466 matches
-
de numere la aruncarea simultană a mai multor zaruri; combinații de numere la loto sau bingo; combinații de simboluri la sloturi; permutări și aranjamente în cursele pariurilor sportive și așa mai departe. Calculul combinatoric este o parte importantă a aplicățiilor probabilistice în jocurile de noroc. În aceste jocuri, majoritatea calculelor probabilistice care folosesc definiția clasică a probabilității revin la numărarea de combinații. Spre exemplu, într-un joc de poker clasic, evenimentul cel puțin un jucător are un careu poate fi identificat
Matematica jocurilor de noroc () [Corola-website/Science/319175_a_320504]
-
de numere la loto sau bingo; combinații de simboluri la sloturi; permutări și aranjamente în cursele pariurilor sportive și așa mai departe. Calculul combinatoric este o parte importantă a aplicățiilor probabilistice în jocurile de noroc. În aceste jocuri, majoritatea calculelor probabilistice care folosesc definiția clasică a probabilității revin la numărarea de combinații. Spre exemplu, într-un joc de poker clasic, evenimentul cel puțin un jucător are un careu poate fi identificat cu mulțimea tuturor combinațiilor de tipul (xxxxy), unde x și
Matematica jocurilor de noroc () [Corola-website/Science/319175_a_320504]
-
de combinații, astfel că este prea mare pentru a putea fi desfășurată aici. Acestea pot fi identificate cu evenimente elementare dintre cele care formează evenimentul de măsurat. Jocurile de noroc nu reprezintă numai o bază a aplicățiilor pure de calcul probabilistic, iar situațiile de joc nu sunt numai evenimente izolate a caror probabilitate numerică este stabilită prin metode matematice - ele sunt de asemenea jocuri a caror desfășurare este influențată de acțiunile umane. În jocurile de noroc, elementul uman are un caracter
Matematica jocurilor de noroc () [Corola-website/Science/319175_a_320504]
-
mai multe variabile aleatoare ca "variabile de intrare". Intrările aleatoare conduc la ieșiri aleatoare. Deoarece ieșirile sunt aleatoare, ele pot fi considerate doar ca estimații ale caracteristicilor adevărate ale sistemului. Un model stohastic furnizează o relație între caracterizări de tip "probabilistic" ale mărimilor utilizate pentru descrierea matematică. Sistemele pot fi categorisite și ca sisteme "discrete" sau "continue". Un sistem discret este cel în care variabilele de stare se modifică numai într-un set discret de puncte în timp. Un sistem continuu
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
densității . În 1926, la numai câteva zile după ce Schrödinger și-a publicat cea de-a patra și ultima lucrare, Max Born a interpretat cu succes funcția formula 15 ca o probabilitate statistică . Schrödinger s-a opus întotdeauna unei interpretări statistice sau probabilistice în ceea ce privesc discontinuitățile, ca și Einstein, care a crezut că mecanica cuantică a fost doar o apropiere statistică la o teorie deterministă, iar Schrödinger nu s-a împăcat niciodată cu interpretarea de la Copenhaga. Marea intuiție a lui Schrödinger din
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
a înțelege datele disponibile (statistică descriptivă) sau pentru a descoperi noi informații despre evenimente și relațiile dintre ele (statistică inferențială). Procesul de obținere a informației din date se numește inferență statistică referitoare la unii parametri statistici, sau chiar întregii distribuții probabilistice. Acesta este punctul de vedere mai general adoptat de teoria neparametrică în statistică. În statistica aplicată clasică este preferată ideea de a construi un model statistic cu care se pot face inferențe; în majoritatea cazurilor acest model nu este verificat
Statistică () [Corola-website/Science/296547_a_297876]
-
Predicția și entropia limbii engleze tipărite" (în ), în care a demonstrat că dacă tratează spațiile libere drept o a douăzeci și șaptea literă a alfabetului, incertitudinea limbii scrise scade, furnizând o legătură clară și cuantificabilă între practicile culturale și cogniția probabilistică. O altă lucrare importantă, publicată în 1949 este " Teoria comunicațiilor în sistemele cu secretizare" (în ), o contribuție majoră adusă teoriei matematice a criptografiei, lucrare în care a demonstrat că toate cifrurile imposibil de spart trebuie să îndeplinească aceleași cerințe ca
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
acestei teorii de către Bohr și Werner Heisenberg, cea mai populară interpretare a mecanicii cuantice, dar nici pe departe singura ei interpretare. Einstein a purtat discuții aprinse cu marele fizician Niels Bohr în legătură cu principiul de nedeterminare, ce ar rezulta din caracterul probabilistic al descrierilor matematice din mecanica cuantică. În 1926, într-o scrisoare adresată fizicianului Max Born, Einstein, referindu-se la principiul incertitudinii, scria: ""Sunt pe deplin convins că Dumnezeu nu se joacă cu zarurile"". În 1935, împreună cu Boris Podolski și Nathan
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
ilogic, dar (așa cum s-a explicat anterior) asta nu duce în mod necesar la o concluzie falsă (cererea de a fi ascultat). O filozofie care neagă și refuză cu severitate existența oricărei autorități, dovezi, infirmări sau justificări, chiar și cele probabilistice și care menține totul deschis criticismului, inclusiv observațiile (adică se refuză chiar și inferența "X a fost observat în mod direct → X este în mod necesar adevărat" ca și apel la autoritate), logica și chiar și poziția sa de de
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
În mecanica cuantică, decoerența cuantică este mecanismul prin care sistemele cuantice interacționează cu mediul înconjurător căpătând caracteristici probabilistice suplimentare. Decoerența cuantică generează "aparența" colapsului funcției de undă și justifică cadrul și modul de dezvoltare al fizicii clasice ca pe o aproximare acceptabilă. Decoerența apare atunci când un sistem interacționează cu mediul său într-un mod termodinamic ireversibil. Aceasta împiedică
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
Basarab, după care a urmat Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții din București (promoția 1966) și Facultatea de Filologie a Universității din București (promoția 1971). În anul 1979 și-a susținut doctoratul în matematică cu teza intitulată „Metode algebrice, probabilistice și strategice în studiul teatrului” sub îndrumarea profesorului Solomon Marcus. În perioada 1966-1990, Mihai Dinu a fost cercetător și inginer proiectant principal la Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Gospodărirea Apelor din București. În 1990 ocupă, prin concurs, postul de
Mihai Dinu () [Corola-website/Science/336236_a_337565]
-
izolat, energia se transformă, trecând de la un potențial mai ridicat la unul mai scăzut, energia degradându-se în mod continuu pe măsură ce entropia crește. O altă definiție a principiului al doilea al termodinamicii, pe care Matila Ghyka o prefera, este cea probabilistică, enunțată de Ludwig Boltzmann, conform căreia un sistem izolat trece totdeauna dintr-o stare mai puțin probabilă la o stare având o probabilitate mai ridicată. Matila Ghyka susținea că a doua lege a termodinamicii nu putea fi considerată universal valabilă
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
suporterii teoriei Paradoxul lui Fermi afirmă că principiul mediocrității este greșit. Lipsa contactelor la nivel galactic este interpretată prin sărăcia unor inteligențe umanoide și nu ca o lipsa de planete similare cu Terra, deși ambii factori fac parte din calculul probabilistic. A nega principiul mediocrității este comparabil cu a confirma teoria Pământului rar; de exemplu González și Richards (2004) prezintă cazul unicității Terrei în cartea "Planeta privilegiată". În ea se zice: Nu suntem în centrul Universului, dar suntem în cea mai
Principiul mediocrității () [Corola-website/Science/317173_a_318502]
-
terapie în acest interval CMI . 8 Prevalența rezistenței poate varia geografic și în timp pentru anumite specii , fiind de preferat să existe informații locale legate de rezistență , în special dacă se tratează infecții severe . Aceste informații reprezintă doar un ghid probabilistic care orientează dacă microorganismele vor fi sau nu sensibile la micafungin . Unde este cazul , sunt indicate între paranteze intervalele europene de rezistență dobândită pentru microorganismele individuale . Specii sensibile frecvent [ intervale CMI în Europa , mg/ l ] Candida albicans [ 0, 007- 0
Ro_647 () [Corola-website/Science/291406_a_292735]
-
terapie în acest interval CMI . 22 Prevalența rezistenței poate varia geografic și în timp pentru anumite specii , fiind de preferat să existe informații locale legate de rezistență , în special dacă se tratează infecții severe . Aceste informații reprezintă doar un ghid probabilistic care orientează dacă microorganismele vor fi sau nu sensibile la micafungin . Unde este cazul , sunt indicate între paranteze intervalele europene de rezistență dobândită pentru microorganismele individuale . Specii sensibile frecvent [ intervale CMI în Europa , mg/ l ] Candida albicans [ 0, 007- 0
Ro_647 () [Corola-website/Science/291406_a_292735]
-
persoane că o teorie nepopulară este falsă. Adesea eroarea este întâlnită în argumente legate de etică: Apare și în marketing: Alte exemple: Apelul la majoriate ("argumentum ad populum") este un hering roșu și o eroare logică genetică. Apelează la termeni probabilistici, dat fiind că 75% din populație răspunde A la o întrebare, când răspunsul nu este cunoscut, argumentul formulează că este rezonabil să se asume că răspunsul este într-adevăr A. În cazul în care răspunsul poate fi cunoscut dar nu
Argumentum ad populum () [Corola-website/Science/309537_a_310866]
-
Pentru studiul matematic al unui fenomen aleator este necesar ca descrierea să aibă o expresie cantitativă, analizabilă cu un aparat matematic adecvat. Se ajunge astfel la o nouă noțiune, deosebit de importantă în teoria probabilităților - variabilă aleatoare - și la studiul ei probabilistic, care este expresia matematică a însăși legii fenomenului aleator de la care se pleacă. Iată două exemple bazate pe experiențe aleatoare foarte simple: Răspunsurile la cele două întrebări se exprimă prin numere. Totodată, trebuie să se țină seama de faptul că
Variabilă aleatoare () [Corola-website/Science/322047_a_323376]
-
de cele din zona de șes unde sunt localizate irigațiile. Drept consecință, în cazul bazinelor amenajate și în special a celor în care irigațiilor sunt un consumator de apă important, probabilitatea de satisfacere a folosințelor nu mai poate fi legată probabilistic doar de datele hidrologice. În asemenea cazuri apare necesitatea analizei probabilităților în condițiile suprapunerii a două sau mai multe fenomene stohastice diferite. Odată admis caracterul stohastic al proceselor de gospodărire a apelor, au fost utilizate în diferite țări diferite moduri
Probabilitatea de satisfacere a folosințelor în gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304294_a_305623]
-
normată. Există diferite metode care sunt utilizate în acest scop. Toate metodele recunosc faptul că procesele de gospodărire a apelor sunt procese stohastice complexe. De aceea, chiar dacă unele metode nu sunt specifice studiului proceselor stohastice, toate sunt legate de prelucrări probabilistice ale rezultatelor. În cele ce urmeazâ se prezintă orientările generale ale acestor calcule. Modelele matematice de simulare mai constituie încă principala metodă de analiză a proceselor de gospodărire a apelor. Ele permit să se analizeze efectele pe care diferite amenajări
Probabilitatea de satisfacere a folosințelor în gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304294_a_305623]
-
tehnicile de inteligență artificială nu au ajuns încă să fie aplicate pe scară largă. Este însă probabil ca, într-un viitor nu foarte îndepărt, utilizarea lor să fie generlizată. Caracterul stohastic al proceselor de gospodărire a apelor impune o analiză probabilistică a acestor procese. Limitarea aceastei analize la un singur parametru statistic, anume probabilitatea de satisfacere a folosințelor, s-a dovedit a fi excesiv de simplistă, în special pentru sisteme de gospodărire a apelor complexe, cu multe lucrări de gospodărire a apelor
Probabilitatea de satisfacere a folosințelor în gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304294_a_305623]
-
norme, reflectând obiectivele politice ale acestor țări. Deși premizele unei asemenea abordări nu mai sunt valabile, metodologiile respective mai continuă uneori să fie utilizate. În situația actuală studiile de gospodărire a apelor nu mai iau în considerare un singur criteriu probabilistic, ci se bazează pe o analiză complexă a tuturor implicațiilor unui sistem de gospodărire a apelor. Există diferite tehnici care stau la dispoziția specialiștilor în gospodărirea apelor pentru efectuarea acestor analize.
Probabilitatea de satisfacere a folosințelor în gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304294_a_305623]
-
a Universității din București. Ulterior lucrează la Universitatea din Pitești ca profesor universitar (1998-2013) unde a desfășurat o exemplară activitate științifică și didactică în cadrul Facultății de Matematică-Informatică, publicând peste 10 cărți și manuale universitare. Printre manuale ei se remarcă: "Modele probabilistice în inteligența artificială" (1987); "Limbajul BASIC pentru microcalculatoare" (1988); "Curs de bazele informaticii" (1988, în colab.); "Manual de bazele informaticii, pentru clasa a XI-a" (1999, în colab.); "Manual de bazele informaticii, pentru clasa a X-a" (2000, în colab
Luminița State () [Corola-website/Science/335414_a_336743]
-
echivalentă cu a se afla în același timp în toate stările. În celebrul experiment imaginar numit Pisica lui Schrödinger pisica este presupusă nici vie, nici moartă până la observarea ei — până atunci, pisica este "atât" vie, "cât și" moartă (în termeni probabilistici, jumătate vie, jumătate moartă). Totuși, majoritatea fizicienilor, rezolvând aparentul paradox al lui Schrödinger, înțeleg că actele de 'observare' și 'măsurare' trebuie să fie definite în termeni cuantici înainte ca întrebarea să aibă sens. Din acest punct de vedere, nu există
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
x"): atunci transformata Fourier a lui "h"("x") este: Ca un caz special, autocorelația funcției "ƒ"("x") este: pentru care: O bază ortonormală importantă aleasă pentru "L"(R) este dată de funcțiile Hermite în care formula 57 are the polinoame Hermite "probabilistice", definite prin "H"("x") = (−1)exp("x"/2) D exp(−"x"/2). Sub această convenție pentrutransformata Fourier, avem: Cu alte cuvinte, funcțiile Hermite formează un sistem ortonormal de funcții proprii pentru transformata Fourier pe spațiul "L"(R) . Cu toate acestea
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
integrabilă și, fără a pierde din generalitate, să presupunem că funcția este normalizată: Din teorema lui Planchenel urmează că formula 11 este de asemenea normalizată. Dispersia în jurul lui "x" = 0 poate fi măsurată prin "dispersia față de zero" definită prin: În termeni probabilistici acesta este momentul al doilea al lui formula 65 față de zero. Principiul de incertitudine arată că: dacă "ƒ"("x") este absolut continuă, iar funcțiile "x"•"ƒ"("x") și "ƒ" ("x") sunt de pătrat integrabile, atunci: Egalitatea este obținută numai în cazul
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]