206 matches
-
Asta înseamnă că toate măsurile tale de pază sunt varză. Bomboana pe colivă o reprezentase momentul când se trezi seră cu el la sediul companiei. De fapt, acesta era și motivul ce declanșase discuția dintre cei doi basarabeni. Calistrat stătea proțăpit în fața birourilor, de data aceasta tăcut, fără să scoată nici un cuvânt. Se mulțumea să privească încruntat spre geamurile clădirii. De parcă ar fi știut că cei doi se află dincolo de jaluzele, ținea toiagul ridicat, arătând acuzator cu vârful spre ei. Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mihailovici era încă șeful, însă această situație nu va mai dura mult. Miza pe faptul că, auzind ce are de gând, acestuia îi va trece repede supărarea că îl trezea din somn. Aprinse fără menajamente lumina din plafon și se proțăpi lângă pat. Ce? Ce s-a întâmplat, ce vrei? tresări din somn Vlad. Am găsit o metodă să capturăm arătarea. Și, chiar nu putea să mai rabde până ce răsare soarele, cel puțin? strigă țâfnos omulețul din așternuturi, căruia nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strigă țâfnos omulețul din așternuturi, căruia nu-i plăcea deloc să fie văzut în pijamale. Lasă-mă să dorm! Vorbim când se face dimineață, mai adăugă el plin de țâfnă, întorcându-se cu fața la perete. Boris dădu plictisit din mână, rămânând proțăpit lângă pat, fără să țină seama de protestele lui. Acum câteva ceasuri te vedeai multimilionar în dolari, spuse el indiferent. Ce se întâmplă cu tine, te-ai răzgândit? Poftim? întrebă Vlad, fără să se întoarcă, dar deja cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Comisarul se apropie de Toyota cu care venise Boris. Nu-i trebui mai mult de câteva clipe pentru a constata că în vehicul nu se află nimeni. Sperase ca Toma să fie acolo. Se întoarse apoi la mercenar și se proțăpi în fața lui. Între timp, Vasilică îl ridicase pe acesta în genunchi, continuând să-l amenințe cu pistolul. Unde este inspectorul Cristian Toma? întrebă Pop amenințător. Cel pe care l-ai luat de lângă mine acum câteva ceasuri, preciză el văzând nedumerirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătrâni, plini de viață, de ură, de la care alții poate că au avut multe de învățat, eu însă nimic. Dea lungul zidurilor ciuruite de gloanțe se întindea un gang în formă de U, sprijinit cu grinzi de lemn. După-amiaza mă proțăpeam în mijlocul curții și trânteam pe dalele murdare tigaia cu care se ducea mâncarea la găinile din dos. Imediat apăreau priviri încărcate de ură la ferestrele de la bucătărie. Nu simțeam, de fapt, nici bucurie, nici teamă, pur și simplu lăsam tigaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și un motoraș de mașină de spălat, o ferea de ploaie numai cu o prelată și o lăsa acolo până în prima seară de toamnă, când o băga din nou în casă, deci arăta de parcă în curtea noastră s-ar fi proțăpit noapte de noapte statuia nedezvelită a Piticului de Grădină. Lui îi atârna pe burtă o pungă de piele plină de cuțite încă neascuțite și deja distruse, căci le alegea numai după inspirație. Pe unele le ascuțea de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
prin care puteam să-i răsplătesc. Chit că aceste plimbări nu erau prea complicate. Trebuia să fim în uniforme de orfani, dar de fapt eram mereu în uniforme de orfani. Duminica dimineață, la ora opt și jumătate, sora Gizella se proțăpea în frunte și, în pas cadențat, în ritm moderat de plimbare, grupul ajungea în centru, în dreptul statuii eroilor la ora nouă fix. Acolo, mulțimea de uniforme orfane înconjura după înălțime tancul așezat pe soclu, sora Gizella se oprea în fața țevii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
căci peste câteva zile va fi deja imposibil. În fiecare dimineață, căldura ce răzbătea pe ușa brutăriei din orașul de jos smulgea o bucată din ceața dimineții. O transforma într-o băltoacă inofensivă. A doua zi dimineață, păunul s-a proțăpit în mijlocul acestei bălți albastre, ca un blestem. Poștașul l-a văzut primul. După el doctorul, apoi lăptarul. Așa că pe la opt, când ceața s-a răspândit și s-au deschis magazinele, toată lumea aflase de prezența lui. Oamenii s-au îmbulzit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din pădurea de brazi. Cineva lovește năprasnic și dă ajutor cu țârâita, mi-am spus în sinea mea. Nu voi uita niciodată pădurea aceea. De la calea ferată până în desiș, era străbătută de o cărare, iar în față, deasupra ei, se proțăpise luna. Pe acele de brad erau agățate picături pline de lumina ei, apoi, când s-au mișcat de la locul lor, unele s-au stins. Au căzut mai ales la adierea vântului rătăcit printre copaci. Acum, mai târziu, aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
uneori animale întregi. Locuri care nu există pe hartă și zile ce lipsesc din calendar. Îmi povestea despre lac, despre păstor, despre turmă și îmi arăta de la fereastră locul în care, de ziua catastrofei, apare an de an Câinele. Se proțăpește în mijlocul lacului, pe cel mai înalt trunchi de brad, unde așteaptă până ce luna ajunge în vârful Stâncii Roșcate, apoi pășește pe apă până la mal. Iar Câinele nu e altul decât Ea însăși. Se și vede pe el cât e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
s-ar fi priceput, să-l ajute. Degeaba le spuse că vulpile erau semnul sigur al invaziei: credeau că iarna grea le mânase spre așezare. Duminică, la ceasul când lumea se pregătea să intre în biserică, Vânătorul de lupi albi, proțăpit în ușă, și-a ținut propria predică. „Nu e vreme de pierdut!” le-a zis celor adunați. „Primejdia e mare: o zi, două, și lupii vor da buzna! Vânătorii - cam puțini - împreună cu cei patru jandarmi să se aleagă doi câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
probabil pe multă lume din țara acesta, care trage din ce în ce mai greu la carul cu roți pătrate a prețurilor, ci faptul că în loc să se ocupe de treburile Băncii așa cum i-ar sta bine unui supercontabil de calibrul său, el s-a proțăpit ca proasta în capul târgului și s-a pus pe fixat prețuri la ouă (!!!), chibrituri, combustibili și alte chestii din acestea, pe care țața Ileana lăptăreasa le chitește mult mai bine, fiindcă de atâta mers la piață și înapoi, uneori
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
decât cel actual. Puterea judecătorească e atât de nesimțită în gând și faptă, încât declară, în cel mai pur stil proletar, că toți sânt egali, numai că unii (adică dumnealor, judecătorii) sunt mai egali decât alții. Priviți numai cum se proțăpesc ei ca cioclii în scaunele lor și decid cu un scor de 4 la 5 că, "ceva" e corect, sau nu. Păi, care dintre ei are dreptate, la așa un scor de strâns? Fiindcă mă gândesc eu, ca tot românul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cafea, Henderson apare din secția de știri naționale. Unii își iau hainele și pornesc spre lift. Alții își iau o revistă și pornesc spre toaletă. Alții se pitesc în spatele monitoarelor și se fac că vorbesc la telefon, în timp ce Henderson se proțăpește în mijlocul biroului cu cravata desfăcută și gulerul descheiat, răcnind: — Unde naiba e Duncan? Ediția de prânz trebuie se plece la tipar - zbiară Henderson - și noi n-am încheiat prima pagină, fir-ar al dracului! Unii ridică din umeri. Eu ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cap, zburlindu-și pletele. Își pune tricoul peste oala pe care o țin în mâini și-și ridică piciorul, ca să-și dezbrace pantalonii de trening, mai întâi un crac, apoi celălalt. Își pune pantalonii la mine-n brațe și se proțăpește cu mâinile-n șold, la pula goală. Helen își încheie haina și dă pe gât ce-a mai rămas din vin. Oala e grea și fierbinte; simt un miros de zahăr ars și de brânză de soia - sau o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
brusc În fața lui Fersen. Polițistul păru surprins, apoi demoralizat descoperind-o pe Marie În compania lui Pérec. - Nu bați niciodată la ușă? Îl luă ea peste picior. - Vezi că s-ar putea să ajung să te bat pe dumneata. Se proțăpi În fața ei. - Pentru ultima oară, te avertizez că dacă te mai amesteci În anchetă... Fără să-i dea timp să mai continue, Marie arboră o expresie de mirare nevinovată. - Domnul primar trebuia să celebreze căsătoria mea, tocmai puneam la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
detest să fiu văzut nemachiat. Tulburarea Mariei se accentuă, căci Fersen, care nu se gîndea că trebuia să-și protejeze și spatele, nu Își dăduse seama că Îi oferea imaginea feselor În oglinda dulapului. CÎteva minute mai tîrziu, erau amîndoi proțăpiți În fața celulei lui Pérec, complet uluiți. Era pustie. Și totuși Închisă cu cheia. Morineau era descompus la față. - Asta e halucinație totală, nu se poate așa ceva, nu se poate! A dispărut! Asta e magie, nu e ceva normal, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
coste viața pe Marie. - Chiar dacă nu credem În preziceri, trebuie să recunoști că e aici ceva tulburător. Lucas se pregătea să răspundă cînd Îl zări pe Pierric: acesta se apropiase În tăcere și, strîngîndu-și grămada de cîrpe la piept, se proțăpise la cîțiva metri de ei, ațintindu-i cu ochii lui ușor bulbucați. Privirea ciudată a mutului Îl făcu pe Lucas să se simtă stingherit, chiar și după ce Ryan Îl asigurase că În ciuda unei aparențe neliniștitoare, Pierric era tot ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cuvintele i se opriră pe buze văzînd expresia zeflemitoare a lui Lucas Fersen, care i-o arăta pe Gwen, cu gluga trasă peste ochi, venind spre ei cu pas hotărît și trecînd fără jenă peste banderolele galbene Înainte de a se proțăpi În fața polițistului. Fără măcar să-l salute, se interesă rece de adevărul unui zvon care circula În legătură cu o eventuală Închidere a sitului. Lucas se miră Încă o dată de repeziciunea cu care informația dăduse deja ocol insulei, și dădu din cap afirmativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
răspîndind un ușor parfum. ZÎmbi deschis uitîndu-se la ea cum se Îndepărta cu pas marțial, haina scurtă lăsînd să se vadă legănarea feselor pe care, ce mai Încoace și-ncolo, le găsea foarte frumoase. Ziua Începea bine. TÎnăra OPJ se proțăpise cu un aer foarte profesionist În fața planului insulei, prins pe peretele jandarmeriei. Trecură În revistă elementele pe care le aveau, apoi Lucas Întinse mîna după o cariocă. Morineau, dornic să-și dovedească utilitatea, Îi Întinse toată cutia. Fersen arătă succesiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de așa ceva ca să te Înving, biata de tine... Își apucă crosa cu ambele mîini, se repoziționă pe covorul sintetic și Îndoi ușor genunchii. - Dă-te la o parte, Îmi strici peisajul. Gwen Înșfăcă la iuțeală mingea din suport și se proțăpi În fața lui, roșie de mînie. - Știu bine că familia ta și cu tine deja ați pus jaloane ca să vă recuperați șantierul naval, laboratoarele și hotelul, lansă ea. Uiți doar un lucru, tăicuțule: primăria are prioritate, avînd drept de preempțiune asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
păli. Primele valuri ale fluxului Își croiau deja loc printre stîncile Îngrămădite. Grota avea să fie curînd sub apă. Și ei odată cu ea. 17 Gwenaëlle venise direct pe faleză, sigură că-l găsește acolo pe Pierric. Era Într-adevăr acolo, proțăpit la marginea vidului, uitîndu-se În jos spre golful Jefuitorilor de corăbii, pe care fluxul Îl acoperise complet. - De cîte ori ți-am spus că nu vreau să te văd pierzînd vremea pe aici? Îi strigă ea trăgîndu-l Îndărăt fără menajamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vremuri la marile concursuri pe plajă organizate de Clubul Mickey. Înțelese atunci că avea să moară. Pe insula aceea de la capătul lumii. Și izbucni Într-un rîs deznădăjduit. Ușurarea lui Gwen deveni palpabilă cînd o recunoscu pe Marie În silueta proțăpită pe malul estuarului. Măsurînd-o din ochi pe tînăra polițistă, Încercă din nou să lanseze motorul. - Bujiile nu mai funcționează. Soțul tău trebuia să le schimbe În următorul weekend. Gwen dădu drumul cablului care se Încolăci cu un zgomot sec și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi atrase atenția spre bancheta din față. Arthus, al cărui trup Înalt zăcea pe jumătate acoperit cu un pled, Își revenea Încet În simțiri. - Ce caut eu aici? PM reduse viteza, fixă direcția conform indicațiilor GPS și veni să se proțăpească În fața tatălui său, cu o expresie de plăcere sadică. - Amintește-ți, tată, noaptea trecută m-ai implorat sa te ajut să părăsești insula. - Nici gînd! Du-mă imediat Înapoi! tună bătrînul. - Ce păcat! CÎnd avem și noi o dată prilejul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sigur, m-aș fi plictisit de asta, cum mă plictisisem și de alte isprăvi nu mai puțin stingheritoare, dar au intervenit două întâmplări, una după alta, care m-au făcut să nu cedez atât de repede. Un agent de circulație, proțăpit pe marginea trotuarului, m-a lovit de mi-a țâșnit sângele pe nas fiindcă mă uitasem la el chiar în clipa când am zis ceva despre Dumnezeu și a avut impresia că l-am înjurat. „Să se învețe minte, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]