202 matches
-
totodată gospodăria. Titi gustă aceste propuneri, devenind discret față de ceilalți, spre ciuda Aurichii și Olimpiei, care începură să-l urască și să-l bârfească. Însușindu-și aceste sentimente, Stănică le comunică lui Felix: - Domnule, să știi că mutul ăsta se procopsește! Soacră-meaare parale, nu glumă, am mirosit eu! Și știi dumneata cât e de prost Titi? Fenomenal! E imbecil, completamente idiot. M-am interesat eu, n-ai grijă. N-are absolut nici un talent. Să nu te superi că-ți spun, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
socoteala altora. Perfect egali în evenimentele capitale ale vieții, naștere, nuntă, moarte, aniversări, unde se adunau în număr considerabil, țineau să rămână despărțiți prin avere. Dar averea nu le dădea orgoliu. Dimpotrivă, cei bogați doreau ca cei săraci să se procopsească și le căutau mijloace, fără să-i silească. Familia avea cultul inițiativei personale. Dacă Stănică ar fi dorit să-și găsească o meserie mai sigură, ar fi căpătat-o fără îndoială. Însă el se mulțumea cu mediocritatea lui liberă și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mediu să iasă de câteva milioane bune. Și așa păcăliți pe toată lumea cu frumoasele salarii bugetare, grase doar pentru „Învârtiți”, că În rest suflă vântul. Dar nu numai atât. Aveți și alte găselnițe: toți Învârtiții de pe lângă unele ministere s-au procopsit cu tot felul de agenții de convertire: a forței de muncă, a banilor veniți din afară prin diferite programe etc., etc. Sunt foarte multe modalitățile și sursele de a-i satisface pe membri și susținători. Asta contează, nu burta și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
El știe... Cam p-atunci a-nceput ea să vie la madam Ioaniu. Nu mai avea ele bani, nu mai avea de niciunele, se vârâse ca-n gaură de șarpe, la ele lucra mai mult pe datorie, ce să se procopsească ? Avea ea ș-alte cliente p-atunci, Zahareasca, aia de era bărba-su mare director, p-ormă madam Daniel. Se ducea și la astea să le lucreze. Da mai venea și la madam Ioaniu, c-o știa de când fusese ucenică la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
câinii, iar a doua zi mă scuturau frigurile. Cu greu mi-am venit în fire. — Ei bine, acum ți-o jucăm noi pe Nastasia Filippovna! chicoti funcționarul, frecându-și palmele. Acum, domnule, cerceii-s un fleac. De-acum o s-o procopsim cu niște cercei... Dacă mai sufli o vorbă despre Nastasia Filippovna, jur pe Dumnezeu că pun biciul pe tine, nici nu mă uit că ai umblat cu Lihaciov! strigă Rogojin, înșfăcându-l de mână. Dacă mă biciuiești, înseamnă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
va ajunge; ochii Variei scânteiau, dar asupra Ninei Alexandrovna toate acestea aveau un efect dureros: tremura și părea că va leșina imediat. Dacă-i așa, atunci o sută! Chiar astăzi aduc o sută de mii! Ptițân, ajută-mă, o să te procopsești și tu cu ceva! — Ai înnebunit! șopti deodată Ptițân, apropiindu-se repede și apucându-l de mână. Ești beat, au să cheme poliția. Unde crezi că te afli? — Minte și el la beție, spuse Nastasia Filippovna, parcă întărâtându-l. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mele vor fi veșnice, dar eu le-am scris ca pentru eternitate. Pot să mă citească și cei de severitatea unui Cato. Germanicus îl urmărește îndepărtându-se, cu un surâs trist fluturându-i pe buze. De când ei, romanii, s-au procopsit cu tot felul de obiceiuri aduse de aiurea, care nu sunt întotdeauna nici frumoase și nici lăudabile, au uitat de tradiția străbună care îi îndemna să-i răsplătească pe cei ce scriu în cinstea lor. Clatină din cap cu obidă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai bine, Încă nu s-a născut bărbatul care să te merite. Cu trupul ei Îndesat, robust, părul deschis la culoare și moale, strâns la ceafă Într-un coc mic, ba chiar și cu eroarea ciudată de pigmentație care o procopsise cu un ochi verde și unul căprui, i se păru deodată copilăroasă și emoționantă, și se Întrebă de ce să nu se scoale, să se apropie de ea, să-i Îmbrățișeze umerii cu brațele, să-i lipească ușor capul de pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
despre mediu, vezi-ți de treabă, draga mea! Lasă oamenii să trăiască! Aber ich auch! Casă au! Bine se simt! . . . Cât a trebuit să sufere Lina până să-și afle liniștea și nepoata! ... Și Rim? . . . cum s-ar fi putut procopsi mai bine ca așa? Doar nu era să-1 giugiulim tu și eu! Ți-am spus de mult că lui Rim îi trebuie o fată. Linei, pesemne, tot asta îi trebuia! Le-a picat din cer. Cu ea la mijloc se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
liberă și ea... Nu credeam să prind asemenea vremuri ... - Păi, parcă ziceai că e rău! - Păi, e rău, nea Vasilie, că toate astea le apărăm tot noi, și asta Încă n-ar fi nimic, dar uite cu ce dușmani ne procopsirăm! Ăi mai mari și mai tari din lumea asta, câtă o știu eu! Imperiul Otoman, Ungaria, Hoarda de Aur... unde mai pui și Țara Românească, de când e Vlad Dracula În temniță... Ce le cășună, frate? - Iaca poruncile voievodului! se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ce grecească. Și încă de vreme ce sânt 2 aicea, în oraș în Iași,...să fie dator mitropolitul...a avea purtare de grijă și necontenită cercetare asupra dascălilor ca să puie nevoință asupra ucenicilor să-i învețe precum se cade și să-i procopsească, ca cei ce se vor face preoți dintre dânșii să fie învățați și pedepsiți să poată citi orânduiala bisericii dupe cum se cuvine. Și pentru ucenicii de la amândouă ocoalele, cei care se vor sili cu învățătura și vor fi săraci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o moară stricată, periculos nu ești, dar nici om nu scot din tine. Blagosloviți și mă iertați, părinte Visarion! Domnul să vă binecuvânteze! Ia zi, a ciripit ceva porumbelul? Numai prostii, părinte Spiridon, numai prostii. Eu cred că ne-am procopsit cu un nebun, nu-i în stare de nimic. Ce să facem cu el? Are minte de copil. Să-i dăm drumul slobod prin pădure ne bate sfântul Stelian. Să-l îngăduim printre noi o grijă în plus. Eu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Iartă-mă, știu că nu agreezi argoul. Păsărica, să-i zicem. Păsărica, așa spune poporul. — Da, nu va fi ușor să-ți găsești un serviciu. Problema mai complicată e, însă, alta. — Ei, dacă există una și mai complicată, ne-am procopsit! Chiar că mă apuc de corespondența cu Argentina. — E povestea cu hotelul ăla. Doar știi ce se întâmplă acolo. Personalul, diversele legături și obligații. — Aha, deci cunoști rețeaua, observ. Oi fi lucrat și în branșa asta! Doar ai practicat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
corcodușă în corcodușă. Le mai alegea, de la un anume nivel în sus, unde secretul de partid era mai bine păzit. În rest, și acolo dădeai de aceleași pricomigdale sau târtițe, depinde cum aveai norocul să le descoperi și să te procopsești, când tovarășele dădeau jos chiloții. Orice-ar fi fost în momentul acela, regula era că trebuia să mergi până la capăt, cel puțin o noapte de avânt și entuziasm, altfel riscai să te tezești cu cine știe ce prelucrări pe linie de partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu mine, să-mi spui acușica, la momentan ceva, țipă spre Mantinela. Că taman de Crăciun pică minunia peste aldele noi! Hai, ce mai stai. Sta-ți-ar piftia unde-mi stă mie acuma gândul și durerili cu care mă procopsiși când să ne bucurăm și noi de porcul asta! Ieși, fa, de să vii cu mine! Ce, nu mai auzi? Se duse direct în dormitorul copiilor. Mantinela o urmă. Cam știa ce o așteaptă. Văzuse și ea lumina aceea rozulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
revoluție, că așa e la români, jertfă și devotament cât cuprinde, da p’ormă dacă nu se lasă și cu ceva câștig începe să mârâie și să critice de nemulțumiți și așa au rămas mulți dezorientați care nu s-au procopsit la moment, ba chiar unii a calicit și a sărăcit, n-au știut, n-au avut curaj, erau prea cinstiți, ce-o fi fost de capul lor, fricoși și cu frică de Dumnezeu, adică corecți până peste poate, au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mea Am oferte expirate. Precizare Deși nici o specificare În biblie nu am văzut, Cred, toamna-i anotimpu-n care Chiar frunza Evei a căzut. Vânătorească Ca vânător trofee rare Îi decorează panoplia; Doar unul singur nu apare: Cu el l-a procopsit soția. Domnișoarei X (mare amatoare de pisici) În jurul ei roiesc admiratorii Și-n van cu o speranță mai rămân, Privind-o cum își crește mâțișorii, C-o să adopte și-un cotoi bătrân. Ajutor Ea-i jună, el, cam ofilit Și
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
propoziții când alții tremurau în laptele mă-sii lor, de ce creșteai, de aia te făceai mai isteț și mai îndrăzneț, învățai într-o lună ce alții învață într-un an, taică-tău murea și învia de bucurie, zicea că ești procopsit ca Solomon Împărat, era ca-n poveste, începuși chiar să rimezi uneori, simplu mai întâi, pă-du-re/mure!, apoi, Dum-ne-zeu/zău!, apoi mai complicat, începuși să reciți, nu vorbeai încă, dar eu te auzeam recitând, interpretând roluri, visam adică, mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
strachina de-a dura, vinul casei adus de la cei care încă mai înfruntă viața asta pitiți prin satele coclaurilor mioritice. Gata, fiindcă azi de ziua celui mai sfânt dintre cei vreo cinșpe-șaișpe prea cuvioși sfinți Ioan cu care ne-a procopsit calendarul creștin ortodox, mai avem voie să mai tragem o harașpincă prelungită, ca să putem lua în piept de mâine viața cel puțin câinească imaginată de alde Băsescu și brelocul său agățat la cureaua nădragilor, numit Boc cel mic. Dar eu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
puteau rezolva ei acum controversa, dar i-ar fi plăcut să discute cu ea pe această temă. Poate altă dată, se gândi inspectorul. Din păcate, un rău fără margini s-a pripășit aici. Nu știu din ce motiv ne-am procopsit cu năpasta asta, oftă Ileana. Tot ce pot să-ți spun este că el există și, ceea ce e și mai rău, nu scapă nici un prilej să se manifeste. Sunt sigură că ai să mă întrebi acum de când se întâmplă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne facem, de-acuma, doamne, ce ne facem? Dar, de nicăieri - nici un răspuns. În timp, ce, pe locul fostei lor așezări, pământul căpătase o nouă față. Apocaliptică. STAȚIA OCNĂ Generalul a fost, ca întotdeauna, scurt și concis. Deci, te-ai procopsit cu un nou iubit. Drept că m-am procopsit. De data asta eram hotărâtă, ferm, să-mi pun capăt vieții de domnișoară. Așa știam și noi. Dar, n-a dat natura, să fie astfel. Cunoaștem și acest detaliu. După ce,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de nicăieri - nici un răspuns. În timp, ce, pe locul fostei lor așezări, pământul căpătase o nouă față. Apocaliptică. STAȚIA OCNĂ Generalul a fost, ca întotdeauna, scurt și concis. Deci, te-ai procopsit cu un nou iubit. Drept că m-am procopsit. De data asta eram hotărâtă, ferm, să-mi pun capăt vieții de domnișoară. Așa știam și noi. Dar, n-a dat natura, să fie astfel. Cunoaștem și acest detaliu. După ce,în cursul marii croaziere, m-am îndrăgostit, ca o școlăriță
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lăsat să plătească numai căminul, 50 de lei pe lună, de multe ori îl păsuia. Cu masa știa că se descurcă la cantină unde erau femei de treabă și îl ajutau. Seara la 8 când se închidea cantina, bucătăresele îl procopseau cu chifteluțele sau ,,fripturele,, rămase întregi și întotdeauna se găsea o tavă plină pentru el. Anii cât a stat în Voievod a dus-o împărătește cu mâncarea, însă de cele mai multe ori nu ajungea la masă seara. Era prin oraș, lua
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cunoscuți, printre care și Cain. Cineva Începu să strige “Vrem discurs, vrem discurs”. “Chiar așa, chiar așa”, scandară bătrânii de la azil. Glasurile lor erau firave și ochii de sticlă aburită.. Gheretă Își duse o mână la gât. Dacă s-a procopsit și el, fără să fi băgat de seamă, cu o gușă ori cu o subțiere neașteptată a organului vorbirii? Cum toate păreau la locul lor și În bună funcție, se lăsă În voia mișcării somnoroase pe care o comanda trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
angajat la vopsitoria asta de obiecte de piele, unde îi cântă în strună lui bestia. Și-l hrănește acum de trei ori pe zi, pe Șopîrlac... 96 DANIEL BĂNULESCU și care din ei compune o poezie mai bună, s-a procopsit. Fapta pentru care s-au cotonogit, a lui e... D-aia și șade drăcimea și îngerimea, cu urechea lipită, cu scuipat, de mintea omului, cunoscîndu-l pe om mare meșter la întocmit vreo poezioară sau cântec. Să i-o șterpelească din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]