700 matches
-
amplu tristeții apăsătoare, vecină cu jalea doinelor, prin imagini ale „Sionului” pierdut - tablouri ale meleagurilor natale (Odă la Basarabia, Podgoria, Salcâmii sorb), portrete ale celor dragi (tatăl, mama, iubita), episoade ale copilăriei lui „Sârghi al lui Maftei Popa al lui Profir Vasile” (Botez). O completare, în registrul unui lirism direct, fără mască, trimițând uneori la Serghei Esenin, aduc stihurile din Scrisori pentru mine, mai ales Copilărie, Iubire, Capușoanele ș.a. Ultimul ciclu, Brazde însângerate, transpune într-o manieră precumpănitor obiectivă, cu inserții
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
decembrie 1904, sub directoratul lui Dimitrie Nanu. În Întâiul cuvânt publicația își declară scopul de „a scoate la lumină” talentele locale. În consecință, în cele opt pagini din primele două numere vor fi întâlnite pseudonime sau nume mai puțin cunoscute (Profir, Ofelia, Isis - Isidor Budu, Silvia Slăvescu, Maria Arteni, A. Mândru, Dan, Rândunel, Nicu G.), semnând poezioare sau „rime vesele”, traduceri, schițe și impresii. De la numărul următor D. Nanu, constatând puținătatea talentelor locale ce nu reușeau să asigure textele pentru revistă
PALODA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288633_a_289962]
-
pref. Tudor Vianu, București, 1964, 241-242; Sevastos, Amintiri, 142-147; Ion Apetroaie, O ediție I. I. Mironescu, IL, 1969, 7; Ciopraga, Lit. rom., 535-539; Micu, Început, 390-391; Otilia Cazimir, Scrieri despre teatru, Iași, 1978, 42-48; Ilie Dan, I.I. Mironescu, Iași, 1982; Profira Sadoveanu, Centenar I. I. Mironescu, RL, 1983, 24; Mircea Mancaș, Amintiri despre „Viața românească” de altădată, VR, 1994, 7-8; Dicț. scriit. rom., III, 252-254. T.T.
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
1938, 893; Aida Vrioni, Doina Bucur, RVS, 1940, 7-12; M. D. Havriș, Doina Bucur (Florica Eug. Ionescu), „Înmuguriri”, 1940, 9-10; C. D. Fortunescu, Două harfe sfărâmate, R, 1940, 9-12; Călinescu, Ist. lit. (1941), 881; Straje, Dicț. pseud., 104, 351, 578; Profira Sadoveanu, Planeta părăsită, București, 1987, 14-15; [Doina Bucur], ADLTR, I-59. R.Ș.
BUCUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285903_a_287232]
-
Arghezi, Agonia soarelui de C. Argintaru, Creangă de aur de M. Sadoveanu, Mamina de Al. Lascarov- Moldovanu, Regele Richard III de Shakespeare în traducerea lui I. M. Sadoveanu, Poezii de D. G. Nanu, Primele poeme de Tristan Tzara, Mormolocul de Profira Sadoveanu, Arsenic de Sergiu Dan, Pagini din Baudelaire (traduse de Al. Ț. Stamatiad), Machiavelli de C.Antoniade și Din viața drumului de fier, reportaje de George Cărară. Două cronici, la Agatha Bârsescu, Memorii, si la Virgiliu Monda, Testamentul d-rei Brebu
CADRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285987_a_287316]
-
1946, Bărbierul din Sevilla. Nunta lui Figaro, pref. Mihai Mugur, București, 1967 (în colaborare cu Valentin Lipatti); A. P. Cehov, Nuvele, I-II, pref. Vera Călin, București, 1950-1952, Opere, I-IV, București, 1954-1956, Povestiri, București, 1957 (în colaborare cu Valeria și Profira Sadoveanu și Xenia Stroe), Șapte povestiri, București, 1960, Un impresar sub divan, București, 1963 (în colaborare cu Otilia Cazimir, Nicolae Gumă și Xenia Stroe), Opere, I, îngr. și introd. Sorina Bălănescu, București, 1968, Logodnica și alte povestiri, îngr. Sorina Bălănescu
BOLDUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285805_a_287134]
-
CĂRARE, Petru (13.II.1935, Zaim, j. Tighina), poet, prozator și dramaturg. Este fiul Nadejdei și al lui Profir Cărare. A absolvit Școala Centrală Comsomolistă (1956) și Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1969), lucrând apoi ca redactor la revista de satiră și umor „Chipăruș” și la ziarul „Moldova suverană”. A fost o vreme director al Biroului de
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
îmi închipuiam ce fericit aș fi dacă i s-ar întîmpla o primejdie, dacă ar fura-o, de pildă, cineva și eu s-o scap. A doua oară am fost amorezat de o fată tot din școala primară - o chema Profira - care a murit, pe când o "iubeam". Am fost foarte trist și mai ales melancolic. Țin minte că atunci au căpătat pentru mine un înțeles adânc cuvintele unui cântec care circula pe atunci: Obosit de munca zilei Priveam luna și plângeam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bună, bun apetit, praful se potolește, lătrăturile contenesc, sara coboară peste liniștea oamenilor. Crâșma lui Moș Precu, 1904 Cânele a apărut prima dată în Voința națională, nr. 5853 din 21 oct.-3 nov. 1904. În Notele sale publicate în 1954, Profira Sadoveanu mărturisește că târgul de provincie surprins aici este Fălticeniul, iar strada, Ștefan cel Mare. La apariție, schița a stârnit o nouă polemică între H. Sanielevici și G. Ibrăileanu. Primul a acuzat din nou schița de imoralitate. Între Sadoveanu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în care revista împlinea 40 de ani de la apariție. Duiliu Zamfirescu își amintește că, la publicare, redacția i-a cerut lui Sadoveanu să schimbe titlul nuvelei în Iezerul. Prozatorul, care avea pe atunci 25 de ani, a refuzat. Din notele Profirei Sadoveanu aflăm că neica Marin ar fi existat cu adevărat. Păcat boieresc este și cea mai cunoscută și comentată nuvelă din acest volum. În prefața deja menționatei antologii de pomină Istorisiri vechi și nouă, această povestire ilustra „neomenia boierului exploatator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de bejenie, 1907 În pădurea Petrișorului a apărut prima dată în Semănătorul, nr. 17-18 din 20 aprilie 1907. În perioada în care a scris povestirea, Sadoveanu obișnuia să meargă la vânătoare în Valea Râștei, însoțit de setter-ul său, Nero. Profira Sadoveanu spune că Pădurarul era, de fapt, un cunoscut pușcaș de la Dolhasca. „Câteva din cele mai frumoase pagini de natură din întreaga literatură a lui Sadoveanu sunt aici, o nuvelă fină, construită cu o mână de bijutier.“ (N. Manolescu) Folclorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parcă se cernea din cerul singuratic. Vremuri de bejenie, 1907 Fântâna Hazului a apărut mai întâi în Luceafărul, nr. 6 din 15 martie 1907. Se spune că omorul ar fi fost un fapt real, iar descrierea locului seamănă, conform mărturiilor Profirei Sadoveanu, drumului din Ciohoreni, satul în care prozatorul a copilărit. O istorie de demulttc "O istorie de demult" Mergeam departe, spre podgoriile de la Băiceni, pe o vreme frumoasă de toamnă. Soarele nu ardea, aveao lumină lină de aur, și vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uitate. Peste singurătatea și peste melancolia aceea de început de toamnă luneca lin un vultur cu aripile neclintite. O istorie de demult, 1908 O istorie de demult a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 26 din 24 iunie 1907. Profira Sadoveanu crede că este o poveste ascultată chiar la Hanu Ancuței. „În primul Sadoveanu se ascundea - O istorie de demult constituie dovada - un romancier realist, atent la reacția sufletească, la limbaj, capabil să zugrăvească pregnant și lapidar. ș...ț Nuvela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
brațe de schelet; de multe ori am așteptat dintr-acolo, cu fior adânc, cele mai arzătoare ceasuri ale anilor mei de-atunci. O istorie de demult, 1908 Fiorul a apărut prima dată în Viața românească, nr. 10 din octombrie 1907. Profira Sadoveanu notează că o anume Polixenia, „femeie simplă“, ar fi fost modelul real. Codrultc "Codrul" Eu știu de la bunicul Manole multe istorii vechi. Deștepta el din când în când lumea lui, a tinereții, adormită în veșnică liniște - și totdeauna când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dânsa de întâmplare. Ochi de urs, 1938 24 iunie a apărut prima dată în Însemnări ieșene, nr. 4 și 11/1938. 24 iunie 1937 este chiar data reală a unei vânători în bălțile Dunării. Nuvela a fost scrisă la Copou. Profira Sadoveanu își amintește vorbele prozatorului adresate celor care îi admirau această povestire: „Eu n-am nici un merit. Am spus toate așa cum s-a întâmplat și atâta tot“. „Una dintre capodoperele lui cel mai puțin știute, sintezăde descriere și de invenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
loc de casă iaste lângă Vasile ciubotariul... ci iaste împotriva Ciubotării. Și acest zapis s-au făcut... dinainte preutului Ion de la Curălari, și dinainte preotului Roman de la Curălari și... a Radului ciubotariul”. Tot despre această uliță aflăm și din zapisul Profirei și a fiului ei Ștefan Canano condicar de divan, făcut la 9 mai 1772, prin care vând lui Mihai o dugheană în Ciubotărie. Când a dat cu ochii de Baia turcească, fata m-a întrebat cu o curiozitate demnă de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
zâmbet care-i alungară îndată urâtul. Era subțirică, desculță și cu o băsmăluță albastră legată cochet pe cap. ― Ascultă, fetițo, îi zise oprind-o. Ești de aici, de la curte? ― Sunt numai de câteva zile, răspunse fata. M-a adus tușa Profira, a de-i bucătăreasa boierului ăl bătrân, că de mult mă tot chema să viu negreșit, să-i dau ajutor, că tare i-e greu și deloc nu se învoiește cu celelalte fete... ― Și cum te cheamă? ― Marioara! zise ea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e greu și deloc nu se învoiește cu celelalte fete... ― Și cum te cheamă? ― Marioara! zise ea, adăugând după o scurtă pauză: A Irinii lui Vlad Ciungu. Maică-mea, că tăicuțu a murit acu patru ani, e soră cu tușa Profira. ― Ei, bravo, Marioara, făcu tânărul, ocrotitor. Dar pentru că ești fată așa de drăguță, spune-mi, aveți învățător în sat? ― Cum nu, conașule! Avem. Foarte de treabă și tânăr. E chiar de aici, și-i însurat, și-i trăiesc părinții, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aproape de capul satului, înspre Ruginoasa. Îndată ce se depărtară puțin de horă, Petre întrebă: ― Marioara pe unde-o fi, mamă, că n-am zărit-o printre fete? Pe când Smaranda îi spunea că pe Marioara a luat-o la curte mătușă-sa Profira, bucătăreasa, și are o simbrie bună și muncă ușoară, Pantelimon își aduse aminte că, de dragul lui Petrică, a uitat pe Domnica. Din urmă se auzea iar cântecul lăutarilor, semn că hora reîncepuse. Pe lavița de lângă poarta ogrăzii, la sediul postului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
maică-sa, care se arătă foarte bucuroasă de gândurile feciorului. Ea l-a îndemnat destul și, de-ar fi ascultat-o, azi ar fi așezat gata. Smaranda începu a doua zi tocmeala cu mama Marioarei și apoi cu mătușă-sa Profira. Fiindcă se afla în toiul tocmelii când l-a întîlnit Chirilă Păun și i-a spus lui ce-a pătimit de la arendaș, Petre i-a răspuns scrîșnind: ― De, nea Chirilă, eu nu I-aș fi iertat, măcar de m-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu l-a întrebat pe el: ― Stai, cucoane, să te lămuresc eu, că dânșii sunt proști și nu... ― Eu cu oameni necuviincioși și fără obraz nu vorbesc, zise bătrânul Miron, măsurîndu-i cu dispreț, și apoi urmă către ceilalți: Spune tu, Profire, vasăzică... Ascultând spusele încurcate ale celor întrebați, Miron Iuga simțea cum i se urcă tot sângele în obraz. Îndrăzneala lui Trifon îi fierbea creierii, oricât se sforța să se calmeze și oricât își dădea seama că ticălosul înadins caută să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâinile la spate. Acuma zăcea întins, cu mâinile pe piept, pe canapeaua dintre două ferestre. Hainele îi erau mânjite de pământ, iar pe față parcă purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe puțin pământul de pe hainele și figura mortului. Primarul Ion Pravilă, aflat acolo printre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
față parcă purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe puțin pământul de pe hainele și figura mortului. Primarul Ion Pravilă, aflat acolo printre alți oameni, îi zise domol: ― Lasă, muiere, lasă-l să se odihnească așa cum a orânduit Dumnezeu... Voia să spună că până va veni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rosti aspru: ― Care n-aveți treabă aici să faceți bine să ieșiți afară! Nu mai așteptă să vază dacă I-au ascultat, ca și când ar fi fost sigur că așa va fi. Și în curând mortul rămase numai cu Ichim, cu Profira și cu Marioara să-l privegheze. Petre, cu același glas hotărât, cărăbăni pe toți țăranii care mai rătăceau prin casă. Când ajunse în cerdac, se întîlni cu o ceată care nu se îndura să plece cu mâna goală. Se înfurie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
până la Costești. Trimise pe Marioara să ceară un rând de haine, oricât de rupte, de la unchiul ei și să le aducă prin dos, să n-o vadă nimeni, făgăduindu-i o răsplată bună și recunoștință veșnică. Cu hainele veni însăși Profira, să-i ia în schimb pe cele nemțești, ca să nu păgubească dacă cumva contabilul nu s-ar mai întoarce. ― Ei, țațo Profiro, Dumnezeu să-ți răsplătească binele ce mi I-ai făcut, că mi-ai salvat viața! zise lăcrimând și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]