835 matches
-
travestește totul în joc reflexiv de proiecții de umbre chinezești. „Vânătoare cu soim” e cartea unor exerciții de inteligență, a unor salturi în timp, dar și a ieșirii din timp în zona dominată de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Marina Constantinescu Atunci cînd am puțin timp să privesc pe o fereastră, mă războiesc cu mine însămi. Cu inerțiile care mă cuprind tot mai mult cînd nu sînt vigilentă, care mă țin prizonieră și mă conving că în rutină și în amorțeală nu e chiar cel mai rău. Amîn, mereu, decizii importante, întîlniri importante, amîn să îmbrac anumite lucruri ca și cum veșnicia e a mea. Amîn să merg în locuri la care visez în
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
astăzi a Fedrei și a sumelor de incesturi, de neînțelegeri, de neasumări, de teribilisme, de disperări, de moarte. Drumul este unul singur, acesta pe care îl străbatem, pe care sîntem conduși, pe care o întîlnim pe Lena în cușca ei, prizonieră a iubirii ei mistuitoare. Dragostea Fedrei pentru Hipolit o transformă, și pe ea, în prizonieră. Singura șansă a eliberării este sinuciderea. Părăsind acest spațiu-prim-prolog, intrăm în sală și ochii ne sînt atrași de ceva magic și ciudat, în același timp
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
disperări, de moarte. Drumul este unul singur, acesta pe care îl străbatem, pe care sîntem conduși, pe care o întîlnim pe Lena în cușca ei, prizonieră a iubirii ei mistuitoare. Dragostea Fedrei pentru Hipolit o transformă, și pe ea, în prizonieră. Singura șansă a eliberării este sinuciderea. Părăsind acest spațiu-prim-prolog, intrăm în sală și ochii ne sînt atrași de ceva magic și ciudat, în același timp, un alt tunel, altfel dispus, cu gura mare spre noi, un tunel care direcționează, și
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
minții Înseamnă că am urcat o treaptă. Da, da, am urcat Încă o treaptă! Nu mai sunt În deșert, sunt Într o altă realitate, Într-o altă existență a minții. Ura prin acest trup de piatră mi-a prins copilăria prizonieră. Nu există uși, nu există lacăte, doar cu puterea minții trebuie să fărâm acest Înveliș care mă Îmbătrânește, care mă Împiedică să vreau să urc scara copilăriei și să mănânc până la urmă mâncarea care mi-a fost dăruită. Dar oare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Maciej și Wojciéch (polonezi?), am intrat în lumea performantă a circului, ingenios însoțită de proiecțiile de pe un ecran, care prelungeau și multiplicau atât mișcările lui Valerie, cât și cele ale unui mare cerc, în care ea era mai tot timpul prizonieră, cerc asimilabil cu roata norocului sau a sorții, din care numai arareori interpreta reușea să iasă și să îl manevreze ea. Penultima piesă, cea mai consistentă ca scenariu și mai expresiv realizată ca plastică corporală, s-a intitulat Hum. Conceptul
Universul francofon și dansul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10205_a_11530]
-
Marina Constantinescu 6 decembrie. Milano. Frig. Rezist o vreme pe străzi, prizonieră a frumosului. Mi se pare că sînt pe altă lume. În jur, numai eleganță și rafinament. Femeile merg grăbite învăluite în blănuri spectaculoase, bărbații radiază de prospețime și bun gust. Cu greu îmi iau ochii de la acest spectacol fără sfîrșit
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
sinestezie idolatră dintre mamă și fiică. Dincolo de realitățile sociale („Sburătorul” agonic, exproprierile, umilințele sociale și locative, expulzarea din partid, confiscarea averii, trădările „cozilor de topor”), citim drama unei mame prinse în infern, al cărei strigăt e auzit doar de fiica prizonieră, la rându-i, în lumea nouă, însingurată și derutată peste poate. E un strigăt dublu, transformat într-unul comun. De aici poemul tragic al despărțirii pe care-l citim în răvașe. „Noi două - notează în septembrie 1948 - am fost cuplul
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
se pierde prin tenebre în șaluri pofte rebele râvnesc în iatacuri . Drumețule, îți flutură faldurile hlamidei, vântul te duce departe despică cerul și pământul rostesc în gând o rugă și cer iertare îngenunchez pe nemuritoare altare. DRUMEȚULE... IV. Drumețule ,sunt prizonieră în gând, același gând, veșnic flămând, cu durere-n piept m-apasă adâncă urmă în mine lasă. Drumețule, sunt prizonieră într-o odaie îmi curg lacrimi stropi de ploaie de lanțuri sunt împiedicată, ard pe rug de dor sacrificată. Drumețule
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
despică cerul și pământul rostesc în gând o rugă și cer iertare îngenunchez pe nemuritoare altare. DRUMEȚULE... IV. Drumețule ,sunt prizonieră în gând, același gând, veșnic flămând, cu durere-n piept m-apasă adâncă urmă în mine lasă. Drumețule, sunt prizonieră într-o odaie îmi curg lacrimi stropi de ploaie de lanțuri sunt împiedicată, ard pe rug de dor sacrificată. Drumețule, sunt prizonieră în noapte în povestea de vis născută în carte, să facem în gând, o punte de speranță, să
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
gând, același gând, veșnic flămând, cu durere-n piept m-apasă adâncă urmă în mine lasă. Drumețule, sunt prizonieră într-o odaie îmi curg lacrimi stropi de ploaie de lanțuri sunt împiedicată, ard pe rug de dor sacrificată. Drumețule, sunt prizonieră în noapte în povestea de vis născută în carte, să facem în gând, o punte de speranță, să unim hotare ce sunt la distanță. Drumețule, sunt prizonieră între ziduri, trupul mi-e prins între nituri hai și deschide a inimii
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
ploaie de lanțuri sunt împiedicată, ard pe rug de dor sacrificată. Drumețule, sunt prizonieră în noapte în povestea de vis născută în carte, să facem în gând, o punte de speranță, să unim hotare ce sunt la distanță. Drumețule, sunt prizonieră între ziduri, trupul mi-e prins între nituri hai și deschide a inimii cărare, să-mi leapăd vesmântul ce doare. Drumețule, sunt prizonieră într-o iarnă fulgi de ninsoare îmi toarnă, sufletul mi-e plin dor și de otravă, râuri
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
să facem în gând, o punte de speranță, să unim hotare ce sunt la distanță. Drumețule, sunt prizonieră între ziduri, trupul mi-e prins între nituri hai și deschide a inimii cărare, să-mi leapăd vesmântul ce doare. Drumețule, sunt prizonieră într-o iarnă fulgi de ninsoare îmi toarnă, sufletul mi-e plin dor și de otravă, râuri de foc, din mine revărsă în lavă. Drumețule, sunt prizonieră în iubire, o simt arzând de neîmplinire clocotește în noi năvalnică mânie privim
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
și deschide a inimii cărare, să-mi leapăd vesmântul ce doare. Drumețule, sunt prizonieră într-o iarnă fulgi de ninsoare îmi toarnă, sufletul mi-e plin dor și de otravă, râuri de foc, din mine revărsă în lavă. Drumețule, sunt prizonieră în iubire, o simt arzând de neîmplinire clocotește în noi năvalnică mânie privim apusul cu nostalgie. DRUMEȚULE.... V. Drumețule, ascultă cum cântă marea vine și duce departe scrisoarea se va rătăci unde se despică zarea, cerneala își va pierde culoarea
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
nuntă,/ albind pământul și depărtările./ Mă-ntrupez, mă petrec în narcise,/ prin toți porii respir până când gândurile-mi tac.” (Întâia noapte). Operatorul poetic adecvat acestei întreprinderi lirice ingenioase este nesunetul: „Locuiam/ într-o jumătate/ de lume,/ unde nesunetul/ mă ținea prizonieră,/ unde tu/ mă desenai în cuvinte,/ de parcă n-aș fi fost din carne făcută.” (Omul de hârtie) Tema exilului temporar în cealaltă jumătate a lumii (în care bănuim ecourile biografice ale anului petrecut de autoare în Oregon, Statele Unite ale Americii
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
ofițeri, menținută o vreme la nivelul replicilor verbale ori al comportamentelor diferite în luptă, ia o formă acută cînd în centrul ei ajunge Iulia, fiica grofului Desjöffy, executat pentru că din casa lui se trăsese asupra ostașilor români, ea însăși luată prizonieră împreună cu fratele ei. Convins de nevinovăția fetei, Emil Olaru o apără la început pe fată din spirit de dreptate, din cavalerism, pentru ca apoi acestor motive să li se adauge și o iubire adîncă și curată. Tocmai aceasta îl determină pe
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
adversarul său cu revolverul în mînă, duce dușmănia celor doi la apogeu. Un consiliu de onoare îl absolvă pe locotenent de vina nesupunerii la ordinul superiorului, dar el este pus în situația de a n-o mai putea apăra pe prizonieră. În aceste condiții, trimis în recunoaștere peste Tisa, el se hotărăște să-i faciliteze Iuliei trecerea la conaționalii săi. Sfîrșitul este tragic, întrucît Modrogan ghicește intenția lui Olaru și, deschizînd focul, face ca îndrăgostiții să se înece în apele Tisei
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
cartea amintirilor, cu aripa ta o închizi. Dar eu rămân pe insula pierdută, În marea zbuciumată a dorinței Și caut micuța stea demult căzută, Pe țărmul nostalgiei și-al speranței. De răsfoiești al vremurilor îngălbenite pagini, Acolo vei găsi iubirea, prizoniera sufletului tău, Brodând cu fir de dor al amintirii margini, Scriind cu lacrime pagina trecutului, din nou. Tu pescăruș pribeag!În dimineașa asta n-ai venit, Lacrimile și tristețea, de mine te-au îndepărtat, Vino și descătușează-mi sufletul rănit
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
Iar cartea amintirilor, cu aripa ta o închizi.Dar eu rămân pe insula pierdută,În marea zbuciumată a dorințeiși caut micuța stea demult căzută,Pe țărmul nostalgiei și-al speranței.De răsfoiești al vremurilor îngălbenite pagini,Acolo vei găsi iubirea, prizoniera sufletului tău,Brodând cu fir de dor al amintirii margini,Scriind cu lacrime pagina trecutului, din nou.Tu pescăruș pribeag!În dimineașa asta n-ai venit,Lacrimile și tristețea, de mine te-au îndepărtat,Vino și descătușează-mi sufletul rănit
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PRIZONIERA DE LUMINĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1291 din 14 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Un atlet ducea spre mare tolba cu chibrituri arse, Auzise că prin valuri se tot plimbă storuri trase. Ar fi vrut să-și
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349234_a_350563]
-
valul tău ateu! Ce departe îmi sunt macii, aș fi vrut cu ei să vin, Azi ogorul meu se-mbată într-o clipă de rubin. Dar privește-i printre stele, fă-le-ndată rădăcină, Tocmai ce-ai închis în tine prizoniera de lumină! Referință Bibliografică: Prizoniera de lumină / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1291, Anul IV, 14 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349234_a_350563]
-
îmi sunt macii, aș fi vrut cu ei să vin, Azi ogorul meu se-mbată într-o clipă de rubin. Dar privește-i printre stele, fă-le-ndată rădăcină, Tocmai ce-ai închis în tine prizoniera de lumină! Referință Bibliografică: Prizoniera de lumină / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1291, Anul IV, 14 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349234_a_350563]
-
3-a, capitolul 12(1980) Farmecul unei ființe străine pe care o iubim întâia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă o libertate despre care nu știam că e prizoniera unei melancolii adânci, a cărei euforie ne poate chiar face să ne credem fericiți... Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 3 (1980) Iubirea poate să fie oricum, numai să fie! Poți să arăți ca un chimval răsunător
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
de la depărtare, par a fi... negre ca smoala. Legendele povestite de locuitorii insulei le prezintă ca fiind niște locuințe pentru sufletele oamenilor. Sufletele copiilor își au sălașul în lacul galben, cel verde este adăpostul sufletelor păcătoase, iar lacul negru ține prizoniere sufletele vrăjitorilor. Aceste lacuri colorate îi uimesc atât pe turiști, cât și pe oamenii de știință care nu au descoperit încă misterul culorilor (unii sunt de părere că ele s-ar datora unor alge care trăiesc în apă, alții cred
Agenda2005-43-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284346_a_285675]
-
Albă Plecat în regiunea Arhanghelsk, pe malul Mării Albe, pentru un reportaj despre obiceiurile locale, personajul principal descoperă ruinele marelui vis colectivist, dar și germenii prăbușirii imperiului. Personajul cel mai pregnant în acest ținut dincolo de timp este Vera, o Penelopă prizonieră a jurământului față de iubitul care nu s-a mai întors din al doilea război mondial. Între Vera, care abandonase o strălucită carieră universitară, și narator se leagă o relație pură și luminoasă, al cărei imbold este chiar așteptarea celuilalt. Andrei
Agenda2005-11-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283492_a_284821]