156 matches
-
unor etnografi americani din secolele al XIX-lea și XX.) Acest ritual, care include elementele de bază ale riturilor de trecere (separare, limen, integrare), Își concentrează construcția simbolică asupra etapei liminale. În această etapă, figurile mitice se contopesc cu cele profane, invadând lumea. Eroii fondatori devin vizibili, iar faptele narate de mit sunt refăcute prin punerea lor ceremonială În scenă. În antiteză cu această mișcare de reîntregire care unește oamenii și figurile divine, inițiații sunt separați de comunitate, atât În plan
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este cea care conferă caracterul universal al unui lăcaș major: puterea de a absorbi și de a reflecta o multitudine de discursuri religioase (J. Eade, M. Sallnow, 1991, p. 15). În sfârșit, În jurul locului sacru apar o mulțime de „locuri” profane: târguri și bazare ambulante, unde se dezvoltă un comerț Înfloritor (nu neapărat cu relicve); case, sate sau orașe care asigură cazarea și hrănirea pelerinilor; instituții ocupate cu protejarea pelerinilor și asigurarea ordinei; locuri și instanțe ale divertismentului. Călătoria În cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
muzică), figurative (măști, care alegorice) și comportamentale (extravaganța și licențiozitatea). Sistemul ceremonial al sărbătorii se caracterizează, așadar, prin varietatea și, implicit, caracterul eterogen și contradictoriu al elementelor rituale care sunt puse În joc. El combină dimensiunea sacră și pe cea profană, amestecând momentele rituale consacratoare, care cer respectarea strictă a scenariului tradițional, cu jocuri și concursuri, cu risipa de mâncare și băutură, cu manifestări de voioșie, bazate pe lipsa de respect față de reguli și cu numeroase forme de licențiozitate. Ambiguitatea pare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și în timpul serii. Agapa care urma era așadar o masă de seară. Ne putem însă închipui că aceasta era mai mult decât o simplă adunare. Sărutul păcii pe care îl schimbau atunci era fără îndoială semnul unei reîntoarceri la viața "profană" plină de riscuri, marcată mai ales de persecuțiile cărora creștinii le cădeau victime. Începute oficial în timpul lui Nero101, ca urmare a marelui incendiu de la Roma din 64, pentru care împăratul i-a considerat vinovați pe creștini, primele persecuții sistematice împotriva
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
conform căreia germanii nu aveau temple și imagini ale zeilor nu corespunde deloc realității. De fapt, chiar Tacitus, În Annales (I, 51), vorbește despre templul zeiței Tamfanaxe "Tamfana", doborât la pământ de romani („Au fost distruse edificii, și sacre, și profane, și templul cel mai vestit la acele neamuri, pe care ei Îl numeau al Tamfanei.”), unde expresia latină solo aequare lasă să se Înțeleagă că nu este vorba despre o poiană sacră sau despre un simplu cerc de pietre. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ansambluri grațioase, unde fiecare personaj face parte din țesătura unei coregrafii hieratice, asemeni unei mandale. Coregrafia simbolismului pantomimic apare și într-o pictură decorativă murală de mai mari dimensiuni care împodobește unul dintre zidurile parterului casei familiei Storck. Intitulată Dragoste profană și dragoste spirituală, aceasta este construită ca un diptic și răspunde unei economii simbolice a întregului ansamblu pe care-l constituie atelierului pictoriței. Pictura admite o lectură narativă bazată nu atât pe o narațiune după care se inspiră, cât pornind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]