1,083 matches
-
un rai de iertări, de înțelepțiri, clădit pe bucuria simplă a privirii către cer. În calea acestei înălțări ușoare -penitență, dincolo de „micile mizerii", nu există - nu stă nici un obstacol. Ajunge să ne-amintim tonurile vioaie ale Nopții de mai: „Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit;/ Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit./ Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară/ Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,/ Dar dintre flori și dintre stele nimica
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit./ Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară/ Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,/ Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,/ Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit." Un romantism și exuberant, și leneș, găsind fericirea în profitul special pe care ți-l pot da bunurile comune, e genul acestor însemnări de vară, destul de puțin credibile, cu toată aparenta lor franchețe. Fiindcă, oricât
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
sentimentalitate lacrimală. Cîteva formulări de erotism transbordant par inspirate, dar majoritatea se repetă la infinit, în toată mediocritatea lor. De îndată ce abordează heptasilabul, Conachi pare că rescrie o unică poezie, încă o dată și încă o dată. Astă noapte pe răcoare/ Cînta o privighetoare,/ Cînta și zicea cu jele:/ „Ah, soțîia vieții mele,/ Ce dușman făr’ de durere/ Mi te-au răpit din vedere” Marea descoperire a lui Conachi, limbajul pasiunii, există atît în marile poeme compuse în alexandrin românesc, cît și în micile
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
s-a dovedit a fi ne-ncăpătoare, și-n nimic și în nimicuri dânșii s-au grăbit a se-nghesui dintr-o dată, buluc, gloată. Pe panta tranșeelor deja goale trandafirii sterpi se clatină precum capul pe umeri, în șoaptă îngânând privighetorile, căscatul gropii în cântec transformându-l: voi, voi ați murit, și noi am vrea să vă urmăm, o, Doamne, cine fi-va să ne rupă, să ne culeagă, cine-o fi acasă să ne ducă, în locuința fantomelor de rosieni
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
înaintând în valuri), ea prilejuiește traducătorului recompunerea unei simfonii de referințe culturale. Sunetele trec dinspre zgomot, dizarmonie, spre împăcare, căci „năvodul e tras tot mai sus”, până la urmă toți suntem aduși la mal: „Ce cântec se aude? De bufniță, de privighetoare, de pitulice? Se aude sirena unui vapor; pe șina tramvaiului se aprind scântei de lumină; copacii se înclină cu gravitate și se îndoaie spre pământ. O boltă de lumină stă deasupra Londrei. Nu trebuie să ne scape niciun sunet, nicio
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
atașată de mamă, a renunțat la șederea în America și s-a reîntors în România când ea se afla în suferință. Mama în lumea pământeană era „parte înger și parte om/ mijlocul fiindu-i mamă”, în lipsa ei acum e o privighetoare „în grădina visului fără somn” și este de datoria ei de a nemuri pe hârtie ceea ce mama ei cântă: despre „Sionul străbunilor”, despre „vechea Austrie”, despre „munții și codrii de fag/ ai Bucovinei” (Privighetoarea mea). Biblia, Talmudul, legendele, mistica iudaică
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
mamă”, în lipsa ei acum e o privighetoare „în grădina visului fără somn” și este de datoria ei de a nemuri pe hârtie ceea ce mama ei cântă: despre „Sionul străbunilor”, despre „vechea Austrie”, despre „munții și codrii de fag/ ai Bucovinei” (Privighetoarea mea). Biblia, Talmudul, legendele, mistica iudaică îi dau sentimentul apartenenței la un spațiu propriu, dacă e vorba de un mesianism în poezia sa, atunci el se manifestă prin voința cuvântului întruchipat. Un gest intim o duce spre tradiția iudaică, de
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
prin experiența ghetoului, o poartă ca pe o pecete, deschisă unei testimonii ca parte activă a misiunii sale poetice: „vorbesc/ după noaptea de foc/pe care Prutul/a înfruntat-o// despre sălcii pletoase/ despre cărți însângerate/ care au amuțit cântecul privighetorilor/ despre steaua galbenă/ pentru care murim secundă de secundă/ pe eșafod// despre trandafiri/ nu vorbesc// pierdute/ pe o funie de aer/ europa america europa// eu nu locuiesc/ eu trăiesc”(scurtă biografie). Istoria este neîndurătoare, fără nici un fel de învățătură: „Au
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
crucii pe pământ. Și jocul șahului ce-a născocit persanul. Și urmele-ndelungilor migrații. Supunerea regatelor cu spada. Busola-n veci necontenită. Marea cea largă. Și tictacul de ceasornic. Și osânditul rege și securea. Și praful ce rămas-a din oștire. Privighetoarea care-n Danemarca își nalță trilul. Scrijelita slovă. Sinucigașul chip în ciob de-oglindă. Și cartea de trișor. Râvnitul aur. Și norii-mprăștiați peste pustie. Caleidoscopul plin de arabescuri. Căințele și lacrimile-amare. De toate-acestea fost-a trebuință ca astăzi mâinile
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
Sarea În răni acoperite s-au scufundat și dragostea și ura Gusta sarea senectuții nu-i sarea mării mișcătoare e sarea veșnică veșnică Si totusI sufletul cald salută pe cer splendoarea fântânilor florale Iar dacă nu-i mintea de pe urma creează privighetoare Dacă nu-i Lumea Un gândac de bucătărie traversează printre picioarele Greței un hol din hamburg În prima absida pe stânga la Sân Pietro vărul crăpat desparte Fecioara de Prunc Din preaplinul luminii de zi țâșnește asurzitor o rază de
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
mai vorbește nimeni Doar dacă-i nebun Rentierii resimt ziua de luni Ca pe o sfidare , bucurie , împăcare, relaxare Se gândesc serios să dea fuga la mare Privesc buletinul de știri cu înfrigurare Ce torpoare Mă întreb dacă și pentru privighetoare Ziua de luni e mai apăsătoare Dacă-i afectează în vreun fel viersul Dacă e mai înnorat universul Dacă și pentru necuvântătoare E mai greu mersul.... Nu în noaptea asta În noaptea asta sunt față de zi Așa cum mă știi Cu
Poezii by Monica Nistorescu () [Corola-journal/Imaginative/3368_a_4693]
-
femeie și toți (dumne)zeii răspund la numele ei. Plouă la Praga și ploaia își înfige ghearele în spinările noastre ca o turmă de pisici în călduri. Iarăși, cuvîntul De ce nu ar fi carnea mea bună de mîncat? Adică o privighetoare vă lasă gura apă, și o ciozvîrtă de om vă face greață? - Ce ne deosebește decisiv de fratele nostru, porcul? - Cuvîntul. Chiar atîta rău poate face cuvîntul cărnii, că o spurcă iremediabil? Poem la întîmplare Bat în taste la calculator
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3292_a_4617]
-
să muncească, și alte lucruri profunde pînă la rădăcina căpșunilor smulse de românii care nu vor să muncească. Fac grevă la metrou. Ieșim astfel la suprafață, lumea a devenit extrem de obositoare, mai e și efectul de seră. Vorba lui Gide: ,Privighetoarea oarbă nu cîntă de părere de rău, ci de fericire". După ce termin de scris mă duc la Poiana Mare, că-i grevă, îmi pun căciulița de spital și plec cu trenul.
Stejar, extremă urgență! by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11086_a_12411]
-
sărutului vostru neprihănit clinchetul dulce și fără sfîrșit al cuvintelor limbii române. Eu te sărut în limba română, tu mă săruți în limba română și mînă-n mînă, unul lîngă altul, nedespărțiți în veci, sîntem veghetorii fideli la dulcele fagur de privighetoare al limbii române. DESPRE LIPSA INDIVIDUALIZĂRII îN PERSONAJUL ANCHETATOAREI DIN ROMANUL ELIADESC „PE STRADA MÂNTULEASA” Franceze pentru Istoria credințelor și ideilor religioase. Ca si în Noaptea de Sânziene (în traducere franceză roman tipărit cu titlu schimbat în “Pădurea interzisă”), și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o subtilă repliere a eului". În "Poemele mele" (p. 280), el se definește ca la o voioasă întâlnire cu cititorii: "și iertați-mă cu toții voi care acolo sus în balcon / v-ați așteptat să arunc din gâtlej / lungi triluri de privighetoare tradițională / dar gâtlejul meu e răgușit după atâta țipat în pustiu / asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate / poemele mele au duritatea pământului sărac / parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț / au strălucirea lămpii afumate (...)" Mărturisirea de
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
parodic, toate aceste modalități având darul de a transpune realul în regimul ficțiunii cu substrat etic, în registrul urgenței și al nevoii de autenticitate. Poezia face parte din volumul Proprietarul de poduri (1976), volum reprezentativ pentru lirica lui Mircea Dinescu. Privighetoarea secolului XX e o poezie cu un caracter programatic evident. Aici, poetul își expune viziunea sa despre poezie și despre condiția poetului, despre menirea și rolul său în raport cu lumea. Poetul optează pentru un lirism direct și pentru o dicțiune autentică
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
o dicțiune autentică, în consens cu sensibilitatea sa tumultoasă, cu temperamentul său năvalnic. Pe de altă parte, Dinescu e un poet al fervorii simțurilor, al expresiei nemediate a propriilor trăiri. În poemele sale, și cu atât mai mult în poemul Privighetoarea secolului XX, inserția elementului autobiografic este cât se poate de evidentă și de elocventă. Poetul își clamează, într-un discurs liric necontrafăcut și dezinhibat, stările afective, orgoliul, frustrarea, jubilația rostirii și deziluzia în fața alcătuirilor precare ale realului. Ideea lirică dominantă
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
ca în trupul unei prostituate fără să fie iubită, aruncîndu-i-se bănuții la picioare ca într-un sanctuar din care am ieșit pentru scurt timp să tragem aer în piept, să bem și să ne dăm duhul ca din gușa unei privighetori cîntecul ucis în urechile celor surzi. MASA Știu că nici gloria, nici amărăciunea nu-mi vor fi fructe mîncate de viermi - de luni pînă sîmbătă treceam printre oameni, duminica stăteam la masă și îmbătrîneam ușor, pînă cînd vedeam moartea ca
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
în mijlocul zilei ca în mijlocul unei femei cu rod, viermișori ca licuricii izgoniți din soare putrezesc din zori pînă seara carnea pe care o respirăm și o aruncăm afară din noi ca pe un hoit în crematoriu - ucidem astfel totul, și privighetoarea, si cioara, și mierla, și guguștiucul, și floarea caisului și caisul, nu ne pasă, lui Dumnezeu la fel, rostogolit prin cer ca o rugăciune în cerul gurii saci întregi stau în întuneric, nimeni nu mușcă dintr-un măr putred, toți
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
-a silnică și mie, Chit că să-i fac hatâruri m-am zbătut. Ci, tam-nisam, oricât mi-ar da de furcă, Dacă ar fi posibil pot să jur că M-aș strofoca s-o iau de la-nceput. Mi-a plecat privighetoarea A plecat privighetoarea, făr^ de veste, și-am rămas Paraxin ca nunatak-ul muntelui cel mai cărunt, închircindu-mă becisnic doară-n propriu-mi impas, Cu al cărui machairodus zi și noapte mă confrunt. A plecat privighetoarea: sprijin sufletului meu; Mângâierea
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
mie, Chit că să-i fac hatâruri m-am zbătut. Ci, tam-nisam, oricât mi-ar da de furcă, Dacă ar fi posibil pot să jur că M-aș strofoca s-o iau de la-nceput. Mi-a plecat privighetoarea A plecat privighetoarea, făr^ de veste, și-am rămas Paraxin ca nunatak-ul muntelui cel mai cărunt, închircindu-mă becisnic doară-n propriu-mi impas, Cu al cărui machairodus zi și noapte mă confrunt. A plecat privighetoarea: sprijin sufletului meu; Mângâierea-mi burdușită cu
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
-nceput. Mi-a plecat privighetoarea A plecat privighetoarea, făr^ de veste, și-am rămas Paraxin ca nunatak-ul muntelui cel mai cărunt, închircindu-mă becisnic doară-n propriu-mi impas, Cu al cărui machairodus zi și noapte mă confrunt. A plecat privighetoarea: sprijin sufletului meu; Mângâierea-mi burdușită cu ardoare și cu har! Și-am rămas redus la karma celui mai căznit plebeu: Scormonindu-mi sihăstria de insomniac bizar. A plecat privighetoarea, ca un vis fluorescent, Ocarina mea vrăjită; gingașu-mi sonor breloc
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
al cărui machairodus zi și noapte mă confrunt. A plecat privighetoarea: sprijin sufletului meu; Mângâierea-mi burdușită cu ardoare și cu har! Și-am rămas redus la karma celui mai căznit plebeu: Scormonindu-mi sihăstria de insomniac bizar. A plecat privighetoarea, ca un vis fluorescent, Ocarina mea vrăjită; gingașu-mi sonor breloc! Și-am rămas captiv în sine-mi ca un veșted penitent, în caverna nopții albe hărăzit să mă sufoc. A plecat privighetoarea, panaceul meu de tril! Și-am rămas, fără de
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
Scormonindu-mi sihăstria de insomniac bizar. A plecat privighetoarea, ca un vis fluorescent, Ocarina mea vrăjită; gingașu-mi sonor breloc! Și-am rămas captiv în sine-mi ca un veșted penitent, în caverna nopții albe hărăzit să mă sufoc. A plecat privighetoarea, panaceul meu de tril! Și-am rămas, fără de dânsa, mai suspect ca un intrus; Mai pocit de solitudini, mai năuc, mai inutil; Mai cu toance-n plâns de dorul feei care mi s-a dus. Se balanseazî lumea pe-o
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
cînd nu mai înțeleg trebuie să mă joc nu pot să țin la nesfîșrșit zăbala între dinți spuma dintre buzele calului e emanația unei umilințe nazismul comunismul scularea și stingerea totdeauna cînd noaptea e mai dulce ciocîrlia a fost nu privighetoarea dar cînd culorile zilei și ale nopții se uniformizează cum dimineața la mare cerul cu apa se împreună parcă e o pînză ploaia și răpăie ce-o fi făcînd dracula singură dacă eram acasă își băga capul îi încape perfect
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]