604 matches
-
pagină energie polemică, scriitorul devine, în bună măsură, ambasadorul lumii din care a plecat: periferia. Este, după cum afirmă el însuși într-un fragment de jurnal, „o lume fără ecou”. Groapa apărea într-un moment literar aservit academismului aseptic și pompierismului proletcultist, ce propulsa numai numele utile conjuncturii socio-politice; o perspectivă discreționară în valorizare, apelând la un tablou tematic normativ, construit prin conjuncția apriorismului sociologic cu realismul fotografic. Romanul dezvăluia, în schimb, un peisaj sordid, biciuind imaginația senzorială. Până a pătrunde în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
extrem de ambiguu al lui Eugen Uricaru, Rug și flacără, roman care pare a fi scris la comanda partidului, descriind biografia unui revoluționar de la 1848 din Italia. Ei bine, la o primă vedere, textul dezvoltă un discurs patriotic cu vagi accente proletcultiste, În timp ce, În subsidiar, se construiește cu foarte multă subtilitate o teorie despre narațiune În care povestirea devine o evadare care se construiește interior și vine să submineze, dar numai pentru ochiul unui cititor avizat, discursul de la suprafață. Am Îndoieli cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
foarte serios, și Întrebarea avea o bătaie mai lungă - mai mulți dintre profesorii tineri care au ținut cursuri și seminarii s-au oprit cu precădere asupra anilor ’50: asupra totalitarismului crâncen, discreționar, asupra Gulagului, a rezistenței din munți, asupra literaturii proletcultiste și jdanoviste, adică asupra unei traume pe care ei nu au trăit-o decât, eventual, la modul indirect, prin memoria revanșardă a unor interpuși. De ce - se Întrebau ei - ne grăbim să transformăm perioada cu pricina Într-o realitate muzeală sau
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a tinerilor scriitori, iar noțiunea de „tânăr scriitor” devine o noțiune politică. Odată cu noțiunea de „tânăr scriitor” Începe să fie validată și noțiunea de „generație”. Începe să se vorbească de generație În anii ’60, când echipa veche de „tineri scriitori” proletcultiști este Înlocuită de cei din generația ’60. Deci e vorba despre o schimbare de cadre la nivelul organizațiilor scriitorilor. Asta Înseamnă că viața literară trăiește după o logică a schimbărilor din sistemul politic și sociopolitic, la ale cărei șocuri se
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
I-IV, 1949-1950) și Lanțuri (I-IV, 1950-1954) -, cu o structură de frescă socială, sunt cronici ale unor evenimente din România sfârșitului de veac XIX și a începutului de secol XX, perspectiva fiind tributara întru totul ideologiei și rețetelor literare proletcultiste. Deși nu sunt scutite nici ele de interpretări teziste, un anume interes documentar prezintă cărțile de memorialistica și de călătorii: Carte despre oameni, locuri, întâmplări (1961), Carte despre vremuri multe (1963) și Carte despre drumuri lungi (1965). SCRIERI: Din lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
-se monografia E. Lovinescu, scepticul mântuit (1971). La data scrierii monografiei, E. Lovinescu, directorul de conștiință al criticii interbelice, era însă o persona non grata (în unele privințe, din motive extraliterare), fiind supus, în deceniul precedent, unui tir de atacuri proletcultiste. Reluarea în dezbatere a marelui critic, cât și a rolului decisiv pe care l-a jucat programul său estetic după 1919, era, în chiar momentul dificil al „tezelor” ceaușiste de la Neptun, un act afirmat împotriva curentului oficial. Elaborată în tradiția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Despre caracterul contribuției evreilor la literatura română. Va colabora și la ,,Shevet Romania”, „Viața noastră”, „Ultima oră”, ,,Minimum” (Tel Aviv) ș.a. Prima carte a lui L., monografia Poezia lui Marcel Breslașu (1959), îl așază între criticii literari ai primului val proletcultist. Supralicitat apologetic, conceptul poetului-militant este aplicat inadecvat, analiza textului și considerațiile interpretative lipsesc, iar câteva aprecieri pertinente referitoare la ascendența melodică din poezia lui Breslașu sunt minate de un limbaj precar, emfatic și găunos (,,zguduitorul cânt de leagăn” ș.a.). La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287858_a_289187]
-
epoca analizată (1944-1964) subsumându-se categoriei „realismul socialist” -, aici se află una din primele sinteze documentate asupra fenomenului, spulberându-se totodată orice iluzie de a „recupera” această formulă literară. Atitudinea autorului, formulată dintru început, nu lasă loc pentru ambiguități, perioada proletcultistă însemnând „cea mai dramatică și mai nefirească pagină din istoria literaturii noastre”, în care „nu a existat o literatură reală în sensul consacrat al termenului, ca fenomen de cultură, ci doar un simulacru de literatură și viață literară, echivalent cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
chiar dacă forțată printr-o campanie persistentă în instituțiile de învățământ, în numele unei presupuse condiționări a intrării noastre în Uniunea Europeană. E, desigur, o performanță aproape unică în istoria literaturii române, cu un singur precedent: introducerea la fel de rapidă în manuale a scriitorilor proletcultiști, în anii '50. Odată cu apariția noilor programe și manuale alternative din învățământul preuniversitar, postmoderniștii și-au impus un capitol aparte, autoselectându-și liderii care să-i reprezinte în fața elevilor și profesorilor. Argumentul introducerii este, totuși, unul modernist: progresul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
evocă o apartenență și un stil. Ca poet în limba română, P. putea să urmeze în anii ’50 două căi. Prima ar fi fost a poeziei similifolclorice pe care o practicau confrații săi din brigăzile agitatorice, dând tonul în literatura proletcultistă a românilor din Iugoslavia. A doua cale era dialogul cu poezia din România. Modelele din țară erau însă și mai dezamăgitoare în anii 1948-1949, când începea ofensiva versificării lozincard- agitatorice pe care o propuneau, conform comenzii ideologice, Mihai Beniuc, Eugen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
se destramă orice trup / și pasul nu se-nalță din pământ”), sunt convocate inspirat. În studiul monografic Enescu, redus ca dimensiuni, T. comentează convingător viața și opera compozitorului, utilizând o variată gamă de mijloace analitice și de contextualizare. Deși accentele proletcultiste ale vremii nu lipsesc, cercetarea e riguroasă, echilibrată și nu alunecă în encomiastic. O bine aleasă iconografie însoțește textul, prefigurând cealaltă lucrare despre Enescu, editată postum, care vine să rotunjească o tentativă sub anumite aspecte temerară în raport cu linia generală din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
mentalităților contemporane mascat în istoric literar. Studiul consacrat lui Dinicu Golescu portretiza un om care „a încercat să reformeze prin cuvânt structurile lumii în care se născuse”, iar cel preocupat de C. Dobrogeanu-Gherea - primul studiu neinhibat de prejudecăți după exaltarea proletcultistă a criticului de la „Contemporanul” - scotea în evidență programul cuiva care „pornește” de la literatură spre a ajunge la analiză socială și politică (cum va proceda I. însuși). Cartea despre Panait Istrati, Spre alt Istrati (1986), este de fapt o reconstituire biobibliografică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
și folclor”. Tinerii rămași la Universitate continuau să vină la Institut, care își mutase sediul în Bulevardul Republicii nr. 73. În jurul lui Călinescu se crease o insulă a cercetării literare, unde se utiliza un alt limbaj critic, în comparație cu cel oficial, proletcultist, din „obsedantul deceniu”. Cercul colaboratorilor se lărgește an de an, la un moment dat în Institut lucrând personalități de prim rang ale culturii noastre, dar și mulți cercetători la început de drum. Sunt de remarcat D. Panaitescu- Perpessicius, Tudor Vianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
epoca interbelică), pe de altă parte, o scriitură de nuanță avangardistă și simbolistă, dar în primul rând aici se cultivă o serie de producții poetice de tip socialist, proletar, în care mesajul social și simplismul estetic prefigurează cu claritate producțiile proletcultiste. Proza propune alte tipuri de scriitură, oscilând între textul memorialistic sau ficțiunea romantic meditativă și textul de implicație socială (mai exact socialistă), care, din necesități polemice, tinde către un soi de neonaturalism zolist. Începând cu anul al doilea de apariție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287982_a_289311]
-
citi: „Părăsind vechea formulă a volumului antologic, filiala din Cluj a Uniunii Scriitorilor a hotărât editarea unei reviste lunare ale cărei pagini să fie deschise tuturor celor ce au simțit nevoia unei publicații literare în Ardeal.” Orientarea publicației este manifest proletcultistă. Rubrici: „Poezie”, „Proză”, „Critică”, „Cronică”, „Recenzii”, „Probleme și eseuri”, „Revista revistelor”, „Note și comentarii”, „Jurnal de lectură”, „Prezentări”, „Orizont”, „Baricada”, „Carnet sovietic”, „Viața cuvintelor”, „Studii” și, din 1953, „Cronica literară”. Numărul celor care semnează versuri este foarte mare: A. E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285286_a_286615]
-
Z. denunță caustic braconajul documentelor inedite, improvizația, impostura, inconștiența unor „cercetători” care falsifică imaginea autorilor discutați ș.a. Spirit polemic prin excelență, el combate prejudecata modelelor, precum proustianismul Hortensiei Papadat-Bengescu, pe care îl consideră unul inconștient, avant la date, sau clișeele proletcultiste, de felul celor privindu-l pe „trădătorul” Ion Heliade-Rădulescu. Caracterizările sunt întotdeauna sugestive, comparațiile savante, apropierile insolite, bunăoară acelea dintre Mihail Sadoveanu și Mateiu I. Caragiale, cu trimitere la două personaje: Lai Cantacuzin și Pașadia. Având fibră de prozator, Z
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
sociologizantă. Doar tonul se va modifica, pierzându-și din virulență de-a lungul anilor. B. trece în revistă teoriile marxist-leniniste despre artă ca oglindire a realității obiective și ca produs al subiectivității, ca să ajungă la lucrări literare ale unor veleitari proletcultiști, în care unitatea dialectică conținut-formă ar fi înfăptuită; autorul neagă vehement orice realizare de alt tip, considerând-o „reacționară” (modalitățile propuse de G. Lukàcs sunt amendate ca aberații). Volumele următoare, dedicate în special teatrului, înseamnă aplicarea acelorași rigori la fenomenul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285583_a_286912]
-
vedere“ referentul livresc, precum și registrul stilistic ludic, parodic, specifice discursului postmodernist. Tema poetică - alienarea omului contem poran întrun univers „tehnologizat“, în care până și țăranul a pierdut sentimentul comuniunii cu natura - accentuează o viziune polemică în raport cu poezia sămănă toristă și proletcultistă românească. Sub stratul aparenței de joc și pastișă, vădind elibera rea fanteziei de orice constrângeri, se disimulează, însă, un mesaj grav: ideea că progresul științei nu ameliorează condiția umană nu anulează lupta omului cu timpul, cu moartea. Item 2: prezentarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
jocul / arză lar focul. Ultimele două versuri, reproduse din finalul poeziei lui Arghezi, nu sunt marcate prin semnele citării, ceea ce este specific intertextualității. Poezia poate fi „citită“ și cu o altă grilă de semnificații, ca o paro die a liricii proletcultiste care elogia „victoriile socialismului“, electrificarea satelor, mecanizarea agriculturii, „culturalizarea“ țărănimii. Această dimensiune parodică se realizează prin tonalitatea ironică, prin deconstruirea unor clișee ale „limbajului de lemn“. Limbajul poetic cărtărescian se remarcă prin amestecul registrelor stilistice: tenta ostentativ populară a cuvintelor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Marin Preda publică în 1955 primul volum al romanului Moromeții (volumul al doilea va fi publicat în 1967), deturnând marile teme ale lumii țărănești - familia și paternitatea, timpul și istoria, viața și moartea, iubirea, cunoașterea - de la șabloanele interpretărilor și viziunii proletcultiste. Romanul lui Marin Preda continuă tradiția romanului românesc de inspirație rurală (Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu), ilustrând formula realismului obiectiv. Autorul Moromeților aduce însă o viziune nouă asupra existenței satului și a țăranului român. El construiește o monografie a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dacă își alcătuiește producția lirică grijuliu față de propria grilă de pretenții. Referirile la propria-i creație sunt puține și, chiar dacă se îmbracă în haina modestiei, vădesc orgoliul unicității. G. a început cu compoziții conformate docil și poate sincer la tematica proletcultistă. Lenin și „glorioasele tancuri sovietice” sunt motive dezvoltate în imagini de o emoționalitate artificial-convențională. Judecat în circumstanța anilor ‘50, faptul nu e incriminant, chiar dacă, detectat la alți scriitori, îl mână pe criticul de azi la ample tirade demascatoare. Depășindu-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
809-814Ă. Sunt doar câteva mențiuni bibliografice dintr-o serie mai lungă ce probează interesul pentru un critic eminent, a cărui posteritate este - să recunoaștem - concludentă. Am reținut rândurile de un rar dramatism cu privire la destinul lui Vladimir Streinu în epoca dogmatismului proletcultist, cuprinse în Istoria literaturii române de azi pe mâine de Marian Popa (versiune revizuită și augmentată, Editura SemnE, București, 2009Ă: „Prezența postbelică în Revista Fundațiilor, articolele din Dreptatea țărănistă precum și rolul de sprijinitor al poeților generației războiului sunt suficiente pentru
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
fel de centru paradisiac al universului). Formula definitorie pentru prima etapă lirică rămâne aceea enunțată de poetul însuși, „stampe lirice”, în care muntele, turnurile, bruma sunt simboluri ale înaltului și purității glaciale, ale verticalității și solitudinii. După „fractura” (Ilie Constantin) proletcultistă, se revine la registrul contemplativ, solemnitatea rituală a rostirii, tonul elegiac, alături de notația meditativă, alegoria ironică, viziunile grotești. Poezia lui B. își adaugă un registru reflexiv, care se arată dominant, chiar și în incantațiile elegiace. Tema lirică principală este timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
în bună parte confiscat de Siguranță. În 1933, împreună cu Miron Radu Paraschivescu și Ion Vlasiu, expune colaje și desene suprarealiste în localul librăriei Hasefer din București. După al doilea război mondial are o funestă contribuție la nașterea și dominația pseudoculturii proletcultiste. Semnează în revista „Orizont” - una dintre primele care subscriu la noua orientare culturală, favorabilă apariției literaturii socialiste - articole despre Karl Marx și despre „umanismul sovietic și Stalin”, dar și despre sămănătorism și literatura țărănească; îl vede pe Mihai Eminescu ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
Susținător al realismului socialist, el este unul dintre cei care politizează în grad maxim literatura și - cum s-a spus - „literaturizează politicul” (M. Nițescu) prin apropierea sloganului de un limbaj cât mai literar, figurat și parabolizat. Nefast exponent al dogmatismului proletcultist, îl consideră pe Eminescu un tip de intelectual reacționar și nu va ezita să îl declare superior pe D. Th. Neculuță sau să îl elogieze pe Sorin Toma când acesta îl va denigra pe Tudor Arghezi, nici să îl considere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]