302 matches
-
o estetică a poeziei moderne, Între tradiție și modernitate, În labirintul clasicismului românesc, Refăcând drumul istoric al criticii literare românești, Arta criticului, Poetul, Argument final. I-am reproșa monografistului o anumită cantonare în factologie, articularea unui studiu cam stufos și prolix pe alocuri, lipsa unui ax ideatic mai pregnant, abundența citatelor care prin exces își pierd adesea valoarea de argumentație, absența unui portret final sintetic, în temeiul căruia cititorul să înțeleagă mai exact personalitatea criticului analizat, rolul acestuia în dezvoltarea criticii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
se mulțumește să afirme sec: "Poate să ai dreptate, domnule Ispas. Dar eu nu mă pricep la lucrurile astea". Suspensia secvențialității obsedante a tramei reprezintă semnul unei bune execuții. * * * Nebănuite nuclee de teroare epică se pot descoperi în lungul și prolixul roman neterminat al lui C. Stere, În preajma revoluției (1931-1936), tablou al Rusiei surprinse în plin proces al insurecției comuniste, puțin citit, din păcate, astăzi 59. În volumul al patrulea al operei, consacrat exilului siberian, care, alături de volumul al cincilea, conține
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
autobiografic, "întâmpinată de toată critica vremii cu părerea de rău de a-și fi trădat acest caracter și de a se fi scoborât în pamflet de la al șaselea volum înainte" (1995-2002: IV, 377). 60 Autorul a lăsat și niște note prolixe legate de nuvela fantastică, căreia îi atribuie trei modalități de realizare: prima, de atmosferă, îi aparține modelului romantic german (cf. Hoffmann), cea de-a doua, analitică, se leagă de Poe, iar ultima, cu substrat realist, intră sub incidența tiparului lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
autor internațional abia în secolul următor, cînd e (re)descoperit de noua critică. Trebuie, desigur, admis că Moby Dick nu propune deloc o lectură "normală", nicidecum una "ușoară". "Subiectul" romanului poate fi "reconstituit" numai din fragmentele expunerii principale, suficient de prolixe, a naratorului, fragmente "introduse" într-un epic secundar, cum ar veni, al simbolismului copios și al construcției parabolice. Ishamel (vocea narativă) pare, pe de altă parte, destul de suspect (ca individ) el însuși, pentru a prezenta o credibilitate totală în excursul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și ordine compozițională, dar ca expresie a personalității autorului. Lucrarea a fost donată Pinacotecii ieșene, în perioada studiilor sale la München, în anul 1873. Comentariile cunoscute subliniază aspec- tul general de "miniatură mărită", considerând compoziția ca fiind o "narațiune dezvoltată, prolixă, încărcată cu detalii, artistului lipsindu-i tocmai acea putere de esențializare a elemen- telor". (Hatmanu Maria - Catalog C. D. Stahi - Iași 1971, pag. 113) Fără a contrazice astfel de puncte de ve- dere, trebuie ca, privind dincolo de aparențe, să remarcăm
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
necesar ca lucrurile să trăiască și să treacă în memoria celor ce vin din urmă, nu numai prin intermediul cărților care-i îngrădesc pe cei răi și îi edifica pe cei buni pentru că aceasta a fost intenția noastră în darea acestui prolix anunț -, ci și prin intermediul picturilor, si de asemenea acest caz a fost expus într-o pictură ce este arătată în fiecare an în ziua de Sfântă Maria Magdalena, pentru că pictură este o pagină de pe care citesc cei care nu au
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
salon ,iar pe planul structurilor sonore, trecerea de la construcția de fugă la cea de sonată. Procesul durează câteva decenii și presupune adoptarea unui discurs cantabil, o ornamentică foarte elaborată, o expresie a bunei cuviințe mai presus de forță, abandonarea aspectului prolix, stufos. Se cere un nou gen de melodie, un alt fel de textură, simplificarea conținuturilor. În zorii noii epoci, muzica era chemată să ofere cu claritate și adecvare un conținut elegant, grațios și delicat, mai degrabă decât furia furtunoasă a
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
mâini la el. Figurează și cronica lui Al. Piru intitulată De la Bietul Ioanide la Scrinul negru, cu lucide observații față de compoziția celui de al doilea: "Scrinul negru e în paginile lui cele mai bune un roman flaubertian, pierdut în cronica prolixă a unor fapte insuficient generalizate artistic, într-o compoziție de aspect baroc." Certificând Satiricon-ul lui G. Călinescu, Nicolae Balotă constată la romancier lipsa vocației tragicului - cât ne privește considerăm operând mai îndată limitele stilistice ale prozatorului, ceea ce, poate, duce tot
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
Oare ce ar trebui mai mult? Dragonul lui Ion Negoițescu îl duce cu gândul la un autoportret cu mască, Lupul și catedrala lui I. D. Sârbu îi pare scris de un autor ,inteligent, ironic, incisiv, caustic, atent la limbă, dar prolix, prea multe divagații - lectură oricum obositoare." în schimb, în Patapievici (Zborul) îl vede pe copilul minune al exploziei postdecembriste! Am greși însă luând în considerare Jurnalul ca pe unul de lecturi. în pagină, fiecare zi își are șartul ei, la
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
stadiu dominat de o conștiință magică de sorginte electrică etc. Puse dintr-odată pe hîrtie, expresiile acestea nu ne spun mai nimic, și în plus stranietatea lor ne îndeamnă să dăm dreptate acelora care văd în McLuhan un autor alambicat, prolix și pe alocuri ininteligibil. În realitate, opera acestui lucid observator, deși dificilă în literă, e foarte simplă în spiritul ei. Dacă e s-o înfățișăm schematic, ea arată astfel: potrivit lui McLuhan, evoluția omenirii nu se măsoară în epoci istorice și
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
pare încă o valoare clasată. Uitat imediat după moarte, descoperit abia în deceniul patru al secolului XX, el a fost apreciat superlativ în unele istorii ale literaturii române din ultimele decenii, pentru a fi considerat de alți comentatori un autor prolix, "fără sare și piper". De fapt, spre deosebire de alți memorialiști ai epocii, Sion e purtătorul unui tip de artă care induce în eroare, dînd impresia că autorul nu face altceva decît să consemneze, plat, întîmplări trăite de el însuși: vom arăta
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
care omoară un copil, o tînără care face dragoste cu tatăl adoptiv, personaje care fug de ele însele, pe o insulă a uitării și a alinării... Un fel de telenovelă de autor și de artă! Obsesii, vise, coșmaruri, luxuriant, torid, prolix... Ideea leit-motiv e că există un punct în care, aflîndu-te, poți să schimbi întreaga poveste, întreaga viață. În stilul lui, Medem vorbește tot despre "ziua Raței moarte", ziua renașterii posibile și imposibile. Post Scriptum. În altă ordine de idei, semnalăm
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
rătăcitoare nu e un roman, fiindcă statutul Goncourt îngăduie și alte forme literare, nici în faptul că va avea mai puțini cititori ca de obicei. Problema e că această carte nu deschide nici un drum literar nou. Este destul de convențională și prolixă [...] În sfîrșit, alegerea ei este foarte pariziană, chiar parizianistă, o opțiune șic și cu ifose." După cum se știe, în lupta pentru marile premii literare, adevărații cîștigători sînt editorii. Laureatul Goncourt primește un cec simbolic de 10 euro, dar banderola roșie
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
Doctrina substanței după o prealabilă prezentare a surselor filozofiei camilpetresciene: Descartes, Hegel, Bergson, Husserl și Kant sunt predecesorii de care Camil e legat prin tributul de a le fi împrumutat ideile. Pe de altă parte, dacă ne amintim cît de prolix și de confuz e Camil în Doctrina substanței, putem spune că Anton Adămuț a făcut tot ce putea face ca să povestească inteligibil o carte anevoie de străbătut. Din păcate, pe măsură ce înaintează în conținutul Doctrinei substanței, exegetul împrumută ceva din prolixitatea
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
devină complice la crimele statului, descoperisem rușinea complicității în termeni mult mai personali. Intr-un sens, această carte e o reacție la propriul meu cenzor și inchizitor interior. " Eliberarea este atât de explozivă încât duce pe alocuri la înșiruiri aproape prolixe de informații nu numai despre personaje principale ci și despre alții, marginali în raport cu conflictul central - mariajul tensionat, frustrant pentru toți și încheiat prin divorț al părinților autoarei -, dar foarte utili pentru a înțelege bizara involuție a Iranului. Mizând (înainte de a
După moartea părinților by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6536_a_7861]
-
la tribunal - al mîncătorilor de morți, și un imn pe care să-l cînte la diverse reuniuni (banii urmînd să fie vărsați pentru ajutorarea handicapaților lirici)". Îi asigurăm pe cititori că majoritatea paginilor lui D.R. Popescu nu sînt mai puțin prolixe decît aceasta. Fără complexe, critica e atacată frontal. Argumentul este, bineînțeles, presupusa concurență între critic și beletrist, id est invidia neagră a primului, incapabil a produce opere. Ca și cum o graniță trasată de Caliban l-ar împiedica pe critic să fie
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
perceptibil cu aceeași claritate în opera lui Ioan Petru Culianu. Horia-Roman Patapievici găsește modul în care poate da glas lucrurilor spuse și nespuse, recompunând pentru noi, mai transparent poate decât Culianu însuși, imaginea a ceea ce savantul magician a exprimat divers, prolix, complex și complicat, în cadrul unor interpretări aplicate și modelate după contexte variate. Primul capitol: Teoria „ultimului" Categoria „ultimului" se înscrie în viziunea, nuanțat elaborată și ilustrată de Horia-Roman Patapievici, conform căreia există autori pe firul gândirii și experienței cărora apare
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
lui Ioan Fărmuș, premisa centrală, aceea de a urmări figurile cititorului (fie că e vorba de un „lector actualizat”, „implicit” sau „real” cum se teoretizase la început) se pierde pe parcurs într-o serie de filiații discutabile și de distincții prolixe și inutile, vecine cu confuzia. Studiul începe să se descoase la încheieturi din cauza multiplelor inconsecvențe și imprecizii terminologice. Nu e clar, de pildă, dintr-o exprimare generalissimă, precum „În ambele scrieri centrul atenției se mută de pe o dimensiune care atestă
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
decît de idei la care a luat parte trăindu-le, iar nu examinîndu-le conceptual. De aici și succesul lui. Elocvența sa, deși nu e savantă în expresie, e remarcabil de sugestivă. Dacă ar fi fost erudit, sfîrșea prin a fi prolix. Așa însă, e direct și expresiv. Iar expresivitatea lui ține de emoție, și nu de forma pe care o dă emoției. De aceea, indiferent despre ce vorbește, Dan Puric transmite ceva. Ceva se propagă de la tine la el, de aici
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
Sorin Lavric Prolix, specios și greu digerabil, așa arată rezultatul la care ajung cei mai mulți cărturari atunci cînd, scriindu-și cărțile, fac paradă de cunoștințe. Cauza e de căutat într-o disproporție ce le surpă pe dinlăuntru textele. Mai precis, se produce un colaps
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
anticiparea unei plăceri pe care tocmai inițierea în mister făgăduiește a ți-o da. De aici farmecul lui Culianu, și tot de aici senzația că, în ciuda cantității uriașe de informație vehiculată, autorului acestuia îi lipsește alura specioasă a unui stil prolix și plictisitor. În plus, Culianu e un cărturar cu idee, gîndirea jucînd în cazul lui rolul unui principiu de ordine prin care diversitatea enciclopedică a cunoștințelor sînt rînduite într-un cîmp coerent. Iată de ce cărțile lui Culianu sînt scrise cu
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
mai curînd de ideea fixă a damnațiunii (să nu uităm că Infernul discutabil se încheie în chip destul de explicit cu poemul Iov). Spun "idee fixă" pentru că ea nu izvorăște dintr-o reală trăire poetică, ci este rezultatul unui expozeu exterior, prolix, aluvionar, cu inserții naturaliste uneori. Programul, îndeajuns de vizibil și de schematic, sărăcește puterea emoțională a unor versuri luate separat". Despre Marin Sorescu ni se arată: "Demitizarea de care s-a vorbit atîta sau, mai nou, deconstructivismul poetului din Bulzești
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
Este de-a dreptul captivant să urmărești felul în care Marta Petreu proiectează filosofic derapajele de limbaj și de logică ale personajelor caragialiene, urcând, pentru a le pune diagnostice, până la Dialogurile lui Platon populate de sofiști. Aici se încadrează discursurile prolixe ale unor Cațavencu sau Farfuridi, „în care orice afirmație este anulată de aserțiunea imediat următoare”, aici convorbirea dintre vizitator și Feciorul din Căldură mare, „o adevărată capodoperă a anamorfozei logice”, prevestind teatrul absurdului ionescian, aici văicăreala confuză de la tribunal a
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
pe care orice cititor atent al lui Eliade a făcut-o singur: din cele trei chipuri pe care le arată publicului interbelic - eruditul, prozatorul și eseistul - cel mai viu și mai convingător e cel de-al treilea. Eruditul Eliade e prolix, sufocant și plicticos. Îl urmărești cu resemnarea celui care privește un convoi de înmormîntare: savantlîcuri defilînd inerte din nevoia de a satisface exigențele rafinate ale domeniului. În schimb, prozatorul Eliade e scremut și nefiresc: o voință de a scrie frumos
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
luat drept bună o lectură total greșită apărută în Manuscriptum, unde în loc de locuțiunea germană "anvertraut" a apărut "aussertrent" și în loc de "erfordern" a apărut "erfahren".) Dar bag de seamă că, neținând seama de rigorile de spațiu ale revistei, am fost cam prolix. Drept care, încheind îmi îngădui să-i mai mulțumesc o dată domnului Roatiș pentru că e un cititor atent și fidel.
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]