742 matches
-
dat informații despre studenți crezând că vrei să le vii În ajutor, pentru că de-abia sosiseși și trebuia să fii informat, pasă-mi-te ca să poți ajuta țara asta să se ajute pe sine. Asta mi-ai spus. Doamne, ce proastă am fost! Dacă n-am fi fost... Oh, n-are nici o importanță. E o nebunie. Ce fel de informații secrete ai despre Din? Pur și simplu nu pot să cred că ar reprezenta o primejdie pentru cineva. Nu pot să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spune nimic, ce bine, îi spun lui Baby, care de data asta a vrut să doarmă lângă mine, prin somn își va arunca o mână peste gâtul meu, ce bine că nu m-am dus cu el, mă futeam ca proasta, el se ducea în Bulgaria și eu tot nu lămuream nimic, rămânea să mă scol de dimineață, el să plece la autocar și eu să vin ca o vacă la teatru, acum că abia am reușit să mă liniștesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aici alături. Arătă spre ușa Înaltă, verde, pe care scria cu albastru: DIRIGINTE. Bătrânul tresări. În ochi i se aprinse o lumină stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata pufnind În râs. Taci, proasto, interveni Sușu. Scrie pe ușă, zise cu țâfnă cea de la ghișeul poștal. Vreau să vorbesc cu dirigintele, declară solemn bătrânelul. Își aranjă În grabă ținuta și se Îndreptă demn spre ușa cu pricina. Nu-i nimeni acolo, strigă oficianta. Șefu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mine vreme îndelungată și eram convins că va plânge. Hei, am zis din nou și i-am îndepărtat părul de pe față. — Nimic, răspunse ea cu un zâmbet vag. Apoi surâse din nou, de data asta mai convingător. Nimic, sunt o proastă. Am prins-o în menghina brațelor și ea s-a întins din nou pe mine. Ne-am îmbrățișat, în timp ce ea își odihnea capul pe pieptul meu. — Haide, am zis. Spune-mi. — Ești transpirat, spuse ea, ridicând capul și lăsându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic și i-o dezgroapă iarăși. Dulăul urlă a deznădejde. Rîdem de el amîndouă. Îi deschid ușa, hohotind. Vino-ncoa, bufonule, îl cheamă Șichy. Rîdeți grămadă, 'ștele voastre de muieri, mîrîie cîinele la proastele alea două care se hlizesc degeaba. Și prinde o molie, să se facă util. Bravo, Tano! îl încurajez cu un fursec. Nu-l vrea, îndărătnicul. Continuăm să rîdem complice de cîine, în timp ce el, cu parapon pe noi, se vîră demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
duioasa lui nevastă și întinsese mîna s-o alinte. Parcă nu mirosea cum se cade: "are prea mult păr femeia asta". Era boxerița albă, tandra cățelușă, vibrînd sub degetele lui. "Dă-te, javră!" Nu mă-njura că te iubesc ca proasta", o fi scîncit subțirel Daisy, mîhnită. Nici pe mine nu m-a vrut în preajma lui reală. Proiectul matrimonial l-a ținut secret. Care o fi diferența între un secret și-o minciună? Pe-a patra (Ce s-ar fi amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu îndemn deocheat, îi strigă alteia, de lîngă șofer: Ăi, Lenuțî, nea Gogu o chicăt în fîntînă. La nunta lu' Costicî. Cuscru, tu, Auricî? se vaită Lenuța de sub haina matlasată, inscripționată pe spate Ride me. Cuscru? Nea Gogu Fedeleș, fă proasto, nu cuscru. O bout o sticlî di țuicî di la Fasfud, înesearî. P'ormî, s-o dus la chiolhoana lu' Costicî ș-o suflat trii. Cum trii, tu? Aurica o mai gratulează o dată cu "fă proasto": Di vin, ăi! Divin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cuscru? Nea Gogu Fedeleș, fă proasto, nu cuscru. O bout o sticlî di țuicî di la Fasfud, înesearî. P'ormî, s-o dus la chiolhoana lu' Costicî ș-o suflat trii. Cum trii, tu? Aurica o mai gratulează o dată cu "fă proasto": Di vin, ăi! Divin mai sună moldoveneasca. Așa vorbea și profesoara de patruzecioptiști, Crizantema Bîzgă. Șî l-o scos, tu, Auricî? L-o scos, fă, că alholiștii au Dumniezău' lor. Dacă beau îmi e mai bine", o aprobă solistul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ticăloșilor" (eseul lui Petrini) la era țoapelor. Sîntem condamnați la Românie grea†††††††. Ăi, Lenuțî, ti duci la momuntarea lu' nea Gogu, la doușpe? Da' nu l-o scos, tu, Auricî? Di undi, fă? Din fîntînî. L-o scos mort, fă proasto, mort l-o scos. Mă abțin să gîndesc asta, dar o fac: limba română (limbo romanesco, eventual cu r-ul dublat, cum se pronunță în varianta frundo-udemeristă) e în regresie, în cădere liberă. Arată ca țărăncile în bunde și, pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum a murit, ca și cum aș fi fost acolo, în camera de spital, la patru dimineața: singur, abătut, cu spatele la geam, dînd să tragă un fum de BT. Un cîine gemea în curtea din spate. În rezerva unde mor zi și noapte, proasta mea dragă..." Așa începea scrisoarea. Singura pe care am primit-o de la el: "Grăbește-te. Cel mai tîrziu în noiembrie am să mor. Vino să ne luăm rămas bun. Dacă nu vii, n-o să mă visezi niciodată". Mai erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ugerelor ei; pricepe numai ce-o doare pe ea. Cum ai știut să taci timp de zece ani și deodată te-a trăsnit taina confesiunii? Cum să-i faci mărturisiri unei vaci?! Și pentru ce? Doar pentru că așa a hotărât proasta cealaltă. În naivitatea ei, Philomena a crezut că asta ar putea schimba ceva. Masca: Eu cred că am făcut ceea ce trebuia făcut. Ajunsesem la o stare care nu se mai putea suporta. Așa a fost cinstit și față de Dora, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ludovic al XIV-lea și la noi, Io, Mircea Voievod. Dă-i românului mintea de pe urmă ironiză cealaltă voce. Dar dacă tot te-ai trezit, poți să ne spui de ce? Vocea amuțea, trăgând cu coada ochiului la fițuicile dublurii ei, proasta, neștiind că ele, Vocile, erau la fel și colo și colo, fiind de natură geometrică și orice triunghi deștept Aici, era la fel de ascuțit Dincolo, văzut în picioare sau stând în cap. Dar cum inegalitatea este condimentul nelipsit nicăieri, suratele îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În consecință, nu remarcai nimic. -Nici un telefon de la Olaf? mă întrebă. -Nu. Sigrid, știi foarte bine că nu ai nici un motiv să-ți faci griji. Vorbisem cu o urmă de iritare. Această asprime o liniști: -Ai dreptate, sunt o proastă. De-atâta vreme, ar trebui să știu asta. „Să știu ce?” mă gândii, dar nu spusei nimic. --Vrei să ieși? întrebă ea. Am mirosit capcana. -Dar dumneata? -Eu mi-am petrecut ziua afară. Pe când dumneata n-ai ieșit de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
afară din goana mașinii. Mi-e dor de un spectacol adevărat. — Femeia e ca fierea, îl ia pe Roja gura pe dinainte, gîndindu-se la mottoul din Carmen, i am spus-o și Delfinei de nenumărate ori, dar făcea mereu pe proasta, se hlizea ca o găină. — Asta pentru că avea ea planul ei în cap dinainte bine pus la punct, zice șoferul. Știa bine ce vrea, adaugă. Și eu fac la fel înaintea fiecărei curse, îmi încropesc în minte itinerarul și abia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
formele pulpelor și ale sânilor pârguiți, trecuse de optăsprezece ani, sleită de puteri din cauza efortului și a emoțiilor, rușinându-se de copil dar și de eventualitatea de a fi zărită de vre-un trecător ocazional, striga la Didița: Trage fa, proasta dracului, nu te mai hlizî la mine! Apoi Își găsea o poziție din care să nu poată fi văzută nici de Va și nici de către Didița. Ar fi fost mare nenorocire dacă Întâmplător sau nu, ar fi trecut Jănică, vărul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Înspăimântate la culme, ce nu și puteau opri tremurul maxilarelor inferioare și nici șirul bolboroselelor, doar de ele Înțelese sub formă de rugăciune și descântec afișând un calm bine disimulat, așa cum stă bine unui conducător Încercat, rosti răspicat: Tăceți, fa proastelor! Ce v-a apucat!? Lască Viorița Îi fată deșteaptă, nu ca voi, toantelor, și se face bine degrabă. Și Încă-i și mai bine că am aflat că au crescut știucile aman iar asta care a mușcat-o pe fata
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
citească și să scrie, iar voi toantelor stați și dormiți ca vacile și vă ngrășați ca scroafele, c-am avut și eu două fete ca două flori și le-a luat Dumnezeu În Cer și m-a lăsat cu două proaste ca voi! Mâine dimineață plec cu Valerică să-l duc lu’ tac’su, voi să pregătiți cele care trebuiesc! Ochenoaia privea admirativ și cu o durere știută numai de ea, ca una care a fost Încercată și a trebuit să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vrea să continue / îi mai ard câte un șut în cur / dar degeaba“; „sub pași trotuarul devine de scârnă / în gură în loc de cuvinte am viermi /... / craniul îmi e un țucal puturos / inima cârpă îmbibată cu menstră“; ‹ „toamna se uită ca proasta la mine / duc mâna la fermoar e închis / poate-mi curg mucii“; „trântit pe asfaltul încins un câine și-o linge asiduu /... / supralicitând îi ordon câinelui scoală-te și umblă / și-i fut un șut în spinare“; „mă despovărez de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dar nu reușește, în cele din urmă, decât să plictisească. Personajele lui se numesc Frecescu, Bulănoiu, Măciucă etc. Iar replicile lor sună cam așa: „Urăm sincere condoleanțe gagiului...“ „Tu ce ai de zis, băi... specialistule?“ ‹ „Taci, fă, și rabdă!“ „Fă, proasto, acum se vine?“ etc. Foarte frecvente sunt referirile (deocheate) la viața sexuală. Numai într-o crâșmă de cartier, inundată de fum de țigară, mai pot fi auzite glume de prost-gust pe teme erotice de genul celor din cartea lui Pavel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să spun că politica, oricât de cutră ar fi, presupune un anumit comportament.“ Fantezia nu înseamnă frivolitate, cum crede Mircea M. Ionescu. Ea presupune, dimpotrivă, o mobilizare a inteligenței și o rigoare comparabilă cu cea a geometriei. O parere extrem de proasta despre barbati... Doina Ioneț, o femeie frumoasă și o romancieră foarte productivă, din Bacău, a ajuns la al zecelea roman: Amantele mele, Angel’s, Bacău, 2006. „Amantele“ nu sunt ale autoarei, ci ale personajului care joacă în roman și rolul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mâine dezordine, nespălatelor! Bă, dacă m-ar fi făcut mama fată, ori m-aș fi futut cu tot târgul, ori călugăriță ar fi scris pe curul meu! Voi habar nu aveți cum se descântă o umflătură! Vai de pizda voastră, proastelor! La gazdă, valiza era precum o casă pentru păpuși, compartimentată. Lucrurile, așezate în ordine: cele de igienă într-o borsetă cu fermoar; lenjeria curată, bine împăturită; cămășile, halatul, sarafanul, pe umeraș, atârnate de o conductă. Coșul de rufe, o sacoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ușa, că năvălesc scamele! Frate-tu îi scamă, curvă, acesta-i copil! Stai deoparte că sar lățăii pe mine, uscato! Nu vezi că roade șancăru-n tine? Ai dat sculament la toată armata Sibiului. I-am dat și lu bărbat-tu, proasto! Crezi că el este sfântul Bartolomeu cel fără de pulă? Te omor, mizerabilo! Te omor, îl omor pe el, te omor pe tine, omor copii și gata cu viața asta de căcat! Dumnezeii mamei ei de viață! Dora era o vâlceancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Și a încheiat cazul: "accident de muncă". Cătălina a fost și lesbiană pentru câteva ore; în România nu se respectau drepturile minorităților sexuale, iar Ecaterina a venit tocmai din Londra să-i îndulcească suferința. 20 de mii de lire avea proasta în poșetă, în Otopeni s-au îmbrățișat, s-au pupat, s-au ținut de mână; în Ploiești au încurcat trenurile, Cătălina a rămas cu poșeta plină cu bani, cealaltă cu o geantă de voiaj: tricouri, chiloți, șervețele umede. Tovarășul prim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a risipit, lumina s-a stins, omul acela nu mai strălucea, se ridicaseră toți să plece. Bine-bine, da' eu cum rămân ?! Nu tu vânt, nu ploaie, ce eu mi-s sămânța aia neagră care uite că a și dat lăstar ?! Proasta ! Las' că vede ea, doar oamenii nu se mai întorc! Așa-s ei făcuți. Să plece, să tot plece, să spună că se întorc și tu n-ai decât să aștepți, cu ochii-n soare. Eu mă duc unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
clipă, cum îți spun sau un veac ? N-am mai știut nimic, decât că deodată mi-a părut rău de tot pentru El, pentru ceilalți trei, pentru toți oamenii pe care-i văzusem de când mă știam, ba chiar și pentru proasta de bunică-ta (iartă-mă, Floarea-Soarelui, da' așa mi-a trecut prin cap atunci), mi-a părut rău că eu, cu țepii mei, nu sunt bun de nimic... Și-am simțit că se uita la mine... El, cel care strălucise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]