6,922 matches
-
a transforma în poezie chiar și un formular polițist de evidență a populației: Numele și prenumele? / Eu. // Anul de naștere? / Cel mai tânăr an: / Când se iubeau / părinții mei. // Originea? / Ar și samăn / Dealul acel din preajma codrilor. / Știu toate doinele. // Profesiunea? / Îmi iubesc plaiul. // Părinții? / Am numai mamă. // Numele mamei? / Mama. // Ocupația ei? Așteaptă. // Ai fost supus / judecății vreodată? / Am stat niște ani închis: / în sine. // Rubedenii peste hotare ai? / Da. Pe tata. Îngropat / în pământ străin. Anul 1945. («Formular» VRF
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
discret a publicat și el o carte de publicistica, Revoluția în oglindă, care se citește cu mare interes, atât pentru valoarea ei documentara, cât și pentru frumusețea literară sobra a fiecărui text din sumar, inclusiv a celor cu valoarea unor profesiuni de credință. Tocmai pentru că își supraveghează scrisul și nu cultiva exaltarea, Stelian Turlea este extrem de convingător în rarele cazuri când devine patetic. Un articol publicat inițial în Lumea, din 28 decembrie l989, înregistrează trăirea intensă pe care i-a provocat
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
Pavel Șușară PuȚine cuvinte au făcut, în vremea comunismului, o carieră comparabilă, prin dimensiunea conținutului negativ, cu aceea a adjectivului amator. Toate profesiunile artistice, de la cele spectaculare și pînă la acelea care presupuneau un consum în intimitate, au fost invadate grosolan de substanță acestui calificatic ce devenise un imperativ politic și un sinonim garantat al eșecului. Actorul amator, poetul amator, pictorul amator, sculptorul
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
părea simplă, oricît de pasionanta, poveste. Am asistat, cu cîțiva ani în urmă, la un seminar de istorie medievală la Facultatea de Istorie din București. Mergeam din pură curiozitate, dornică să observ felul în care gîndesc oameni dintr-o altă profesiune decît a mea, si totusi conexa. Concluzia mea a fost ca, și îi cunosc bine limitele și coeficientul de arbitrar, pentru colegii de la Istorie, teoria Școlii de la Anale e socotita mai curînd depășită. Ceea ce s-a și confirmat, într-o
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
eu pentru tine?". Într-atît predomina existențialul ațițat prim emoție, încît scrisul pare a se clasa în afara literaturii: "Există în scrisorile mele măcar un singur rînd de literatură? Totul e altceva, Georgetta, atît de nou și de bun și de afară de profesiunea mea de jongleur al etichetelor!". Sau: "Știi? Nu fac literatura. Zău. Dimpotrivă. Eu am încercat să scriu ceva; să fac un nou început și un sfîrșit, ca foile de tartina, pentru un text vechi de român în manuscris. A fost
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
tatăl său), am avut o admirare-premonitiune. Nu este loc pentru a comenta ce spunea el într-un "work-shop": "Aspecte definitorii ale ritmului în jazz" (Tendința de erudiție a organizatorilor). Tonul colocvial nu ascundea însă o infinită modestie față de provocările unei profesiuni severe, asumate cu inteligență analitică și efort ambițios. În coerentă continuitate, concertul lui a fost o continuă surpriză a ipostazelor în care jazz-ul aliază în solistica (pianist de anvergură) inspirația clipei, liber romantică sau nu, cu preciziunea pilonilor constitutivi
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
o noapte” (O noapte). Merită, deși cele cu Lucica sunt, după cum se vede, nopți scumpe, letale, petrecute cu o mantis religiosa. Altminteri, nu-i de mirare că Lucica ar mai trage, oricît de amazoană, și cîte un chef amoros, întrucît profesiunea ei radicală e dragostea de viață și de toate ale ei: „Nu-i vina mea dacă trăiesc/ Și-mi place viața cum ar fi ea.” etc. (Iubesc viața). E mîndră peste măsură, mereu cu teama că-i pătează cineva blazonul
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
opera mea. Socot că ardelenismul e un fel de eticism în artă, o lege a artei, cu locul, cu aerul, cu pământul și viitorul ei. Eticismul are un stil - un stil artistic și moral - care colorează o operă”. E o profesiune de credință, precizează Mihai Sin, făcută în 1941. Recitesc cărțile lui Mihai Sin și observ că despre ultimele nu s-a scris aproape nimic. Dar despre cărțile prozatorilor din generația sa? În antologia de proză Arhipelag realizată de Mircea Iorgulescu
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
îi păstrase intacte tabieturile, pe care le folosea ca metodă de expunere a psihanalizei, drept care prelegerile de care am avut parte doi ani nu erau de psihanaliză, ci de credință psihanalitică înfățișată după calapod filosofic. În cursuri, hirotonitulapostat își înfățișa profesiunea de credință, tocmai de aceea prelegerile lui, în ciuda tonului rece al expunerii, cereau dinspre noi o reacție de asumare sau de respingere. În felul acesta Freud, Adler sau Jung nu erau simpli teoreticieni, ci misionarii unei credințe față de care ți
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
semn al destrămării propriei literaturi, fără putința de a reacționa, de a mai lupta, de a se apăra. este irevocabilă. Viu, în sicriul propriei opere Inspirat de Pascal, scriitorul mărturisea, în 24 ian. 1947, în prima însemnare a Jurnalului, o profesiune de credință: „Arta este chipul de a te realiza (de a te face real).” Existența scriitorului „se face” reală într-o scriere cu funcții multiple. De la o situație din ’47, cînd scriitorul avea „pentru întîia dată senzația corpului meu în mijlocul
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
al omului încătușat” face aluzie la un moment distractiv din viața redactorilor amintit de însuși Cornel Regman într-un interviu din 1988. Mărturisea acolo criticul: „Să spun că învățământul ma captivat, aș rosti un neadevăr. Prea începuse a fi grevată profesiunea aceasta de tot soiul de îndatoriri excentrice, precum, în toamna lui 1949, obligația de a preda la orele de română, la clasele mari, biografia lui Stalin, în alternanță cu studiul operei Sofiei Nădejde sau a lui Bacalbașa. Ca asistent la
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
națională asupra acestui pămînt nu este îndeplinită". Ideea pe care o vehiculă constant, în sens naționalist, retrograd era aceea că orașele țării (mai ales in ținuturile intrate sau reintrate în 1918 în trupul țării) erau dominate de elementul alogen, în profesiunile libere, printre studenți și chiar în Consiliile municipale. A dezvoltat această idee și într-o amplă interpelare în Camera Deputaților din 3 martie 1934. Ceea ce arată poetul, acum numai om politic, era adevărat. Dar aceasta se știa încă, în 1919-1920
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
1940) că România a fost înșelată și nedreptățita la încheierea tratatului de pace și semnala deputaților cifre elocvențe (la guvernare era Gh. Tătărescu, conducînd un cabinet P.N.L.) despre ceea ce numea anomalia componenței minoritare în unele orașe și accesul lor în profesiunile libere. Cifrele erau exacte. Dar pentru ameliorarea lor nu erau necesare măsuri pentru dislocarea, expulzarea sau nimicirea minoritarilor. Ceea ce Goga nu a pregetat să o facă. Ideea fixă a sa (că și a cuzistilor și a legionarilor) era că numărul
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
Riva; scriitorul - Michele Tintori; abruțezul, lombardul... etc.) și furnizînd cîte o succintă trimitere la aceasta cînd personajul intră în scenă: "erau acolo: caporalul Nichitenco din Voroșilovgrad, muncitor; infanteristul Sucorucov, colhoznic din cîmpia Vologda de pe Volga; și locotenentul leningrădean Láricev, de profesiune pictor (asta pe vremuri, cînd...)", vol. I p. 257. Cititorii, stînjeniți de încadrări tipologice, întîlnesc mai ales fișe biografice: "din partea opusă tocmai sosea Romualdo, bețivanul satului, după cum îl numise cîndva bunica lui Stefano; și asta din două motive diferite: pentru că
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
resimțit în ultimul timp. Ca atare, este de datoria mea să vă rog a lua în considerare eliberarea - cînd veți crede potrivit Dumneavoastră - din funcția ce o dețin la "România literară", deși trebuie să vă mărturisesc că despărțirea de o profesiune căreia m-am dăruit de peste 45 de ani nu-mi va fi deloc ușoară." Din fericire pentru noi, cererea nu i-a fost îndeplinită. Mizeria despăgubirilor De luni de zile se scrie în presă pro sau contra despăgubirii păgubașilor de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
la capăt încă o vară, încă o iarnă sau măcar să supraviețuim pe cât posibil nevătămați. Poate nu vei fi agresat, obolul ți-l vei plăti împăcat hoțului ce-ți va sfâșia artistic geanta. Mulțumit de a nu aparține uneia din acele profesiuni ai căror practicanți primesc cuțite în gât și splină la ieșirea din casă ori gloanțe în tot trupul, la venire. Cruțat, sosești la domiciliu și ca să te relaxezi deschizi televizorul: când posturile naționale ți se vor părea prea coafate, vei
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
al Biroului PNȚ dar, după asasinarea lui Virgil Madgearu, i-a propus lui Hudiță să-i ia locul în demnitatea de secretar general al partidului, el - motivînd cu situația sa în învățămînt - neacceptînd decît funcția de secretar general adjunct. Ca profesiune, Hudiță era istoric. Concurase, prin 1933-1934, la Iași, pentru postul de profesor universitar de istorie, împreună ca Andrei Oțetea. Firește că, finalmente, a cîștigat catedra Oțetea. Dar Hudiță a considerat că această adjudecare a fost ilegală și că Oțetea a
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
rând cuvântul poetului. Timp de 25 de ani am fost consecvenți acestui principiu în spectacolele de poezie pe care le-am făcut cu Eminescu, Sorescu, Ioan Alexandru, Nichita Stănescu, Ana Blandiana. Considerăm că respectul sacru pentru cuvântul poetic este o profesiune de credință. Petra Vlah: Ați simțit presiunea predecesorilor de a continua valoric opera lor? O.I. Moldovan: A fost o responsabilitate. Am fost onorați să continuăm fenomenul teatrului românesc și să rămânem în limitele onestității și competitivității cu care ne-au
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
bagajul său făcut în pripă. Drum de întoarcere nu există. Și, totuși, unii ezită, stau pe gînduri, fiindu-le greu să discearnă adevărul de minciună. Sîngele apă nu se face! Este un aforism binevenit, amestecîndu-se printre bagajele unui hidrolog de profesiune... revoluționar. Dar, cîteodată, e vorba doar de "apă de ploaie". Plouă, în plină secetă distrugătoare, cu nimicuri și vorbe fără acoperire.
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
Oprea și Sorana Coroamă-Stanca, ediția critică reprezintă un exemplu din multe puncte de vedere. Mai întîi, lucrul în echipă, esențial într-o asemenea împrejurare; e cu totul remarcabil să vezi lucrînd împreună oameni de specialități diferite, unindu-i aceeași pasiune/ profesiune/ țintă, împlinite acum în chip excepțional: lucru rar, astăzi, cînd edițiile critice, altădată în grija aproape exclusivă a Editurii Minerva, au fost stopate din eternizata lipsă de fonduri. Apoi e de punctat acuratețea ediției, de la textul propriu-zis, la aparatul critic
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
Pratique des Hautes Etudes). Nu doar am stat de vorbă și l-am ascultat apoi, în cadrul seminarului organizat de Adriana Babeți și Mircea Mihăieș, dar am putut să fac o emisiune cu el, în studiourile PRO-tv de la Arad. în premieră, Profesiunea mea, cultura din 16 iunie a fost înregistrată în afara studioului propriu de la fostul Teatru Giulești. Numele lui Konrád György nu este necunoscut la noi. Editura Univers i-a tipărit în 1998 romanul Vizitatorul, tradus de Paul Drumaru și prefațat de
Konrád György și antipolitica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16993_a_18318]
-
într-un timp și cadru universitar, teologul de azi, cu o teză doctorală în 1971 în Italia), părintele Cezar Vasiliu vede slujirea în Biserică dinMontréal ca pe o misiune de împlinire a chemării umaniște. Ea rămâne de permanență, așa cum sunt profesiunile derivate din medicină. Un survol privind pregătirea teologală a autorului evidențiază o preocupare aparte a lui pentru Istoria Bisericească Universală. Ea s-a confirmat în timp, prin cărți, conferințe și studii, publicate în România, USA, Canada, Anglia, Italia. Primul studiu
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
acest peisaj e evocat, nostalgic, cu culoare și căldură participativă. Liceul l-a urmat tot la o școală din cartier (la "Ion Neculce") și, apoi, s-a îndreptat, decis, spre medicină. Învățatul în medicină (ca și, de altfel, în alte profesiuni intelectuale) are un început. Dar n-are, firește, sfîrșit. Sînt evocate, pe îndelete, stagiile de externat și internat ale unui tînăr medic pe acea vreme, stadii esențiale pentru devenirea unui medic cu serioasă formație. Destinul a vrut ca dl prof.
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
ca o femeie care face risipă de parfum și de bijuterii. La prima vedere obiectul-carte lasă o impresie de nesățioasă vanitate. Dar poezia? "Scriu cu litere kilometrice cu versuri kilometrice cu sentimente și idei kilometrice" - iată o mărturisire, o posibilă profesiune de credință. Un poet al cantității, al multului, terorizat de teama de a nu fi spus niciodată destul. Poezia lui Nicolae Țone se înscrie pe linia dicteului suprarealist debordant pe care adesea dorința de a epata îl trădează făcîndu-l să
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
a creat o tradiție în acest fel, o datorie morală pe care artiștii au înțeles să o respecte pentru că, în fond, fiecare trăise fascinația ascultătorului obișnuit și, de ce nu, teatrul la microfon fusese microbul care-i contaminase să aleagă această profesiune. Ce mister extraordinar se năștea în liniștea și intimitatea serilor și nopților cînd personaje importante ale dramaturgiei erau aduse în casa fiecăruia dintre noi de glasuri minunate! După '89 a intervenit, și în acest tip de contact, o schimbare: au
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]