170 matches
-
de învățare implicate, cum să se facă diferite corelații ș.a.). ► Metodologic, facilitarea contextului oportun noii paradigme determină educatorul să reflecteze la: • cum să aleagă tipurile de învățare pentru fiecare educat, • cum să sprijine colaborarea în rezolvarea de probleme, de situații problematizate, • cum să realizeze interdisciplinaritatea, • cum să folosească diferitele surse pentru învățare, • cum să planifice și să proiecteze activitățile, • cum să stimuleze diferitele interrelații în clasă, • cum să dezvolte diferitele capacități și competențe, • cum să sprijine multiplele moduri de înțelegere și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pe educator Criterii Paradigma centrării pe educat (pe învățare) Paradigma centrării pe educator (pe predare) Esența • Educații construiesc cunoașterea prelucrând propriu direct și mental informațiile, le integrează în sarcini de cercetare, comunicare, gândire critică, rezolvare de probleme sau de situații problematizate. Subliniază că utilizează și comunică cunoașterea efectivă, folosind • Cunoștințele sunt transmise educaților, ca fiind constructe ale educatorului, reflectând nivelul de înțelegere al acestuia. • Subliniază că sprijină achiziția de cunoștințe în afara contextuCriterii Paradigma centrării pe educat (pe învățare) Paradigma centrării pe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
învățarea educatului, dar și pe scopuri și obiective specifice (nu operaționale), metodele, ca elemente de bază ale strategiilor, devin eficiente dacă sunt selectate și utilizate în sistem, căci practic ele acționează complementar sau prin alternanță în rezolvarea situațiilor, mai ales problematizate, ca în cazul formării capacităților, competențelor, atitudinilor. Ceea ce presupune o bună cunoaștere și respectare a caracteristicilor de bază ale fiecăreia în parte, tocmai pentru a găsi cele mai potrivite combinații, a utiliza intensiv valențele formative ale fiecăreia la momentul oportun
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
descriere, identificare, relatare, opinare, clasificare, comparare, explicare, deducere, demonstrare, înțelegere, aplicare, creare, apreciere. • De introducere în cunoaștere, de clarificare, prin dialog euristic. • De utilizare variată a întrebărilor: directe, inverse, în lanț, de controversă, de revenire, deschise, cu variante în alegere, problematizate, parțial formulate. • De găsire a noi relații cauzale, a noi exemple, argumente, prin reanaliză, redefinire, reordonare. • De comentare a surselor informative date, a manualului, a altor răspunsuri, exemple. • De formulare de întrebări de către educați. • De solicitare și comentare a răspunsurilor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
apoi pe secvențe de aprofundare. • De reluare a lecturii manualului în alte contexte, activități, sarcini. • De alternare a tehnicilor variate de lectură: lentă, de profunzime, rapidă, de sesizare promptă a cuvintelor-cheie și a ideilor esențiale, exploratorie, critică, paralelă, explicativă, selectivă, problematizată, analitică, de avansare, comparativă, sintetică, autodirijată, creativă. • De prelucrare variată a datelor prin: consemnarea de întrebări sau ipoteze sau reflecții, descifrarea Metode clasice. Condiții de eficiență Procedee de sprijinire a construcției învățării. Situații posibile conturate tuarea de interpretări și reflecții
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și la microparadigma conceperii și realizării educației ca rezolvare de probleme. Ceea ce indică acțiuni de la diagnoza și facilitarea mediului pedagogic de susținere și stimulare a educaților, la procesul de analiză rațională, critică a acestuia, la identificarea secvențelor particulare ca situații-sarcini problematizate și a relațiilor între ele și până la cunoașterea dificultăților, anomaliilor lui și a faptelor-puzzle, cu ipoteze și soluții-alternative de rezolvare. Atunci ca rezolvare constructivistă de situații-problemă specifice procesului de educare, formare a capacităților, competențelor, atitudinilor așteptate, într-un anumit context
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
elaborat propriu ca situație de performanță sau propune o soluție a problemei puse. Justificarea soluției face parte din răspunsul așteptat. • Educații răspund la întrebări simple sau cu răspuns multiplu, în teste docimologice. Autenticitatea situațiilor versus artificialitatea • Sarcinile-itemi sunt realiste, semnificative, problematizate, fac legătura cu realitatea curentă. • Întrebarea, sarcina sau problema au caracter artificial, abstract, școlar. Interactivitatea în evaluare versus standardizarea procedeelor • Cel evaluat poate să formuleze comentarii și educatorul poate pune întrebări suplimentare pentru sondare în profunzime a competenței. • Condițiile de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
prin constatarea și interpretarea rezultatelor obținute în situațiile, sarcinile complexe date. Ceea ce înseamnă că are loc acum o detaliere a grilei criteriale precizate anterior pentru judecarea finalizării obiectivelor, proceselor. Dacă criteriul se referă la competența de evaluat, în anume context problematizat conceput ca sarcină, indicatorii detaliați reprezintă referențialele concrete de apreciere. Problema referențialelor arată că în majoritatea sistemelor educaționale, dacă s-a acceptat prioritatea criteriilor date de competențe, în opoziție cu referențialele behavioriste, se consideră atunci normal (Rey et al, 2007
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pân’ nu pătimește, nu se mai Înțelepțește”.) Nu multe, ci mult. Non multa, sed multum. (Acest proverb exprimă, de fapt, un precept pedagogic: mintea elevilor nu trebuie supraîncărcată cu tot felul de cunoștințe/informații, ci cultivată, adică exersată prin acțiuni problematizate, care vor face ca reflecția proprie să câștige În vigoare și Îndemânare. Acest lucru este redat și În proverbul: „Puțin, dar bun”.) Mihai Eminescu a surprins, În termeni plastici, antiteza dintre simpla acumulare, realizată de spiritele amorfe și convenționale, și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o viziune scenică de o mare acuratețe. Foarte bine și-a servit propriul text Constantin Popa, în rolul lui Ilie Popescu; actorul a venit cu o înțelegere "din interior" a personajului și a transpus convingător drama acestei ipostaze moderne și problematizate a "omului cu mîrțoaga", la care obiectul pasiunii a devenit o abstracție, o "idee de cal". Îl secondează, cu acea capacitate de a intui resorturile tragice ale existenței pe care a relevat-o de atîtea ori, Violeta Popescu. De celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tragico-optimiste de la începutul secolului al XIX-lea (Hegel, Marx), devenirii tragico-pesimiste de la sfîrșitul secolului al XIX-lea (Nietzsche, Wagner) le-au succedat în secolul XX devenirile nesigure (Toynbee), devenirile decadente (Spengler), devenirile mortale (Valéry). Istoria și devenirea sînt de acum problematizate. Nu se știe dacă Universul însuși tinde spre dispersie, recontracție, reînceput, neant... Europa a devenit centrul cel mai sensibil, cel mai neliniștit al acestei problematizări ivite din cultura sa... Inventarea intelectualului Spre deosebire de Preoții-Magi ai anticelor societăți teocratice și de castele
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
științei lor probleme filozofice, morale sau planetare. Cu toate acestea, intelectualii policompetenți au din ce în ce mai puține competențe. Surghiuniți în cea mai mare parte în sfera culturii umaniste, moara lor nu mai primește grăunțele cunoștințelor științifice, care încep să fie analizate și problematizate doar de o mînă de eseiști fizicieni sau biologi. De unde deplorabilele carențe și rătăciri ale intelectualilor, mai ales în ceea ce privește diagnosticul politic. Asistăm așadar în zilele noastre la o criză a intelectualului și la o criză în cercul intelectualilor. Însă dispariția
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și a cuceririi lumii. În sfîrșit, nu exista oare vreo legătură secretă și permanentă între negativitatea proprie culturii europene și procesul în cele din urmă autodistructiv care a dus Europa la ruină? Asta nu se poate stabili. Și asta trebuie problematizat. Problematizarea generalizată Cel dintîi și cel din urmă caracter al culturii europene este problematizarea. Să reamintim: Renașterea reprezintă nașterea unei problematizări generalizate; ea îl repune sub semnul întrebării pe Dumnezeu, Cosmosul, Natura, Omul. După aceea cultura europeană a cunoscut mai
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ori cu bunurile de posesie primară, nu în funcție de conflicte sociale simple, fizice, istoric previzibile, nu ca „document etno-istoric”, nu cum erau văzute de zoliști și de balzacieni, ci „în relație cu el însuși, [...] cu socialul sau posesia deja încorporate, «subiectivizate», problematizate”; personajul, omul, devine astfel „apt să gândească cosmicul, ontologicul și, cu adevărat, istoricul”. Pe de altă parte, cu toată desfășurarea de artificii și procedee, cu tot recursul masiv la deriziune și ambiguitate, proza aceasta e una penetrată de tragism, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
ca om, ci pentru că e chiabur, și un chiabur nu poate fi altfel. Ion nu o părăsește pe Maria pentru că s- a plictisit de ea ca femeie, ci pentru că îi despart concepții fundamental diferite despre lume și viață. Totul trebuia problematizat și politizat. Această mesajită cronică își face simțite urmările până în zilele noastre. Ea l- a obișnuit pe spectatorul român să vadă dublu, acțiunea propriu-zisă a filmului și, în spatele și dea supra ei, povestea bis politică. În anii ’80, în condițiile
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să explice sensurile cuvintelor, așadar, natura rostirii (logos-ului); teoria despre denotare a lui Russell; teoriile referinței, semnificației și adevărului ale lui Tarski, Quine, Davidson; teoria despre adevăr, necesar și a priori, a lui Kripke etc. În toate acestea regăsim problematizate tocmai actele de constituire subordonate fenomenului reformalizării logos-ului. Fără îndoială, argumentele cele mai puternice în sprijinul ideii despre încadrarea judicativă a logicii noi vizează sensurile pe care aceasta le propune pentru cele două aspecte ale judecății (enunțării), aspectul formal
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o viziune scenică de o mare acuratețe. Foarte bine și-a servit propriul text Constantin Popa, în rolul lui Ilie Popescu; actorul a venit cu o înțelegere "din interior" a personajului și a transpus convingător drama acestei ipostaze moderne și problematizate a "omului cu mîrțoaga", la care obiectul pasiunii a devenit o abstracție, o "idee de cal". Îl secondează, cu acea capacitate de a intui resorturile tragice ale existenței pe care a relevat-o de atîtea ori, Violeta Popescu. De celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
că ,,patrimoniul este un joc de putere”, iar trecutul poate Întinde ,,capcane tradiționaliste”, autorul conchide că ,,regândirea dimensiunii istorice a obiectelor prezentului este, poate, principala sarcină a antropologiei românești actuale”. David A. Kideckel și colaboratorii săi asumă o ,,etnografie critică, problematizată, comparativă și contextuală” a zonelor industriale din Valea Jiului și Făgăraș. Pe lângă unele aspecte comune celor două cazuri (declinul producției industriale, disponibilizările masive, nostalgia comunismului), autorii evidențiază și o seamă de contraste, ca: greve, inerție socioeconomică, instabilitate familială și mineriade În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în caiete și le corectează reciproc în urma stabilirii răspunsurilor corecte de către profesor Succesiunea activității de învățare Activitatea profesorului (pe evenimentele instruirii) Activitatea elevului 1. Reactualizarea învățării privind structura globului ocular, segmentele analizatorului vizual 2. Captarea atenției elevilor pe baza întrebărilor problematizate care să evidențieze asemănarea dintre formarea imaginii pe retină și în camera obscură a unui aparat fotografic. 3. Transmiterea și însușirea cunoștințelor (dirijarea învățării) prezentarea modalităților de formare a imaginii la ochiul emetrop și ametrop; definirea procesului de acomodare; realizarea
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
cel mai des Întâlnită. Problematizarea este considerată un principiu didactic fundamental de care depinde și existența celorlalte principii metodice. Problema sau situația - problemă este o interacțiune cognitivă Între subiectul cunoscător și obiectul cunoașterii. Pentru ca o temă să primească un caracter problematizat, ea trebuie să trezească o reacție de surpriză, de mire, chiar uimire. Învățarea prin descoperire - copii descoperă adevărul refăcând drumul elaborării cunoștințelor prin activitatea proprie, independentă. Modelarea este o metodă de explorare indirectă a realității, a fenomenelor din natură și
Învăţământul românesc în context european by Colpoş Lenuţa () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2350]