1,903 matches
-
pe mine, pe victorie, încât nu m-ar fi putut opri nimeni. Ții minte, Nik, am avut un succes real când a fost inspecția de grad. În tot cazul, poemele acestui om deveniseră în timp o părticică din mine, una profetică era cumva și un sentiment religios, absurd dar cumplit de necesar. În forul meu intim aveam nevoie ca forța prevestitoare să-mi spună dinainte ce e bine și rău, devenisem aproape maniacă. Cu timpul, când interesul meu pentru poezia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să părăsească M.A.E. Și "însărcinat" să facă această comunicare a fost regretatul ambasador Vasile Șandru, distins diplomat, a cărui dispariție prematură a constituit o grea pierdere pentru diplomația românească. În acel moment, ambasadorul Vasile Șandru a spus ceva profetic: "sunt convins, dragă Ciubotaru, că peste câțiva ani vom lucra din nou împreună în diplomația românească". Și, într-adevăr, după circa 8 ani de activitate la Curtea Superioară de Control Financiar, la 1 ianuarie 1990, deci după Revoluția românească, s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
o vast... comparație istoric..., oarecum anistoric... în opinia mea, enormă schimbare), fiindu-i așadar mai favorabil... înainte de aderarea la UE. Capitalismul s...lbatic al „tranziției”, dezinteresat de costurile sociale și umane ale aplic...rii principiului s...u motor - sesizat aproape profetic de Marx: creșterea ratei de acumulare a capitalului, nu doar creșterea capitalului! -, a permis est-europenilor o creștere economic... destul de susținut..., în care dumpingul social, nu doar forță de munc... ieftin..., a jucat un rol însemnat. Asemenea practici capitaliste sunt prohibite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
numelui Iscariot trimite la așezarea omonimă, atunci el este singurul negalilean dintre cei doisprezece apostoli; singurul aflat „de partea Ierusalimului”, crescut într-un mediu religios și cultural pe care-l putem intui mai rațional și mai formalist, departe de frenezia profetică și de „misticismul” galilean. S-au făcut nenumărate supoziții în legătură cu decizia sa. Dar nici aici nu se poate aduce un răspuns ferm și unilateral. Personal nu cred că un motiv unic i-ar fi putut determina gestul. Ioan trivializează punându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sine stătătoare decât în secolul I d.Hr. Într-adevăr, Apocalipsa lui Ioan este primul text cu acest titlu, iar în urma ei vor fi numite astfel toate scrierile genului, chiar dacă multe dintre ele îi sunt anterioare. Germenii trebuie căutați în fenomenul profetic 89. Curentul apocaliptic apare după încetarea profețiilor, adică după stabilirea canonului Scripturii iudaice de către Ezdra (la întoarcerea din exilul babilonian, în 538 î.Hr.; ultimii trei profeți, contemporani cu Ezdra, au fost Agheu, Zaharia și așa-numitul Malachia 90). Între cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adică după stabilirea canonului Scripturii iudaice de către Ezdra (la întoarcerea din exilul babilonian, în 538 î.Hr.; ultimii trei profeți, contemporani cu Ezdra, au fost Agheu, Zaharia și așa-numitul Malachia 90). Între cele două experiențe există diferențe și similitudini. Experiența profetică se produce adesea, dar nu mereu în condiții de „luciditate” psihică. Profetul nu dobândește o cunoaștere specială a divinității; profeția constă într-un tip de cunoaștere punctuală, legată de anumite evenimente istorice sau trimițând la acestea. Ea revalorizează timpul istoric
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
miraculoasă a lui Dumnezeu ar putea elibera in extremis poporul lui Israel. Totuși, nuanțele, deși există, nu-mi par semnificative. Devalorizarea istoriei de acum merge mână în mână cu revalorizarea „timpului de apoi”. În plus, multe „motive” provin din textele profetice: Ziua Domnului, noua creație, viziunile alegorice interpretate de către un înger (Zaharia 9-14; Isaia 65,17; Amos 5,18 etc.). „Strămoașa” genului este, incontestabil, Cartea lui Daniel, din care și Apocalipsa lui Ioan se va înfrupta copios. Cartea lui Daniel a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Moise 15-30). Există și cazuri în care protagonistul se mulțumește să facă o pledoarie fierbinte pentru un alt personaj, văzut ca întrupare a tuturor virtuților umane (de pildă, Iosif în Testamentul celor doisprezece patriarhi). Ultima trăsătură o constituie „competența profetică” a celui care urmează a fi luat la ceruri. El este învestit, în ceasul binecuvântat al morții sau răpirii extatice, cu funcția de revelator al viitorului unui grup sau a întregii omeniri. „Ne aflăm în prezența unui gen literar compozit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din pântecele Mariei reprezintă epicentrul apocrifei. Această viziune (a lui Iosif) este conținută în ampla viziune-cadru a lui Isaia. Înțelegem astfel cum ideologia a structurat textul. A doua parte (cap. 6-11) - de fapt, cea mai veche - provine de la o grupare profetică integrată unei comunități creștine din preajma Antiohiei. Această grupare practica o lectură inspirată a Sfintelor Scripturi, încă neorânduite într-un canon. Membrii săi își considerau viziunile ca fiind tot atât de inspirate precum textele comunității. Treptat, structurile din ce în ce mai închegate ale Bisericii au înăbușit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
idolatrie, magie, vrăjitorie etc. Pe noi însă nu ne interesează aici decât mărturia despre existența unei cărți sfinte care instituie și reglementează viața cultică în Iudeea la începutul secolului al VII-lea î.Hr. Ulterior, este admisă în canon și literatura profetică, atât de importantă în perioada de restriște a exilului babilonian. Ageu, Zaharia și Malachia formează ultima serie (în viziunea rabinică) de profeți inspirați de către Duhul sfințeniei (ruah ha-qodesh). În perioada elenistică, se vorbește despre structura tripartită a Bibliei ebraice: Pentateuhul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Efortul care ni se cere”, precizează Daniélou, „este de a regăsi, dar în raport cu achizițiile științei contemporane, o interpretare capabilă să restituie Vechiului Testament caracterul său de profeție și de figură (typos)”. Prin urmare, dacă vrem să insuflăm viață unei teologii profetice ancorate în Scriptură, recurgerea la Părinți devine obligatorie, întrucât „scrierile Părinților sunt în principal un vast comentariu la Sfânta Scriptură care, de la Hipolit al Romei până la Bernard de Clairvaux, constituie domeniul propriu al gândirii creștine”. Pe lângă metoda exegetică pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am ales calea traducerii curgătoare, limpezi și elegante. Diferențele dintre registrul poetic și cel cronicăresc, dintre tonul sapiențial și diatriba profetică se afișează singure, cu condiția ca traducătorul să respecte expresia de bun-simț a limbii române de azi și să aibă el însuși un minim simț al limbii în care traduce. S.M.: În cărțile consacrate traducerii, Antoine Berman vorbește despre traducerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
exemplu! Acum, însă, îți mai zic încă o dată și ține minte: nu pot nicidecum accepta intervenția și influența Lui directă (fără de care spui tu că nu se poate) în viața mea proprie. Nu cred în miracole, nu cred în vise profetice, nu cred deloc în existența îngerului păzitor, nici măcar în spiritele rătăcitoare ale celor morți nu cred, căci îți zic: de la morți, nu există sol care să aducă vreodată vreun cuvânt! Toate acestea-s numai niște aiureli, niște 176 Rareș Tiron
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
doar în înaltul cerurilor, ci și în inimi, în sufletul nostru purificat. Aici el îmi este mai intim decât îmi sunt eu mie însumi. Totuși, nu se poate să nu se țină cont de diferența fundamentală între religia mistică și profetică. Auzim deseori spunându-se că toate religiile sunt egale pentru că la originea lor este aceeași experiență mistică. Este însă o afirmație care nu își află nici o confirmare empirică. Nu este vorba doar de interpretări diferite ale aceleiași experiențe mistice, ci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
doar de interpretări diferite ale aceleiași experiențe mistice, ci de experiențe diferite, așadar de diferite genuri de religiozitate. De fiecare dată când vorbesc cu persoane de profundă religiozitate indiană, îmi dau seama că religiozitatea mea este profund înrădăcinată în tradiția profetică, precum cea ebraică și musulmană în general. Indiferent că ne referim la Avraam, Moise, David, profeții israeliți sau la Isus, Mesia (Cristos) al creștinilor sau la profetul Mahomed, evidențiem aceeași caracteristică: pentru ei toți nu există nici o unitate între Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
esența religiei în "Islam = supunere, dăruire lui Dumnezeu". Toate acestea trimit la diferența infinită cum adesea se accentua în secolul trecut -, la un totaliter aliter între Dumnezeu și om, între Dumnezeu și lume. Însă nu exclud convergența religiozității mistice și profetice. Diferite experiențe din India și Orientul Apropiat pot fi interpretate în relație unele cu altele, traduse dintr-un context în altul și reformulate verbal. Desigur, toți cei ce au făcut experiențe mistice de uniune în India, în grija unui anumit
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mistică". În India întâlnim contrariul: religiozitatea mistică a Upanishadelor se îmbină mult mai târziu cu cultele ce sunt mai degrabă orientate personal, asemenea celor ale lui Vishnu, Baghavan, Krishna, Rama. Totuși, în religiile indiene, mistica rămâne în centru, în cele profetice la margine. Dimpotrivă, în Biserică misticii sunt totdeauna priviți cu suspiciune și persecutați de Inchiziție, ca de exemplu franceza Marguerite Porète în Franța (arsă pe rug în 1310), germanul Meister Eckhart și spaniolii Ioan al Crucii și Tereza de Avila
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la fel ca și în Islam s-au adus mereu acuze de blasfemie și divinizare a propriei persoane oricui ar fi fost cât de puțin suspectat să identifice pe Dumnezeu cu omul. Cazurile cele mai cunoscute în cadrul celor trei religii profetice au avut ca protagoniști pe: misticul islamic Al-Hallaj spânzurat la Bagdad în 922, și din motive politice; gânditorul mistic Giordano Bruno, ars pe rug de Inchiziție în 1600, și Baruch Spinoza, filozof olandez de origine portugheză, filozof al unității, excomunicat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și interior intimo meo, mai intim decât ceea ce îmi este cel mai intim (Sfântul Augustin). Am fost oare prea teoretic? În orice caz, totul devine mai limpede dacă se pleacă de la practica religioasă. În aceste două forme fundamentale de religiozitate, profetică și mistică, își găsesc de fapt expresie în sensul strict două forme fundamentale de spiritualitate: cea profetică în rugăciune și cea mistică în meditație. Le-am practicat pe ambele. Rugăciune sau meditație? Rugăciunea este într-adevăr un lucru pentru copii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
oare prea teoretic? În orice caz, totul devine mai limpede dacă se pleacă de la practica religioasă. În aceste două forme fundamentale de religiozitate, profetică și mistică, își găsesc de fapt expresie în sensul strict două forme fundamentale de spiritualitate: cea profetică în rugăciune și cea mistică în meditație. Le-am practicat pe ambele. Rugăciune sau meditație? Rugăciunea este într-adevăr un lucru pentru copii. Eu am învățat să mă rog încă de când eram copil în familie cum făceau toți în acele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
adesea precedată de nașterea divinității (teogonia). Sunt cosmogonii conform cărora lumea și omul există datorită mișcării forțelor impersonale. Iar altele, în care mai multe divinități sau doar un unic Dumnezeu creează totul. Pentru majoritatea oamenilor de știință faptul că religiile profetice apelează la intervenția unui Dumnezeu creator pentru explicarea originilor lumii creează dificultăți. Este de înțeles, dat fiind că ambele episoade biblice ale creației din Geneză au fost scrise în jurul anilor 900 și 500 î.C. Nici unul nu ne dă vreo
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
am dat seama relativ târziu, în urma călătoriilor mele în China și a cursurilor ținute împreună cu colega mea chineză și prietenă Julia Ching la Tübingen, în anii '80, că distincția dintre Vest și Est, Orient și Occident este superficială. Pe lângă religiile profetice ce originează în Orientul Apropiat iudaismul, creștinismul și islamismul și a celor mistice de proveniență indiană, îndeosebi hinduismul și budismul, religiile de origine chineză, confucianismul și taoismul, formează un sistem de curente diferite. Prototipul lor nu este nici profetul, nici
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ideal fie pentru individ, fie pentru societate. Dar oricât de aproape este umanismul chinez de iluminismul european și de mine personal, eu nu m-am născut în China și nici în India, ci în Occident, am crescut într-un sistem profetic de curente religioase de origine meridională. Multe lucruri nu se exclud reciproc. Astăzi, în cadrul dialogului interreligios gândim mai mult în termeni de complementaritate decât de contrarietate. Dar este clar de asemenea cum căile religiilor sunt diverse și nu se pot
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
propriul adevăr astfel încât, respectând adevărul altora, este tolerantă în practicarea propriului adevăr, fiind pregătită să trezească și să mobilizeze, împreună cu celelalte, energiile morale ale umanității. Iată speranței mea: tot mai multe persoane vor conștientiza faptul că cele trei mari religii profetice iudaismul, creștinismul și islamul reprezintă un prim sistem religios de mișcări coerente de origine comună semitică în Orientul Apropiat. Credincioșii acestor trei religii profesează aceeași credință în unicul Dumnezeu al lui Avraam, Cel ce a creat și realizat această lume
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în special budismul), și din al treilea, cel chinez, având caracter sapiențial (confucianismul, taoismul): din valorile lor spirituale, profunzimea lor mistică și concepția despre lume și despre om, care se moștenește de secole; tot mai mult, dimpotrivă, aceleași trei religii profetice, atingând moștenirea lor inepuizabilă vor dărui altora experiențele lor spirituale, departe de orice tip de colonialism religios, de orice aroganță triumfalistă și de orice devalorizare și monopolizare spirituală. Nu o lume ideală a religiilor, dar religii care pot trăi în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]