1,461 matches
-
entuziasm pe care și-l condamna retrospectiv despre așa-numitele comandamente ale realismului socialist, profesorul, om de stînga încă din prima tinerețe, începe să devieze. În urma unui mare concurs literar pentru muncitorii cu înclinații literare, afirmă deschis că proza concurenților proletari n-are valoare literară. Cu volumul consacrat lui Liviu Rebreanu, care era o încercare de repunere în circulație a romancierului izbutește să se pună rău cu vigilii literari ai regimului, care-și amintesc de funcțiile lui Rebreanu în timpul regimului Antonescu
Glasul neiertător al Patriei. Anii 50. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8412_a_9737]
-
și alți exponenți ai avangardei, spirite nonconformiste și ostile establismentului burghez, care își reneagă propriile lor credințe artistice spre a și le păstra pe cele politice, acceptînd, însă, fără prea multe regrete, celălalt establisment, cel al ordinii și al dictaturii proletare. O altă categorie, cum este cea reprezentată de Vida Geza (luptător în Spania) sau de Vasile Kazar (proaspăt eliberat de la Auschvitz), îi privește pe oamenii declarați de stînga, pe militanții, apărătorii și promotorii valorilor, e drept, incerte, ale ordinii comuniste
Realismul socialist la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8019_a_9344]
-
1943, față de care vădește o continuitate de substanță. Ambele scrieri exprimă tensiunea unei stări de urgență, reverberînd o criză ce s-a agravat cu mult peste ceea ce reprezenta în timpul ultimului război. Demagogia patriotardă, atît de opusă s-ar părea "internaționalismului proletar", a dus la degradarea conceptelor de patrie și patriotism, la un carnaval al dictaturii ce încerca cu disperare a-și cîștiga popularitatea în acest chip mizerabil: Ceea ce constituie, în schimb, pentru mine o problemă esențială este starea generală a literaturii
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
să mascheze ororile anilor trecuți, cri-mele de pe șantierul Canalului Dunărea-Marea Neagră, spre exemplu. Căpătau palid contur relațiile cu Vestul Europei. Timide dar evidente. Un anume sentiment național, atent controlat de la vârful piramidei conducătoare, încerca a depăși gesticulațiile penibile ale "internaționalismului proletar". Instituirea Festivalului și Concursului Internațional "George Enescu" se înscria pe această direcție. Se acordau satisfacții mărunte, dar semnificative unei pături intelectuale care depășise anii războiului, vicisitudinile perioadelor imediat următoare, o pătură de care regimul totalitar avea nevoie, pe care încerca
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
între lumea franceză și cea germanică? Ce rost are atunci participarea tuturora. Pentru un echilibru european? Dar atunci de ce diferite țări ajută realizarea supremației strivitoare a uneia singure? între ordine și anarhie? Să nu glumim. între țările bogate și cele proletare? între o lume nouă, ea însăși principial dezbinată ce urmează a se răfui cu ea însăși, - după ce va înfrînge vechea lume capitalistă-democrato-burgheză, după cum începe a circula cea mai recentă formulă? Cineva îmi spune că imaginea următoare simbolizează pentru el lupta
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
sau a muncitorilor chinezi și, de ce nu, primăvara arabă. Cum se poate remarca, China nu-i mai oferă fostului maoist și castrist un exemplu de comunism ca pe vremea „revoluției culturale” și nici Europa nu mai are parte de revoluții proletare. Textul se încheie retoric: „Cum să găsim forța de a evada din imageria contemporană și să devenim comuniștii unei lumi noi?” S-ar părea că, Mao, Lenin, Stalin și Kim-Ir Sung nemairăspunzând la apelul tovarășului Badiou, trebuie să ne mulțumim
„Comuniștii lumii noi“ () [Corola-journal/Journalistic/3931_a_5256]
-
furtună de proteste venite atât din rândurile dreptei clasice, cât și din cele ale stângii critice. Vilar s-a apărat și i-a răspuns lui Sartre precizând că T.N.P. - siglă la care ținea atât de mult - „nu înseamnă «Teatru Național Proletar», ci «Teatru Național Popular»”. A fost deseori trădat de confrați, dar niciodată de un public pasionat, care nu la părăsit și l-a înconjurat cu căldura lui. Ca într-o veritabilă premoniție, una dintre primele imagini ale lui Vilar - actor
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
alte ambiții decît cele date de criteriul civilizației. Altminteri, dacă te ridici la treapta ambițiilor culturale vei sfîrși în consternări nedorite: te vei închide într-o copcă din care nu vei ieși decît opt ore pe zi, cît durează prestația proletară, după care te vei întoarce la fatalitatea unor gene pe care nu le poți depăși. Cazul doctorului Neagu Basarab e o ilustrare a destinului de care are parte o conștiință care s-a încăpățînat să lupte cu fatalitatea genelor. Cu
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
din București. Proprietățile familiei din Bilca sînt confiscate și cei patru fii ai lui Brăileanu vor trage după ei reputația malefică a genitorului lor, făcînd închisoare politică în calitate de descendenți. Soția Emilia îi va supraviețui pînă în 1972, trăind pe picior proletar, într-o cămăruță destinată servitorilor, cu fereastra dînd în mansarda WC-ului. Posteritatea lui Brăileanu e ingrată pînă la inexistență, fără ca măcar o monografie să-i fie dedicată. Vorba lui Leon Țopa, ginerele și discipolul sociologului: „Cine mai poate vorbi
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
într-o sursă de bunăstare generală, a erotismului în eroism al clasei muncitoare, obișnuită cu condiția mioritică a bâtei și mulsului. Dacă nu de mult, lupta de clasă solicita punerea în slujba Partidului a funcției reproducătoare pentru a furniza șeptelul proletar necesar creșterii producției, de data aceasta capitalismul sălbatic este cel care conduce la relansarea întrecerii socialiste. Întâlnirea matinală a colectivului, fiecare individ fiind înarmat cu plăsuța și recipientul de colectare cu numele său, la „statua lui Mihai Viteazul”, în tonul
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
e de aur acolo. D-aia s-a și numit „epoca de aur“... Așa-zisul triumf al proletariatului, care a sfârșit ca triumf al lui Ceaușescu, a fost triumful lui Golănescu și o trecere în întuneric. Asta a fost revoluția proletară. Ce s-a petrecut în decembrie ’89 n-a fost o revoluție, ci o restaurație: geniul politic al poporului român a atestat reașezarea în ordinea naturală. Asta s-a întâmplat atunci: o restauratio magna. Fără să ignor jertfele de la Timișoara
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
au concentrat mai mult pe mijloacele de comunicare rapidă (presă, conferințe, spectacole, manifestații "spontane" etc.), dar și pe cărțile agitatorice, de consum imediat, expuse mult mai mult perisabilității. Cifrele încep să crească din nou din 1948, primul an al dictaturii proletare. Nu e deloc întâmplător că în anii 1949-1952 avem un vârf de creștere (149 în anul 1949; 130 în 1950; 207 în 1951 și 122 în 1952). În intervalul 1951-1958 se manifestă o anume stabilizare a producției (o cifră medie
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
sensul "formalist", nerevoluționar al termenului, oricum nu interesa. Ceea ce așeza literatura sovietică într-o poziție favorabilă, exclusivistă, în politica editorială a Cărții Ruse, nu era nicidecum valoarea scriiturii, ci vigoarea propagandistică și agitatorică validată în cele câteva decenii de experiență proletară. Aveai mai multă încredere într-un lucru cu care veneai "de-acasă", așa că propaganda sovietică a decis să rămână aproape exclusiv la editarea literaturii sovietice. 1 Le livre dans la République Populaire Roumaine, București șs.n.ț, 1953. 2 Ibidem
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
referința culturală directă ori discretă, adâncită în straturile poemului; mixarea registrelor (eroic și ironic, înalt și burlesc); și, lucrul cel mai important, plasarea autorului ca personaj emițător și suferind în propriul text. Scena din Ultima patrie este cea a blocului proletar și postrevoluționar, un ghetou galben cu locatari atât de diferiți, dar egal de ciudați și nesimțiți: de la grăsanul al cărui sforăit se aude la mai multe etaje, la "șomerul de la unu", cu nevasta plecată în Spania și o fiică puberă
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
referința culturală directă ori discretă, adâncită în straturile poemului; mixarea registrelor (eroic și ironic, înalt și burlesc); și, lucrul cel mai important, plasarea autorului ca personaj emițător și suferind în propriul text. Scena din Ultima patrie este cea a blocului proletar și postrevoluționar, un ghetou galben cu locatari atât de diferiți, dar egal de ciudați și nesimțiți: de la grăsanul al cărui sforăit se aude la mai multe etaje, la "șomerul de la unu", cu nevasta plecată în Spania și o fiică puberă
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
mai puțin temperamentala Matilda), poetul mizează pe rafinamentul criticului literar, fiind sigur că acesta va gusta expresiile nude și scenele de profil. Infernala comedie, manuscrisul cu sonete incendiare încheiat cu doi ani în urmă, nu poate fi publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia veghează cenzura epocii, ar ieși grav avariată. Îi rămâne lui Emil Brumaru acest spațiu privat serializat și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul și apoi cu geanta tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
mai puțin temperamentala Matilda), poetul mizează pe rafinamentul criticului literar, fiind sigur că acesta va gusta expresiile nude și scenele de profil. Infernala comedie, manuscrisul cu sonete incendiare încheiat cu doi ani în urmă, nu poate fi publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia veghează cenzura epocii, ar ieși grav avariată. Îi rămâne lui Emil Brumaru acest spațiu privat serializat și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul și apoi cu geanta tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
primul, filmul reprezintă o combinație de ștafetă, eventual cu sărituri garduri sau sărituri cu prăjina, atletism, natație, hiking, raliu etc., documentar de pe Discovery Channel, concurs de tipul "Vrei să fii miliardar", 6 din 49, "telefonul fără fir", zis în mediile proletare în care am copilărit și "telefon american" și "nu te supăra frate". Mă tem că va urma și un al treilea episod pentru desăvîrșirea în trilogie a seriei. Sper, însă, să fie un desen animat și să joace și Mickey
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
Amintiri, erori, poveri... Ce Ťfrumoasăť e viața!" Nu o dată e solicitată materia evenimențial-politică drept suport al umorii defetiste: "îmi place grozav de mult aceasta Ťcoincidențăť... diplomatică: în chiar ziua cînd la Moscova se serbează a 63-a aniversare a Revoluției proletare, la Stockholm conducătorul României Socialiste stă la masă cu regele Suediei. (S-a văzut la televizor!)". Pregnantă apare imaginea dictatorului, într-o transparentă impresie datată 1979, pe motivul "împăratului gol": "Mă uitam la Cutare om de stat, un mărunt și
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
interesați de viața muncitorului sau a țăranului, ci de încadrarea ei într-un sistem oficial, cu accent pus pe colectivitate, nu pe individualitate. "Literatura" autohtonă, ca și cea din Uniunea Sovietică, trebuie să sublinieze această logică a totalității, a întregului proletar, fără a se lăsa subminată în vreun fel de individualism, intimism, subiectivism, spirit "mic-burghez". Noutatea povestirilor lui Nicolae Velea era, prin urmare, izbitoare în contextul cenușiu și împovărat de obligații al literaturii anilor '50. Departe de a se conforma viziunii
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
toate părțile. Era vârsta când, citind titlul cărții lui Tudor Arghezi Ce-ai cu mine vântule?, îi intuiam doar mângâindu-i coperțile aurii torsul existențial - și când aflam, cu înțelegere, că Toamna era și anotimpul când mureau tuberculoșii - poeți și proletari - pare-se că în urma acelei sete de viață caracteristică maladiei, curmată de umezeală, frig și întuneric. Dintr-o copilărie ocrotită țin minte descărcarea lemnelor de foc - singura traducere în versuri pe care am încercat-o vreodată a fost aceea din
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
aristocratic total incompatibil cu eticismul găunos-apter al clasei muncitoare. Așa cum sunt, aceste filme conectau la o altă lume invariabil decrepită, cu o dimensiune maladiv-estetizantă și plaisirisme amendabile care erau de mii de ori mai atractive decît heirupista lecție de morală proletară. Această zonă a filmografiei românești, repudiată pe nedrept pentru artificiile ei și un pronunțat caracter estet, livresc, constituia un balon de oxigen, era capabilă să transmită sentimentul unui altceva, a unei alte istorii decît a celei contrafăcute penibil de inginerii
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
dar trebuie să explic mai pe îndelete de ce. Proletcultismul anilor 1948-1950 de la noi nu avea nimic de a face cu proletcultismul inițial moscovit, al anilor 1918-1920, în sensul originar de artă avangardistă, rupând cu orice tradiție, adoptând viziunea și stilul proletar la modul insurgent-anarhic, ignorând orice disciplină și ideologie de partid. Proletcultismul de la noi avea înțelesul remaniat, adaptat, cumințit, de cultură proletară, partinică și patriotică, reprezentând ideologia unei clase care a săvârșit victorioasă revoluția antiburgheză. În stilul proletcultist actualizat intră deci
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
inițial moscovit, al anilor 1918-1920, în sensul originar de artă avangardistă, rupând cu orice tradiție, adoptând viziunea și stilul proletar la modul insurgent-anarhic, ignorând orice disciplină și ideologie de partid. Proletcultismul de la noi avea înțelesul remaniat, adaptat, cumințit, de cultură proletară, partinică și patriotică, reprezentând ideologia unei clase care a săvârșit victorioasă revoluția antiburgheză. În stilul proletcultist actualizat intră deci și lupta de clasă, spiritul revoluționar și caracterul eroic al unei victorii politice. Realismul socialist atenuează unele din schematismele și tezismele
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
săvârșit victorioasă revoluția antiburgheză. În stilul proletcultist actualizat intră deci și lupta de clasă, spiritul revoluționar și caracterul eroic al unei victorii politice. Realismul socialist atenuează unele din schematismele și tezismele rigide, ofensive, agresive, ale proletcultismului inițial, le maschează: exclusivismul proletar se împacă, într-un mod mai tolerant, cu țăranii cooperatori și intelectualii angajați în sfera mai încăpătoare a poporului; lupta de clasă este depășită după cucerirea deplină a puterii. Realismul socialist orientează literatura (și celelalte arte) spre realitățile construcției socialiste
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]