520 matches
-
să discut întregul fenomen al "literaturii aservite" (cum o denumește Eugen Negrici din punctul de vedere exterior al puterii care exercită constrângerea) ca literatură oportunistă (din punctul de vedere al răspunsului politic, moral și estetic al scriitorului). Morala acestei fabule: proletcultism sau realism socialist? Pelicanul sau babița? Nici una, nici alta. Mai bine: literatură oportunistă, pentru că le înglobează pe amândouă, ca variante, sinonime în fond, ale aceleiași supuneri a artei sub dictatură.
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
artei în perioada comunistă? În etape diferite, din 1948 până în 1989, s-au folosit ambii termeni. După 1989, în dezbaterile critice, există cel puțin două opțiuni clare. Sanda Cordoș, într-un articol publicat inițial în "Apostrof", nr. 7-8 din 2001, Proletcultismul n-a existat, reluat la finele ediției a doua a volumului său Literatura între revoluție și reacțiune (2002), după o minuțioasă argumentare, este de părere că, în loc de ceea ce s-a numit impropriu proletcultism, denumind ideologia impusă artelor în perioada 1948-1964
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
inițial în "Apostrof", nr. 7-8 din 2001, Proletcultismul n-a existat, reluat la finele ediției a doua a volumului său Literatura între revoluție și reacțiune (2002), după o minuțioasă argumentare, este de părere că, în loc de ceea ce s-a numit impropriu proletcultism, denumind ideologia impusă artelor în perioada 1948-1964, ar fi mai potrivit termenul de jdanovism, derivat de la numele acolitului lui Stalin, A. A. Jdanov, care a formulat aceste cerințe mai răspicat în 1946, cunoscute și la noi, la vremea lor, și
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
de la numele acolitului lui Stalin, A. A. Jdanov, care a formulat aceste cerințe mai răspicat în 1946, cunoscute și la noi, la vremea lor, și aplicate cu oarecare întârziere. Criticii noștri din anii 1948-1950 au preferat să vehiculeze termenul de proletcultism, în ciuda repudierii lui de către Jdanov sub învinuirea de deviaționism și nesupunere față de partid, până în 1951, când a intervenit o schimbare în fa-voa-rea noțiunii de realism socialist, de sorginte stalinistă. A doua opțiune clară este aceea exprimată de Nicolae Manolescu, într-
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
nesupunere față de partid, până în 1951, când a intervenit o schimbare în fa-voa-rea noțiunii de realism socialist, de sorginte stalinistă. A doua opțiune clară este aceea exprimată de Nicolae Manolescu, într-un răspuns la provocarea Sandei Cordoș: preferă înlocuirea termenului de proletcultism cu acela de realism socialist, mai cuprinzător pentru întregul fenomen politic răsfrânt asupra culturii și, pe deasupra, a fost conceptul oficial al stalinismului și, la noi, al perioadei dejiste (articolul lui N. Manolescu, publicat inițial în "România literară" din 1 august
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
perioadei dejiste (articolul lui N. Manolescu, publicat inițial în "România literară" din 1 august 2001, este reluat în volumul Inutile silogisme de morală practică, Ed. Albatros, 2003). Sanda Cordoș propune termenul de jdanovism numai pentru ceea ce suntem tentați să numim proletcultism, adică perioada 1948-1964, obsedantul deceniu extins, după cum l-a numit Marin Preda. Are dreptate, numai că termenul e prea special, având defectul de a isca nedumeriri pentru necunoscători. El poate fi vehiculat între specialiștii primei perioade a comunismului românesc, dar
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
din 1948 până în 1989. Termenul de realism socialist este preferabil, din motivele pe care le-am spus. Cu asta discuția ar părea încheiată, dacă n-am ști câte bătălii politice și (fals) culturale s-au dat în jurul celor doi termeni, proletcultism și realism socialist, atât la Moscova, cât și la București. Întregul documentar, pentru Moscova, a fost reconstituit de Michel Aucouturier în volumul Realismul socialist, tradus în română în 2001 la Editura Dacia (din păcate, traducătoarea din franceză, neștiind rusă, nu
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
subiectului e imensă, dar ea are la noi buni cunoscători. Alături de Sanda Cordoș, s-au ocupat de această perioadă Ana Selejan (într-o serie de șase volume, acum reeditate la "Cartea românească"), iar anterior M. Nițescu, în volumul Sub zodia proletcultismului (ed. Humanitas, 1995). În volumul Literatura în totalitarism, 1949-1951. Întemeietori și capodopere, ediția din 2007, Ana Selejan adaugă trei texte teoretice, privitoare tocmai la cele două noțiuni în discuție. Există și numeroase alte contribuții, chiar foarte recente, dar vreau să
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
din 2007, Ana Selejan adaugă trei texte teoretice, privitoare tocmai la cele două noțiuni în discuție. Există și numeroase alte contribuții, chiar foarte recente, dar vreau să semnalez cel mai lămuritor rezumat al întregii problematici: articolele lui Dumitru Micu despre proletcultism și realism socialist din Dicționarul general al literaturii române, coordonat de Eugen Simion, volumul V, literele P-R, Ed. Univers enciclopedic, 2006. Pentru a-mi contura un punct de vedere am folosit toate aceste surse și numeroasele altele (criticii anilor
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
ca un substitut al caracterului de clasă, un criteriu prea tezist ideologic. După al doilea război, dictatura stalinistă se manifestă mai sever, prin intermediul lui Andrei Jdanov, membru în Biroul Politic al PCUS. El pronunțase, la Con-gre--sul scriitorilor din 1934, condamnarea proletcultismului pentru spiritul său anarhic, nepartinic și formalist. Revine în 1946 cu o critică devastatoare a revistelor "Steaua" și "Leningrad", având drept urmare imediată excluderea din Uniunea Scriitorilor a Annei Ahmatova și a lui Mihail Zoșcenko, pentru literatura lor considerată "antisovietică", prin
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
socialismul, sovietismul, poporul, spiritul revoluționar de construcție a unei lumi noi, "caracterul grandios al proiectului comunist" (p. 87), respectând criteriile de inteligibilitate și accesibilitate. Istoria se repetă, în mic, precipitat și cam cu aceleași conflicte, și în perimetrul comunismului românesc. Proletcultismul, altfel înțeles, va fi repetat în intervalul 1948-1950, iar realismul socialist va fi adoptat din 1951 cu schematisme, exclusivisme, meandre și fluctuații. În fond, realismul socialist e un proletcultism cosmetizat de circumstanță, însă nu esențialmente schimbat. Ce mi-i proletcultismul
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
precipitat și cam cu aceleași conflicte, și în perimetrul comunismului românesc. Proletcultismul, altfel înțeles, va fi repetat în intervalul 1948-1950, iar realismul socialist va fi adoptat din 1951 cu schematisme, exclusivisme, meandre și fluctuații. În fond, realismul socialist e un proletcultism cosmetizat de circumstanță, însă nu esențialmente schimbat. Ce mi-i proletcultismul îmbogățit, ce mi-i realismul socialist. Disocierea e un moft, un lux al comparației inteligente de salon între două prostii. O futilitate în care și eu mă complac.
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
Proletcultismul, altfel înțeles, va fi repetat în intervalul 1948-1950, iar realismul socialist va fi adoptat din 1951 cu schematisme, exclusivisme, meandre și fluctuații. În fond, realismul socialist e un proletcultism cosmetizat de circumstanță, însă nu esențialmente schimbat. Ce mi-i proletcultismul îmbogățit, ce mi-i realismul socialist. Disocierea e un moft, un lux al comparației inteligente de salon între două prostii. O futilitate în care și eu mă complac.
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
dă consistență prozastică. La rigoare, avem nevoie - se spune - pentru export, de un roman recuperator. Ei bine, Dan Lungu potrivește cu pretinsă inocență parabolică fragmentul citat anterior. Mă îndoiesc sincer de existența unui comunism cu față umană sau a unui proletcultism cel puțin lizibil. Personajul-narator al romanului Sînt o babă comunistă! își conține, însă, în codul genetic textual, doza suficientă de umanitate. Și, independent de opțiunea sa politică, "baba" din paginile cărții e - exclusiv datorită lui Dan Lungu - o "babă de
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
său vital, fără a ține cont de constrângerile unei epoci. De aici vine și drama sa, derivată tocmai din independența de spirit. Ioanide și Moromete sunt personajele tutelare ale începuturilor literaturii noastre postbelice tocmai pentru că reușesc să se situeze deasupra proletcultismului și să nu facă, în prima lor ipostază, cea autentică, nici un compromis de conștiință. Viața lor personală, concentrată semnificativ în intelectualitate, moralitate și eros, se distanțează categoric de viața colectivă. Primul își salvează elanul creator, al doilea își impune intransigența
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
scrie mai departeă Femeia de serviciu a terminat de făcut curățenia și, În aceeași respectuoasă atitudine, părăsește Încăperea, Înclinându-se, și Închizând cu grijă, ca să nu facă nici cel mai mic zgomot, ușa capitonată cu mușama maron, relicvă a unui proletcultism grijuliu. O tăcere grea, apăsătoare se lasă ca o sumbră prevestire. Prin fereastră, redactorul-șef Dezideriu Îl privește pe agentul de circulație dirijând În intersecția rotundă ca un cerc perfect, cu gesturi de păpușă automată. Lenin, impunătorul monument comunist, Încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
știi, cartea pe care nici eu nu o scrisesem era sfâșiată de animalele care le țâșneau din plexul solar, capete de vampir, de dragon sau crocodil. Desenele animate de pe monitoarele TV deveniseră, la rândul lor, fiare care maltratau, pe rugul proletcultismului revigorat, pe Autor și personajele sale. Foile deveneau fum negru, smog-ul dintr-o uzină de idei, din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
între ironie și devotament se rezumă formula complexă a publicisticii lui N. Steinhardt. Surprind, la tot pasul, circumscrierile ferme ale unor fenomene - literare, legislative sau politice - întotdeauna repetabile. Studiile privitoare la colaboratorii guvernului de la Vichy sunt încă utile cercetătorilor întunecatului proletcultism românesc. Tratarea, în altă parte, cu fină psihologie a câtorva personalități controversate amintește de pururi tânăra metodă a lui Plutarh. Definirea în termeni de lașitate istorică a momentelor de recrudescență a poeziei e, iarăși, un nucleu fertil. Complexele de superioritate
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
filiații și prospecțiuni artistice. Fiul unei femei de serviciu și al unui ceferist îi descoperă în adolescență pe Trakl, Rilke, Celan și e puternic marcat de expresionism. Îi place și Labiș, evocat în mai multe rânduri, ca o excepție de la proletcultismul pustiitor; nu mai puțin, Eminescu, la care se întoarce des, inclusiv sub forma dialogului imaginar. Un poem este compus în stilul lui Mircea Dinescu, altele conțin asocieri insolite, frapante, în linia lui Ilarie Voronca. În acest evantai de direcții și
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
emfatic, artă contemporană, se manifesta din ce în ce mai arogant, scopul insidios fiind acela de a dizloca profesionalismul și de a institui, în schimb, ideea că arta nu este o chestiune vocațională și elitistă, ci exclusiv una democratică și opțională. Cum întoarcerea la proletcultismul anilor '50 nu mai era posibilă, din motive obiective, ca să le spunem așa, adică din pricina simplă că revoluțiile obosite pe cîmpul de luptă efectiv își pierd și virulența romantică a ideologiei, fenomenul Cântarea României se regăsește și evoluează mai curînd
Sculptura, de la materie la sens (I)(Maxim Dumitraș la 50 de ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7941_a_9266]
-
obiectivitate, în ultimă instanță pentru ceea ce ar trebui să reprezinte deontologia profesională a unui istoric. Studiile publicate în această perioadă de avânt revoluționar, atunci când nu sunt răfuieli directe cu istoricii perioadei interbelice, se transformă în variante așa-zis științifice ale proletcultismului literar. Rusia este aliatul nostru tradițional, sovieticii sunt eliberatorii (armatei române nu îi este recunoscut nici un rol major în înfăptuirea actului de la 23 august 1944), iar mărețele obiective ale socialismului se cer continuu popularizate. Procesul de rescriere a istoriei în
Istoria lui Big BrOther by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7546_a_8871]
-
în primii ani ai ocupației sovietice, oferta de proză era în general mult mai slabă, poezia era preferabilă în primul rând pentru calitățile sale incantatorii implicite și pentru accesibilitate (prin definiție un gen elitist, poezia va fi văzută în anii proletcultismului, în mod paradoxal, drept genul literar cel mai apt să se adreseze maselor). Mult mai expusă decât proza șabloanelor și rețetarului, poezia proletcultistă se prezintă ca o structură suprasaturată de termeni-valori (soldatul sovietic, ilegalistul erou, raiul comunist, omul nou etc.
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
nu este chiar lipsit de importanță să remarcăm faptul că primele încercări de recucerire a spațiului și limbajului propriu au venit aproape simultan din cele două mari zone ale literaturii, poezia și proza. Astfel, în 1949, în plin avânt al proletcultismului, când critica literară românească era concentrată nu pe cultivarea valorii (oricum, aceasta nu putea fi decât una socială, mobilizatoare), ci pe stimularea cu orice preț a producerii de literatură a timpului prezent, studiul lui Ovid. S. Crohmălniceanu, Critică și criticism
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
s-a întâmplat și în alte situații, ceea ce în 1949 constituia un capăt de acuzare va deveni, e drept că pentru scurt timp și într-o manieră distorsionată, o virtute. În 1951, timp de câteva luni, presă critica la unison proletcultismul, depistând manifestări ale sale în toate ungherele, iar Uniunea Scriitorilor va organiza chiar o plenară în care erau "prelucrate" modalitățile de combatere a manifestărilor proletcultiste. Nu era pentru prima dată când ideologia comunistă punea între paranteze un conținut semantic. În
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
o "documentare profundă", pentru a cunoaște "viața complexă a categoriei celor mai ridicați oameni", pentru a trece de la o "iubire abstractă" a Republicii și Partidului, la una reală etc. Produsă și controlată ideologic, vâlvătaia iscată la începutul anului 1951 în jurul proletcultismului a anihilat practic pentru mult timp acele câteva tentative "formaliste" ale scriitorilor și criticilor, prin ingenioasa integrare (în fapt, dizolvare) a acestora 9. De altfel, la scurt timp, discuția, care promitea să aibă reverberații mult mai ample, s-a stins
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]