203 matches
-
e problema: totul ajunge peste tot... — Și locuiești tot aici? Primul lucru pe care mi-l spuse Sally, pe un ton sceptic. Deja îmi spuseseră prea mulți lucrul ăsta ca să mi se mai pară jignitor; în plus, mă complimentase deja proțăpindu-se mult timp cu capul dat pe spate, uitându-se lung la mobile. —Acolo sus. I-am arătat platforma pe care dormeam, construită la trei metri jumătate înălțime, pe peretele din spate. —Mă trezesc în mijlocul nopții și capul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ne vârâți fantasmagoriile voastre gogonate în cap? - Decât să vă prindeți toată ziua nasurile-n Psalmi, mai ceva decât în niște menghine, mai bine ați vînzoli-o pe Simioneta, picolița restaurantului "Hora", cordissima și teleleica... - Horla cu neputincioșii ce s-au proțăpit la balcon! Horla cu nepricopsiții care au rămas încleiați la închinarea către Yahveh, Dumnezeul oștirilor! Horla cu Simioneta care ne-a viscolit inimile! Horla și cu zvonurile cum că Împăratul nostru ar da "tîrcoale ca un leu care răcnește și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unele cresc deja sub rochițe cîte-o pereche ușchită de sâni... 147 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Bineînțeles, pe lângă containerul de gunoi care-i fusese răsturnat în mașină, nici strigoiul din gazele de la eșapament nu-l iertă și-i se proțăpi pe fotoliul din dreapta, trîntindu-și dosul absolut gol-goluț pe acoperitoarea de la canapea. Își scotea, dintre fălcile lui de eșapament, pipa lui din gaze de eșapament și, cu gâtlejul pipei ondulat, îi indica direcția și îi comanda lui pe unde s-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aur, porunci starostele. Ori nu-l știți? Anghel, că așa-l chema, băgă dibla sub braț și rîriji: - Se poate? Avea o mână subțire și ageră, cu degete lungi, care tremurau pe coarde. Cu acordeonul cânta Neacșu, cel mai gras, proțăpit într-o cravată albă de ginere, iar ultimul, Mitică Ciolan, dădea pe gură. Caiafe bătrâne, și Dumitru, și Mitică, și Neacșu, că erau toți de pe vremea lui Maciste. Cântaseră pungașilor, lui Gică-Adormitu, lui Mielu-Calapod, cine-i mai ținea minte? Zicea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
563. Pe măsură ce ei devin tot mai mici, iar el le înfulecă biografiile, ca un canibal, peste tot se aprinde, ca beculețele pe o hartă de stat major, numele lui Stalin, în locul celui al lui Troțki, Buharin, Zinoviev. Acesta capătă anvergură. Proțăpindu-se în poziția de singur mare om al revoluției el este de două ori uzurpator: al "fraților" sau tovarășilor săi și al lui Lenin, care a vrut să-l înlăture dintre succesori. El se proclamă ca model ce trebuie să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
soarele răsărea în trepte. Mai întâi iriza în jurul castelului o aură violacee, ca un fel de amintire a vechilor incendii pe care le suferiseră zidurile în timpul invaziilor tătare. Când se arăta locuitorilor orașului, urcase deja de trei sulițe pe cer, proțăpit pe creneluri. Petrache era singurul locuitor al orașului care putea vedea, nestingherit, răsăritul. Dibuise un ungher în care colțurile de piatră ieșeau din ziduri la o distanță de un cot unul de altul, alcătuind un fel de trepte - sau poate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rană, nemuiată în untdelemn și nelegată. — Ai văzut ? se bucură Bunelu. Ce-ți ziceam ? Și atunci care-i mai nebun, ăla care caută sau ăla care găsește ? Iadeș se lăsă pe spate, ca să vadă cerul. Deasupra muntelui de gunoaie se proțăpise luna, încât, privit de jos, aducea mai degrabă a moschee. Stelele porniseră să pâlpâie, erau bune de răscolit, ca jarul. Păi, atuncea io zic că sunt cel mai fericit, zise Iadeș. Că io ce caut nu găsesc, iar ce găsesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să se țină cât mai drept, în ciuda spirtului care se clătina în el : Care o fi răsăritul ? întrebă. — Uite sticla aicea, spuse Calu, pe care conversația îl depășea. Isaia măsură din priviri movila uriașă, rămase câteva clipe agățat de luna proțăpită în vârf, apoi măsură cerul. Era prea mult pentru privirile lui amețite. Se răsuci, gata să cadă. — Aicea e răsăritul, spuse, pe locul în care palma atinsese pământul, ajutându-l să se țină. Păi, răsăritul nu e de unde pleci, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în sus, văzând cum se topesc unele în altele. — Parcă ar fi sfârșitul lumii, spuse Jenică... — Sfârșitul lumii a fost deja... îl corectă Tili. Acum bântuim... Că bine zici, își aminti Maca. Fu primul care sări în picioare, Jenică se proțăpi ultimul pe picioarele subțiri și alergă după ceilalți. Se opriră în dreptul porții celei mari, prinsă cu un lanț greu, de care atârna un lacăt pătrățos și ruginit. Înăuntru, aceeași tăcere, ca de albie secată. Tili rămase în fața tăbliei prinse doar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tarele istoriei și criticii literare. Nu este negat nici aspectul oralității parodiilor, al rostirii lor specializate, pe urmele percepției aristotelice, căci "pentru foarte scurtă vreme" înainte de a vedea lumina tiparului, operele de această factură, pentru a câștiga simpatia publicului, "sunt proțăpite prin toate locurile publice, fie ca atare, fie prin crainici, ca trecătorii să le poată privi". Destinația lor e limpede: sunt menite amuzamentului ca și modificării, rejudecării canonului, pe care îl obligă neîncetat să se autocenzureze, întrucât "cele mai mari
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
era de ajuns, că au pornit un război drăgălaș cu avioane și bum, bum de rachete de croazieră prin Libia, parcă tot le mai trebuia ceva mai picant și, hop că ne trezim într-o bună (???) dimineață, că Obama se proțăpește în fața Casei Albe, hăulind mândru nevoie mare, ca să-l audă toată lumea, că el, tocmai el, preaviteazul Obama l-a ucis pe Osama (naiba să-i ia, că diferența dintre ei este de o singură literă și inițial scrisesem că Osama
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
zburau atunci gândurile. Ușa se deschise brusc, se dădu de perete cu un zgomot sec și în cameră intră jandarmul postului din sat, complet echipat și cu arma la umăr. Merse drept la străin fără măcar să dea bună seara, se proțăpi cu picioarele crăcănate în fața sa și zise răstit: „Tu de unde-ai apărut bă, aici în satul meu? Ai vreun act ceva? Scoate să văd, că de nu...”. Tăcu apoi rămânând cu mâna întinsă spre omul acela care se oprise din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Avea de străbătut mai multe străzi și bulevarde centrale ale capitalei, șchiopătând din cauza tocului, în timp ce lumea se uita la el ca la un trăsnit. S-a retras într-un gang, a scos cu mare greutate și celălalt toc ce stătea proțăpit de talpă și nu vroia să se despartă de ea, l-a aruncat în primul coș de gunoi și, ca un oier din Oaș, în costum englezesc cu cămașă scrobită și lavalieră dar cu opinci în picioare, lipa-lipa pe bulevard
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ca un taur și tot timpul pus pe ceartă. Nu pregeta să facă moarte de om în vreo încăierare, căci era un cuțitar vestit. S-a oprit crăcănat în cadrul ușii și și-a căutat cu privirea victima. Apoi s-a proțăpit în picioare, lângă umărul stâng al tatei. S-a aplecat, a mușcat o bucată zdravănă de cârnat de la umărul tatei și i-a băut paharul din față. - Iancule, ia dă un rând, că mi-e sete! i-a spus tatei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că e homosexual, avea ceva care aducea a curvă masculină. În rest, normal ca orice mirean L-am lăsat să-și termine micul dejun după care mi-am urnit persoana spre el. - Aaa..., o făcu pe miratul când mă văzu proțăpit în fața lui, care-i baiul? - Păi, vă rog să-mi dați aprobarea pentru materialul acesta. Și-i scosei din sân câteva coli de hârtie bătute la mașină. - Știți, trebuie să apară... - Mda, rău moment ai ales, te rog să-l
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se înfățișa mereu, același petrecăreț, un oarecare om din Țicău, nărăvit la ospitalitatea doamnei Ecaterina Ionescu. Venea și bătea în poartă: - Madam Ionescu! Madam Ionescu! Ieșea femeia din casă și întreba: - Ce-i, bre. Da' intră, bre, ce te-ai proțăpit acolo? - Madam Ionescu, spunea omul intrând în tindă, eu... - Știu eu, omule, îți arde gâtul... Hai, vino în casă, să bei o cană de vin. Intra și se oprea în dreptul cuierului, unde depunea pălăria și bastonul. - Hai, intră, să ne
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ulițelor Bariera Veche și Arapului de astăzi. Aceasta ședea în calea celor care veneau dinspre Vaslui. Urma apoi Bariera Țuțorei, așezată în calea „Drumului Mătăsii”. Peste pârâul Nicolinei sau Miculinei, cum i se mai spunea, în prelungirea Podului Lung, se proțăpea Bariera Nicolinei. Tot peste pârâul Nicolina, dar de această dată pe Calea Gălății, se afla Bariera Trei Calici. Auzi dumneata: Trei Calici! Atâția or fi fost, vere. Nici mai mulți, nici mai puțini. Dar ascultă mai departe: De aici până la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-o, n-o fi dezlegat-o, asta-i treaba lui, dar știu eu ce am să-l întreb de cum oi da ochii cu el... Am plecat grăbit spre Bariera Trei Calici. Când m-am văzut dincolo de pârâul Nicolinei, m-am proțăpit pe marginea uliții numită Calea Gălății și am rămas în așteptare... Pe când soarele, clipind somnoros, și-a arătat fața înfiorată de răcoarea dimineții, drumeții somnoroși horhăiau spre nu știu unde. Îndată a apărut și prietenul meu ieșeanul. Bună diminmeața, vere! Bună să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dud și acum cu Galata din Deal. Un bob zăbavă, dragule. O să le luăm pe rând, dar picioarele să „lucre”, că altfel Ulița asta a Urcușului n-o urcăm în veci! Cum îi numele uliții așa îi și dealul. Șade proțăpit în calea noastră ca un perete! Până sus îți dai duhul! Asta nu te scutește să-mi lămurești povestea frunzelor de dud. Întâi aș spune - așa, ca pentru încălzire - că aici pe aproape se aflau bordeiele a trei nevoiași de vreme ce
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ochii i se măresc de uimire. — Domnule Ockenden. Bună, zâmbesc eu trecând brutal pe lângă el În hol. — Nu posă intri... — CIOCU MIC! Îi urlă Ray În față, făcându-l să sară Înapoi de spaimă. Lennox Își umflă mușchii și se proțăpește fix deasupra lu Ocky, carei mielușel și cocoșat de tot. — Ai face bine să răspunzi când ți se vorbește-n morții mătii că dacă nu te aranjez io chiar acu’! Ai priceput! Puțoiul ăsta nenorocit se uită la el, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
an. Se ridică din nou În picioare și Își scoase haina, dând la iveală un halat decolorat cu model floral. Tuși apoi de câteva ori, bătându-se ușor cu palma peste piept În timp ce tușea. În tot acest răstimp, am stat proțăpit În mijlocul camerei, cu pălăria dată pe cap și cu mâinile În buzunare. Am Întrebat-o ce fel de cuplu fuseseră familia Pfarr. — Vreau să zic, erau fericiți? Certăreți? Ea dădu din cap la ambele Întrebări. — La Început, când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
luat de mână și m-a dus după oglindă, unde am descoperit-o ascunsă pe sora mea. Nu m-am mai jucat cu ea o săptămână. Pândeam momentul când ea se ducea la joacă, cu alte fetițe, și atunci mă proțăpeam imediat Înaintea oglinzii; mă fixam În ochi și stăteam așa nemișcat cât mai mult, ca să văd dacă pot să intru În ramă, În locul celuilalt. Aveam Încredințarea că, prin tăcere și nemișcare, cele două imagini se vor suprapune una peste alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
găsesc în mijlocul unui morman de flori rupte. Mă salută dând din cap. Pune casetele una peste alta, mută ghivecele cu plantele nevândute într-o camionetă acoperită cu o pânză verde din plastic, parcată în spatele tarabei. Aștept să-și termine treaba, proțăpit cu hainele mele elegante în mijlocul apăraiei de pe jos. Italia își scoate cizmele de gumă și își pune pantofii. Când se urcă în mașină, ne purtăm unul cu celălalt fără bucurie, dar cu bunăvoință, ca doi prieteni bătuți cu același băț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apucă de cot făcându-l să simtă o solidaritate sinceră pe care și-o demonstra vorbind în dialectul lui. —Doagele, spuse bătrânul, unul din acele cuvinte care, de la mutarea noastră în S., se târau pretutindeni, pe toate lucrurile, mi se proțăpeau în față și se dădeau mari fiindcă nu le înțelegeam, doagele, spunea, l-ar fi dus cu gândul să producă schiuri și W. aprobă din cap, fiindcă și el avea ceva în comun cu asta. Da, da, răspunse, și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fură ideile altora? Întrebă Norman. — Uite, când eram sus pe navă, i-am spus lui Ted că ar trebui să avem pregătite câteva cuvinte când deschidem chestia asta. Ca pe urmă să-l văd pe Ted umblând la citate și proțăpindu-se În fața camerelor de luat vederi. — Păi... — „Păi“ ce, Norman? Nici un „păi“, pentru Dumnezeu! A fost ideea mea și mi-a luat-o fără să zică măcar mersi! — Lui i-ai spus ceva? — Nu, nu i-am spus. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]