTANDA: Da, popa și d. Tăchiță, și Petcuș, și Zapisescu, toată gașca-n păr. Jocul era pe isprăvite... și fumărie de tutun... ieșea
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și binișor, ca o pisică, mă sui pe uluci și mă pui s-ascult: auzeam și vedeam cum v-auz și m-auziți, coane Fănică, știți, ca la teatru. TIPĂTESCU (interesându-se): Ei, ce? PRISTANDA: Jucaseră stos. TIPĂTESCU: Cine era? PRISTANDA: Cine să fie? dăscălimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici... TIPĂTESCU: Și popa? PRISTANDA: Da, popa și d. Tăchiță, și Petcuș, și Zapisescu, toată gașca-n păr. Jocul era pe isprăvite... și fumărie de tutun... ieșea pe fereastră ca de la vapor
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]