559 matches
-
oraș, ca Axis Mundi (punct de întîlnire între Cer, Pămînt și Infern). Centrul este astfel zona a sacrului, a realității absolute. Drumul spre centru este un "drum dificil" (durohana hindus)104, o trecere prin labirint, un riț de trecere de la profan la sacru, prin care se dobîndește accesul la centru, ceea ce echivalează cu inițierea (accesul la real, durabil, eficace)105. Trecerea prin labirint este sugerată și de circumvoluțiunile templului, a căror importantă a fost subliniată de către Eliade. Durand traduce durohana prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
răul absolut, precum șarpele sau păianjenul, sau animale care, deși domestice, au o atitudine negativă față de om, precum calul și pisica. Medierea În interpretarea clasică a sacrificiului, conturată de Hubert și Mauss (1997), acest ritual produce o consacrare a umanului (profan): victima este sacralizată În gestul oferirii ei către divinitate, iar actul imolării aduce sacralizarea celor care participă la ceremonial. Conceptul de consacrare se referă la o „alterare radicală a mediului, prin stabilirea În interiorul lumii vizibile a unor forme definite, concrete
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Sacrificiul, Înțeles ca „o violență fără risc de răzbunare” (1995, p. 19), Înlocuiește crima inițială și lanțul de violențe asociat ei cu o omorâre controlată ceremonial și, prin aceasta, creează normele și valorile culturale, fixează instituțiile sociale, distinge sacrul de profan și oferă baza pentru toate construcțiile mitologice. Girard consideră că orice ritual Înseamnă repetarea, În plan simbolic, a unui eveniment primordial. Sacrificiul reia și substituie totodată o crimă care a avut loc cândva. Pentru Girard este vorba nu despre o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
schimbă modul de utilizare a orașului: coloanele strict organizate ale defilărilor unităților militare sau sportive, procesiunile alegorice care evocă momente ale istoriei sau cortegiile masive ale militanților și publicului larg, toate creează un nou cadraj spațial și „monumentalizează” spațiul urban profan de zi cu zi. Toate acestea alcătuiesc ceea ce istoricul francez Pierre Nora (1984) a numit locuri ale memoriei, adică elemente spațiale care evocă un anumit trecut și Își metamorfozează permanent semnificațiile În funcție de procesele sociale de construire a memoriei colective. Perspectiva
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lemnul din care șamanul își va face toba. Această temă apare frecvent în miturile șamanilor despre originea sacră a tobei. Dar și în credințele și practicile ce însoțesc construirea propriu-zisă a acestui instrument. Copacul ales în pădure nu este unul profan. El este indicat fie de spirite, fie chiar de zeu prin fulgerare. Mai mult decât atât, în practicile, credințele și visele inițiatice ale șamanilor se pot recunoaște unele elemente din scenariul mitic al potopului : călătoria pe mare până la un munte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cuvânt, efectele contradictorii acționează în funcție de modul cum e scris (sau rostit). „Omiterea sau adăugarea unei singure litere ar putea însemna distrugerea întregii lumi”, se spune în Talmud. Tehnicile Cabalei (gematria, notarikon, temurah) încercau să redescopere pierdutul „logos divin” în spatele celui profan. Scrisă de rabinul cabalist praghez Judah Löw pe fruntea Golemului, o formulă magică (ebr. emeth = „adevăr”) creează un antro poid artificial, dar îl distruge atunci când o singură literă e ștearsă (ebr. meth = „mort”) (33). Vulgarizată, ideea se regăsește și în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cel mai simplu la cel mai sofisticat, avem: dualismul ontologic, spiritualismul antitehnic, apologetica umanistă, individualismul intelectualilor, esperanto-ul moderniștilor. Iertați enumerarea, care aduce a catehism. Nu vom face exorcizări, dar trebuie să ne ierarhizăm adversarii. DUALISMUL Opoziția primordială, arhaică, Sacru/Profan explică fără îndoială, după cum sugera Durkheim, persistența, influența cuplului Gîndire/Materie, Spirit/Corp. Această confruntare este mînuită instinctual în dihotomiile spontane care au împrumutat puterea obișnuinței: mașinism contra umanism, tehnicieni și intelectuali, competență și vorbe goale. Împărțirea științe umane/științe
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și literați ai perioadei interbelice precum Bernanos, Duhamel, Guénon "libertatea spiritului" reunindu-se atunci cu sacralitatea naturii în chip de motoare ale unei critici violente. Nu este necesar tabloul opozițiilor pertinente care urmează dihotomiei primordiale Cer/Pămînt, Spirit/Materie, Sacru/Profan. Fiecare cultură istorică, fiecare personalitate afectivă poate broda pe canavaua originară antitezele preferate: calitate contra cantitate; individ (sau elite) contra colectivitate, civilizație contra barbarie, contemplație contra activitate; nobil și om de rînd, eteric și greu, curat și murdar, unul și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
numite, mai modest, principii; ritualurile sale ceremonii; regulile sale, norme. Noi n-avem o doctrină, avem o constituție; nu o liturghie, ci un protocol; nu un drept canonic, ci unul administrativ și civil. De la model la copie, de la sacru la profan, există o involuție, dar asumată. Cel mai mic stat din lume, Vaticanul, n-ar fi fost recunoscut de toate statele, chiar și de cele necreștine, drept primum inter pares fără o oarecare omologie formală și substanțială. Și nu e numai
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
toate mediațiile introduse de credința creștină. Gnosticul mizează Eternitatea împotriva Timpului, Revelația contra Istoriei, Sufletul împotriva Trupului. Marxismul investește primul termen în cel de-al doilea. Unul descompune, celălalt încorporează. Gnosticul vizează sistematic separarea, Luminii de Tenebre, a inițiatului de profan. Marxistul are în vedere în principal îndemnurile la unitate a teoriei cu practica, a forțelor culturale cu forțele de muncă, a inteligenței cu masele. Gnoza este un elitism individualist: gnosticul se ridică prin știința viziunii în Dumnezeu și nu se
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
din ambele sate consideră că graiul lor este cel specific Mărginimii Sibiului. În ce privește limbajul specific anumitor ocazii ceremoniale (cântece, strigături, poezii populare) și limbajul ritual din utilizat în actele religioase și magice menit să distingă și mai mult sacrul de profan (Bernea, 2004: 412) -, din nou cei în vârstă sunt păstrătorii de drept ai acestor elemente, tinerii declarându-se necunoscători (există o mare discrepanță, semnificativă statistic, mai ales între grupele de vârstă 18-25 și 58-65 de ani, în ce privește cunoașterea cântecelor, jocurilor
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Apoi, într-o bună zi, un inginer a privit buclele și a înțeles imediat că ele ar putea face parte dintr-un multiplicator în contracurent, un bine-cunoscut dispozitiv din inginerie folosit la creșterea concentrației lichidelor. În acest caz, privirea unui profan a limpezit o stare de lucruri care constituise multă vreme o enigmă (pp. 148-149). Pe baza acestui tip de exemple, DeBono a făcut recomandarea ca, atunci când vrem să rezolvăm o problemă care ne dă de furcă, să adoptăm un unghi
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și un sens simbolic, mai mult sau mai puțin inițiatic (dar există sensuri inițiatice, ori simbolice în opere perfect realiste care nu au nimic fantastic). Apoi mai e și fabulosul cu caracter didactic, de apolog, care e, bineînțeles, cu totul profan. Doctorul mai adăuga că fantasticul în povestirile chinezești, de pildă, nu produce nici o ruptură în ordinea logică a reprezentărilor, așa cum se întâmplă în Occident, deci nici trauma emoțională pe care o dă fantasticul din literatura europeană. E vorba deci acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
că ei sunt neapărat mai buni). Aceasta ar fi, în definitiv, adevărata lovitură de stat. 25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene 1tc "25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene1" Pentru un profan, poziția lui Donat-Cattin2 în Partidul Creștin-Democrat pare a fi destul de bizară: el vorbește despre CD ca despre un partid al „păturilor medii”, dat fiind faptul că se contopește cu clasa muncitoare. Dar CD nu este așa. CD este (și a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
literarității drept aspirație spre conformitatea cu anumite norme. Volumul apărut se oprește pe teritoriul romantismului, fără a-l epuiza. Pe acest segment temporal se urmăresc evoluția tiparelor scrisului în raport cu oralitatea, convențiile cărturărești față de cele populare, stilul sacru diferențiat de cel profan. De o atenție specială beneficiază destinul curentelor, ce devin rând pe rând repere de înseriere formală a operelor. Eliberat de algoritmul istoricist, M. își permite să adopte tehnica anacronismului, făcând, când este cazul, naveta între Arghezi, Barbu, suprarealiști și textele
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
un teren propice, „în simpatia pe care noi nu am încetat niciodată de a o avea pentru Franța“. Un „curent războinic în sens contrar celuilalt“, mult mai • Alexis Nour, Din enigma anilor 1914-1915. Impresii, observații, constatări și critici ale unui profan, în „Viața Românească“, vol. XXXVI, nr. 1-3, ian.-mar. 1915, p. 167. • Idem, „Alsacia-Lorena“ româno-rusă, în „Viața Românească“, XXXVII, nr. 4-6, 1915, p. 114. • Eliza Campus, Din politica externă a României 1913-1947, București, 1980, p. 38. • Alexis Nour, „Alsacia-Lorena“..., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Brion, René de Solier, Tzvetan Todorov, H. P. Lovecraft, Ion Biberi și Adrian Marino, autorul pune în relație fapte de biografie eliadescă (perioada de ucenicie, în special) cu beletristica sa, detectând semnificații care se bazează pe teoria „camuflării sacrului în profan”. O a doua parte a studiului, Mircea Eliade. Poetica fantasticului și morfologia romanului existențial (1997), ca și Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade (2001) vor relua aproape integral problematica fantasticului, extinzând-o la romanele „existențialiste”, expresii ale unui
GLODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]
-
nuvelelor acestuia: moartea unui țăran primește conotații tragice, simbolice - „cel mai slab dintre toți” e strivit de „matahala” formată din ceilalți. După rotire, o poveste despre singurătate și uitare, permite trimiterea la teoria lui Mircea Eliade despre camuflarea sacrului în profan: o mănăstire e transformată în crescătorie de pui și păzitoarea ei, Dida, petrece o după-amiază ciudată sub cupola pe pereții căreia foșnesc ușor sfinții pictați. De veghe în coridor, de dimensiunile unei nuvele, surprinde incompatibilitatea a două tipuri de gândire
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
eroticul pe un ton când grav, când libertin, ca în Cobilița cu furnici și alte proceduri (1999). Filtrând un vag univers sorescian, cu versuri „populare” despre armată ori cu imagini rurale atipice, poetul se metamorfozează frapant. De la religios trece la profan, în secvențe îndrăznețe, nu o dată licențioase cu program. Critica îi va găsi și alt etalon: Arthur Rimbaud, pentru Lungul poem haiku de o mie de strofe (2000), un exercițiu stilistic insolit. SCRIERI: Mereu secunda, mereu și Dumnezeu, Târgu Jiu, 1995
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
1. E unul dintre cele mai sugestive pasaje din Întreaga proză fantastică, pentru că reunește câteva dintre premisele și tehnicile majore ale elaborării ei: existența fantasticului (a „puterilor miraculoase”) ca „instrument de cunoaștere”, necesitatea, dificultatea și exemplaritatea inițierii, camuflarea sacrului În profan (până la contopire) și aluzivul dans dialectic al hierofaniilor pe care le Întâmpină sau le pregătesc personajele care o populează. Privită cu ingenuitate (câteodată intolerabilă pentru un examen serios), puntea plurală dintre opera științifică și literatura fantastică pare puțin populată de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
generic) și moarte sunt tratatele lui Vasumitra, Bhavya și Vinștadeva despre „ciclul formării schismelor”, traduse de André Bareau 1. Pentru ultimele câteva pagini din SDH, În astfel de texte problema e de a ști dacă mai există un contact Între profan (p•thagjana) și regiunea imaterială (³rupadhatu) pe care o Întâlnește la capătul realizării experienței sale. Potrivit tezelor budiștilor Sarv³stiv³dini, un arhat Întâlnește acest recul (parih³ñi) (p. 179). Budiștii Mah³giriya afirmă exact contrariul (p. 187). Cea de-a 19-a teză
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
motive, structuri. Scenariul nunții este interpretat pertinent, etosul și funcția lui modelatoare prezentate cu acuratețe, iar logosul specific supus unei lecturi moderne, care atestă și cunoașterea unor discipline înrudite, cum sunt sociologia, semiotica, psihologia. Cu volumul Dincoace de sacru, dincolo de profan (1994) Ș. se afirmă și mai pronunțat ca teoretician preocupat de definirea deschiderilor metodologice în cercetarea culturii populare, opțiunea sa declarată mergând spre perspectivarea antropologică a fenomenului cultural. Esențiale sunt, în această privință, „viziunea integratoare asupra fenomenelor, care pleacă de la
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
populi gloriam, se creionează câteva microportrete ale unor prețuitori ai folclorului: V. Alecsandri, Lucian Blaga, Perpessicius, Artur Gorovei. SCRIERI: Poezia populară de nuntă, București, 1985; ed. (Nunta în Transilvania (în contextul ceremonialului nupțial românesc), București, 2000; Dincoace de sacru, dincolo de profan, Târgu Mureș, 1994; „Pururea întineritor”, izvorul, București, 2001. Ediții: Ioan Slavici, Opere, I, pref. D. Vatamaniuc, București, 1967 (în colaborare cu Dumitru Pop și Octavian Șchiau). Antologii: Cântecul de cătănie, I-II, Cluj-Napoca, 1997-2002 (în colaborare). Repere bibliografice: Ion Cuceu
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
Bot, „Poezia populară de nuntă”, AAF, 1987; Paul H. Stahl, „Poezia populară de nuntă”, „Études et documents balkaniques et méditerrannéens” (Paris), 1989, 14; Joel P. Marrant, „Poezia populară de nuntă”, SUB, Philologia, 1991, 2; Iordan Datcu, „Dincoace de sacru, dincolo de profan”, ALA, 1994, 247; Mircea Muthu, Studii de folclor, TR, 1995, 8; Alexandru Dobre, „Dincoace de sacru, dincolo de profan”, REF, 1995, 2; Lionel Roșca, Dinamica fenomenului folcloric, APF, 1996, 4; Casandra Cristea, „Dincoace de sacru, dincolo de profan”, ECH, 1997, 7-9; Datcu
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
et méditerrannéens” (Paris), 1989, 14; Joel P. Marrant, „Poezia populară de nuntă”, SUB, Philologia, 1991, 2; Iordan Datcu, „Dincoace de sacru, dincolo de profan”, ALA, 1994, 247; Mircea Muthu, Studii de folclor, TR, 1995, 8; Alexandru Dobre, „Dincoace de sacru, dincolo de profan”, REF, 1995, 2; Lionel Roșca, Dinamica fenomenului folcloric, APF, 1996, 4; Casandra Cristea, „Dincoace de sacru, dincolo de profan”, ECH, 1997, 7-9; Datcu, Dicț. etnolog., II, 240-241; Ruxandra Ivăncescu, O lume într-un ritual, VTRA, 2001, 9-10. I. D.
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]