95,170 matches
-
lor, apoi adversarii cîinilor comunitari care se răstesc la cei dintîi, diverși inși grăbiți în drum spre serviciu, ceva mai tîrziu mamele, cu copii care tropăie mărunt pe alei, pensionarii cu sămînță de vorbă, boschetarii care mănîncă din ziar aruncînd priviri furișe în jur și, în partea a doua a zilei, îndrăgostiții fără cuib. Dacă ți se-ntîmplă să auzi o frîntură de conversație a unui cuplu aparținînd oricăreia dintre categoriile de mai sus descoperi cu mirare că toți vorbesc despre același
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
copii antrenat pentru a-l servi pe Fürer, pînă la o scenă anecdotică memorabilă. Două mame românce și una armeancă vin în vizită la familia lor și admiră adăpostul antiaerian din grădină: "După ce au părăsit adăpostul și au aruncat o privire cercetătoare spre cer, cele trei doamne au exclamat ca dintr-o singură gură rujată la fiecare într-o altă nuanță de roșu: Nu am înrăznit să repun adevărul în drepturile lui, și anume că aceasta era o operă românească, proiectată
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
omul de la fereastră": " Totul trece prin ochiul, și el mort, al omului... În acel ceas el n-avea inimă - îi fusese smulsă, fusese prădat de ea, și, iată, tocmai atunci trece printre nouri convoiul patetic al Reginei albe,... moartă. Lentila privirii primește acest spectacol... Dar nu e omul de acolo, și el, în acea secundă, mort?... Nu trecea prin sufletul secat al Poetului un convoi mortuar care ducea cu el, în lumi îndepărtate refuzul vieții, dublul ei refuz: cel de a
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
să cădem serios pe gânduri: ele se dovedesc a fi o sinteză a unor elemente fundamentale societății medieval-ortodoxe, care s-au modificat ele mult în cursul istoriei, dar nu au dispărut nici în ziua de azi. Din când în când privirile s-au întors spre ele, dovadă că se traduc în excepționala limbă a secolului XVII, pe vremea lui Matei Basarab, ca îndemn pentru o revigorare politică, socială și etică - o "întoarcere la origini". Uitate, pierdute apoi mult timp, ele revin
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
să avem ce transmite contemporanilor și urmașilor noștri. Nu Cantemir, nu Mihai - cu chipul lui machiat după "canonul" occidental - tulbură somnul românilor. România "profundă" tânjește după părintele ucis. Este cazul să depășim complexele prea marii noastre grabe, să ne întoarcem privirea înapoi și să stăm de vorbă cu fantoma lui care nu are încă odihnă și nici nu o va avea până când nu-i vom face dreptate. Prin ceața vremilor să încercăm să-i privim chipul. Să fie oare domnul autoritar
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Micle, la numai 14 ani. În tinerețea mea, am văzut-o pe Veronica cu ochii minții, În ziua cununiei, timp de patru ani, aproape zi de zi, de câte ori intram sau ieșeam pe poarta școlii ca profesoară, ori când Îmi aruncam privirile pe fereastră. În fața școlii, pe acea străduță foarte strâmtă. În centrul orașului Cluj, se află bisericuța „Bob” pe al cărui gard din zid gros și purtând patina vremii, era o plăcuță comemorativă. Pe ea stă scris că la această biserică
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
și nu subordonată lui, iar consecința acestei integrări poate fi percepută chiar prin raportarea la ea ca la o realitate unică. în ciuda proporțiilor monumentale, a masivității construcției și a unei potențiale frigidități pe care o generează o anumită distanță impusă privirii, obiectele lui Maitec sunt extrem de calde și de senzuale dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
Nicolae Manolescu Cititorii noștri au observat, desigur, dintr-o privire, cum se spune, noua înfățișare pe care România literară o are, începînd de la acest număr 8 din 2002. E vorba, înainte de orice, de aspectul grafic al revistei. L-am împrospătat, l-am apropiat de standardele actuale ale tiparului, în viața
Nou început de drum by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15487_a_16812]
-
vechi "...îmi umpleau memoria, care păstrează urma pașilor fericiți și nefericiți..." (Unamuno) Întîmplarea asta ciudată mi-a povestit-o, în urmă cu foarte mulți ani, un bătrîn povestaș celt din Cornwall, cu barbă lungă, grai pitoresc, veșminte fistichii și o privire luminoasă ca sufletul unui pescar, care i-a fost bunicului meu slujitor credincios multă, foarte multă vreme, și a avut grijă de mine, fără să mă piardă o clipă din ochi, în serile lungi cînd frica se strecoară în sufletul
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
ultimele flori, înainte de bombardamente/ Dau și ultimul ban,/ o mică avere, avutul zeilor./ Trebuie să fii și să rămâi/ domn și stăpân./ Plătesc astfel propria-mi libertate,/ recurg la ultima apărare/ în fața îngerilor fioroși./ Este acesta scutul meu de lumină/ Privirea mea spre cer..." (Adam Pusloici, Ultimele flori). Tema demnității națiunii, prezentă de la Patriarhul Danilo (care clama în bine cunoscutul stil medieval Mai bine moartea în mărire/ Decît în ocară viața) până la autorii contemporani, se suprapune celei a cântărețului balcanic, conștient
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
revine în forță cu două cărți, ambele la Editura Humanitas, ambele obiecte de o rară eleganță. La prima vedere cărțile sînt cît se poate de diferite, recenzarea lor împreună pare forțată de un singur amănunt: autorul de pe copertă. La o privire mai atentă însă am putea descoperi o adevărată strategie, în spiritul jocului pe care autorul însuși îl descoperă în cazul lui Caragiale și conform căruia cariera literară este produsul unui joc de promovare cu mai multe strategii. Într-un astfel
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
p. 402). Dar numai și numai dacă înțelegem biografia lui, cea reală, putem găsi ecoul care străbate prin cărtile lui: "regret... regret... regret." Volumul Un trecut deocheat ne oferă un ochi nou prin care să vedem opera lui Cioran, o privire care ne lipsește nouă în America, și de care avem neapărat nevoie. Să considerăm biografia și textele autorului asemenea a două laturi ale unei singure prăpastii. Numai dacă definim, pe o parte, biografia scriitorului, într-un mod detaliat cum face
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
biografia și textele autorului asemenea a două laturi ale unei singure prăpastii. Numai dacă definim, pe o parte, biografia scriitorului, într-un mod detaliat cum face cartea Martei Petreu, și pe altă parte citim atent textele, putem să aruncăm o privire profundă în golul care le leagă, să ascultăm ceea ce răsună în întunericul ce se deschide între viața și opera unui scriitor. Sean Cotter
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
Nici comentariul ce le însoțește nu e unul obișnuit - lipsit practic de termeni de specialitate, el ia tonul unei conversații amicale cu cititorul/privitorul și e gata să devină literatură, chiar dacă nu e greu să descoperi, dincolo de acest ton degajat, privirea specialistului. Iar prima opține necanonică a autoarei e coperta care reproduce fotografia cu numărul de inventar 1907, "uitînd" însă să precizeze orice altceva - titlu, autor, editură. N-ai de ales: a citi/a privi. Ioana Popescu, Privește! Frații Manakia; imagine-Alice
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
chestia asta, zise redactorul. Reporterul îl privi cam jumătate de minut, fără să facă vreo mișcare. - Ar trebui s-o scriu... murmură el... Ar trebui s-o scriu. Vocea i se pierdu într-un fel de extaz; îi arunca redactorului priviri înflăcărate de o bucurie un pic sepulcrală, în timp ce redactorul îl privea și el cu ceva glacial și răzbunător în ochi. - Da. Eu zic să te duci acasă și să scrii chestia asta. - Să mă duc la mine și să... La
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
de saturație a experimentului de acest fel. Dar el nu a fost înțeles și preluat așa. De ce? Pentru că mai toată critica, obtuză după cum bine știi, îngropată mai mult în istorie decît în fundul ochiului, mai mult în bibliotecă decît în adîncul privirii, l-a pus într-un raft care ține de o anecdotică a evoluției picturii. În vreme ce el este... ...unul dintre marii maeștri ai spațiilor imposibile, unul dintre acei tipi providențiali care aproape că aplică perspectiva cavalieră la obiecte, deci la tridimensionalitate
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
de fapt? A fi scamator înseamnă a avea o părere foarte exactă despre faptul că volumul omenesc nu s-a modificat și nu a evoluat de paisprezece quatralioane de ani și că omul are aceleași locuri comune: e vorba despre privire, despre psihic etc., adică despre locurile comune ale impulsului vizual și despre citirea lui comună. După cum scamatorul explorează locurile comune ale privirii în cadrul spectacolului său, eu încerc, în spectacolul meu - și n-aș vrea vreodată să mi se spună că
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
nu a evoluat de paisprezece quatralioane de ani și că omul are aceleași locuri comune: e vorba despre privire, despre psihic etc., adică despre locurile comune ale impulsului vizual și despre citirea lui comună. După cum scamatorul explorează locurile comune ale privirii în cadrul spectacolului său, eu încerc, în spectacolul meu - și n-aș vrea vreodată să mi se spună că sînt artist, ci că sînt saltinbanc -, să explorez un loc comun similar. De ce? Din cauză că nu sunt împăcat cu slăbiciunile omului, cu locurile
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
mi se spună că sînt artist, ci că sînt saltinbanc -, să explorez un loc comun similar. De ce? Din cauză că nu sunt împăcat cu slăbiciunile omului, cu locurile lui comune, cu felul lui comun de a citi. Și dacă el doarme cu privirea, eu îl provoc. Dar nu-l provoc cu mîngîieri, ci cu demonstrația inconfortabilă că mai există și alte spații. Așadar, scamatoria ar fi o formă de biciuire a realității, de precizare a ei, și nu o specie a iluziei, o
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
mai deșuchiate și atroce cuvinte pe care o minte bolnavă le va fi scornit vreodată. Evident, așa-numiții "șefi de galerie" excelau la ambele capitole. Ca să nu mai vorbesc de felul admirabil în care mânuiau cuțitul, bâta de baseball, scuipatul, privirea fioroasă. Poate și pistolul - dar între timp am renunțat să mai fac pe suporterul altfel decât la televizor. Se spune despre acești "lideri tribali" că sunt gras finanțați atât de către cluburi, cât și, mai pe șest, de către diverși indivizi de
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
uneori (Gabriela Omăt o recunoaște în Nota asupra ediției) în prodigioasa inventivitate scriptică a autorului. Este modul cu totul personal al lui E. Lovinescu de a-și exterioriza implicarea într-o împrejurare anume sau legată de o persoană anume, între privire distantă și trăire violentă, strict disciplinată. Raportare la o realitate, excesiv concentrată în general, greu identificabilă uneori în grafia grăbită ori în prescurtările și semnele care înlocuiesc adesea narațiunea, atâtea fragmente de gând stîrnite și oprite pe paginile manuscrisului păstrat
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
mai puțin îndreptățite să se numere printre scriitori reușind prin insistență și prin pregnanță să determine reconstituirea peisajului uman al literaturii în vederea unei biografii. Contribuie altfel interesant cuplul Tudor Vianu-Ion Barbu, de exemplu, schimbările de umoare ale lui Camil Petrescu, privirea piezișă a lui Ion Călugăru, frecvența cuplului de o fină intelectualitate Șerban Cioculescu - Vladimir Streinu și, cu o notă aparte chiar pentru surprinderea trăirilor autorului lor, suita portretelor lui Anton Holban, pînă la cel de pe urmă, rostit la căpătîiul nepotului
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
lumea, legătura cu natura, relația cu propriul eu și cu ceilalți. De regulă, o vizită sau o sărbătoare ortodoxă se transformă într-un supliciu. Și pentru gazdă, și pentru musafiri. Scopul nu este întîlnirea, dialogul, savoarea discuțiilor, tihna tăcerilor, misterul privirilor, înfocatele polemici. Nu. Toate acestea sînt puse în paranteză și amînate pentru altă dată, ce se va stabili în prealabil. Bucatele se rostogolesc pe masă și abia ai timp să alegi. Refuzul este exclus. Îți pipăi discret în poșetă tubul
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
Dracul a inventat vacanța", "Necinstea și apatia strică omenia". Dincolo de poanta alcătuirilor de acest tip, Irina Nicolau și-a dezvoltat și rafinat un stil deja inconfundabil. O extraordinară ureche pentru sunetele limbii vorbite acum de tineri și adolescenți combinată cu privirea (etnologică) care vede dincolo de aparențe și ne rușinează cu tandrețe de toate surogatele culturale în care trăim în mod inconștient compun un fel de-a scrie unic în cultura noastră de azi. Mă trezesc după lectura acestei cărți folosind în
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
noastră și să poată rămâne obiectiv, ca domnitor al tuturor românilor, fără preferințe pentru unii sau pentru alții. - Frumos, foarte frumos că realism politic! - nu-și ascunse deloc admirația acea femeie Încă frumoasă care-l cerceta cu plăcute și interesate priviri pe bărbatul mai tanar - Si Isi reformula tactică: Ei, o să găsim. Ce, femei nu se găsesc pe lumea asta?!... El să fie În stare! - și, iarăși, Isi declina convingerile, ori experiențele de parizianca disprețuitoare de barbati nevolnici: Numai, să nu
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]