308 matches
-
a următoarelor discipline de învățământ: v Educația muzicală - însușirea cântecului după auz, urmând tehnologia specifică însușirii unui cântec în prenotație; v Limba română - analiza conținutului de idei; explicarea cuvintelor necunoscute; introducerea cuvintelor și expresiilor în enunțuri proprii: bârlog, brânci, vifor, promoroacă, Zăpadă-Împărat, Moșul-Promoroacă etc.; identificarea trăsăturilor omenești atribuite unor animale sau fenomene ale naturii (prefigurând înțelegerea de mai târziu a personificării), formularea de întrebări și răspunsuri pe marginea textului; povestirea unor întâmplări personale, prin analogie cu conținutul de idei al textului
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
nepăsătoare. Făcând întoarsă calea, mergea supusă înaintea babei. Din ce în ce mai mici între întinderile de apă, cele două ființe se confundau sub lucirea înșelătoare a zilei. LINGURARUL Șandramaua se clătina în zmucitura roții care, din cupe, azvârlea șuvoaiele pline de spumă. Cu promoroacă de omètiță, pânzele de păianjen tremurau pe poduri. Pietrele râșneau grăunțe. în teică, hadaragul clămpănea iar, pe crainic, lampa atârnată în cuiul unsuros fumega în pâcla care de abia scotea chipurile din umbră. Pe podul coșului tăifăsuiau o fată ș-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nopții moartă. O dormi, o dormi în pace printre făclii o mie Și în mormânt albastru și-n pânze argintie, În mausoleu-ți mândru, al cerurilor arc, Tu adorat și dulce al nopților monarc! Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă; Văzduhul scânteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
care se desprinde din fiecare strofă. 2. Subliniați expresiile frumoase. 3. Exlicați sensul cuvintelor: undă, navă, minaret, răchitele. Noapte de iarnă George Topârceanu (fragment) Cad din cer mărgăritare Pe orașul adormit(...) .......................................... Iarna!... Iarna tristă-mbracă Streșinile somnoroase, Pune văl de promoroacă Peste pomi și peste case. Scoate-o lume ca din basme În lumini de felinareUmple noaptea de fantasme Neclintite și bizare. Din ogeagul de cărbune Face albă colonadă Și pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă, Iar prin crengile cochete
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
anunța ce avea să urmeze. Am trecut strada la chioșcul de vizavi de unde mi-am cumpărat șapte țigări, norma pentru ziua respectivă fiindcă deja începusem să le raționalizez. Era frig, foarte frig, iar copacii erau îmbrăcați elegant și marțial în promoroacă. Când am ieșit de la chioșc mi-a venit deodată rău și m-am sprijinit de un gard metalic. Eram fără mănuși, așa cum am umblat eu dintotdeauna pe timp de iarnă iar răceala metalului parcă îmi făcuse mai bine. Am stat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care cloceau scoaseră parcă niște țipete ce trădau mulțumirea, iar masculii cocoțați pe ramuri le acompaniară În cor. Pesemne fumul ce se Înălța În vârtejuri Încălzea atât penele păsărilor, cât și ouăle depuse cu nemiluita În cuiburi sure, năpădite de promoroacă. În zorii zilei, cioroii, mari, grași, cu penele strălucitoare, năpădeau curțile oamenilor, umblând nestingheriți printre orătănii: intrau În cotețe și În grajduri, curățind de bălegar copitele cailor, ale vacilor; fâlfâind ușor din aripi se lăsau pe spinările vitelor, coborând apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
e aicea la tine, Și toate din casă mi-s sfinte, - Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citește nainte. E ziuă și ce întuneric... Mai spune s-aducă și lampa - Te uită, zăpada-i cât gardul, Și-a prins promoroacă și clampa. Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi și nainte, Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citește nainte. Negru Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
-Unde ? -Lângă tine; -Plâng... -Plâng... -Taci... -Hai... -Hai : -În infinit... -În infinit: -Cântă... -Vis: -Da... -Nu. -Nu... -Minus: -Minus... -Plus: -Plus... -Armonie. -Armonie... -Când ? -Când... -Poate: -Poate... -Of ! Fereastra e-o poemă de plumb, și de scântei... O zi de promoroacă în cameră pătrunde... Sirenele de muncă vibrează, plângător; Orașul e-un ghețar de fum, de clopoței, Și de fior... -Unde... Unde ?! * Nocturnă Fug rătăcind în noaptea cetății, În turn miezul nopții se bate rar; E ora când cade gândul amar-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
văzut că ningea În continuare. Acoperișurile unei mari părți din Barcelona se zăreau Împestrițate cu alb și stacojiu. În zare se deslușeau turnurile școlii industriale, ca niște ace prin ceața aprinsă de ultimele raze de soare. Geamul era presărat cu promoroacă. Am scris pe sticlă, cu degetul arătător: Mă duc după Bea. Nu veni după mine. Mă Întorc repede. Certitudinea mă asaltase cînd mă trezisem, ca și cînd un necunoscut mi-ar fi șoptit adevărul În vis. Am ajuns pe palier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
țintuindu-l, și cum sufletul blestemat i se risipea Într-un abur negru ce cădea În lacrimi Înghețate peste oglinda fîntînii, În timp ce pleoapele i se zbăteau pînă la moarte și ochii parcă i se prefăceau În țăndări cu scrijelituri de promoroacă. Atunci m-am prăbușit, incapabil să-mi mai susțin privirea măcar o clipă. Întunericul se colora Într-o lumină albă și chipul Beei se Îndepărta Într-un tunel de ceață. Am Închis ochii și am simțit pe față mîinile Beei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vânturi și ploi cu nori negri care îmi întunecau cărările și mă întrebam: mâine pe unde îmi va mai purta pașii Dumnezeu? Prin ce adâncuri sau grele urcușuri? Am dormit prin strâmtori și scorburi, am îndurat frig în dimineți cu promoroacă care îmi învăluia trupul, îmi înroșea fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de noapte jivine care trezesc și azi în mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
douăzeci, care era totuși la îndemînă. . . . Tot în aceeași stagiune a vieței cunoscuse pe Rirni: pe prietena Lina - buna Lina - și pe lunganul, savantul Rim, soțul ei catolic și mai ales iezuit. . . Surâzând în aerul care șfichiuia, surâzând luminos în promoroacă, Mini se uită la casa din față, pe care n-o vedea desigur, și la birjar, care, frecîndu-și labele înmănușate cu colțuni de lână cafenie, privea hodinit la ea ca și cum ar fi văzut străvezind ceva soare prin gerul afurisit... și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
azi echilibrul lor era oarecum instabil. Erau obosiți de un drum parcurs prin glodurile simțirilor ascunse și, șovăielnici, aveau nevoie să-și lase simțirile în voie. Mini așteptă puțin ca să-i lase să se depărteze, apoi ieși. Pica acum din promoroacă un abur ud. In dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul vânătorului ostenit de goană, care duce la culcuș prada. Eliza agățată de brațul lui Doru. târând pantofii strimți, părea prin igrasie o rață de baltă, un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
țigănesc al Căloilor. Florea Cucu zâmbi și oftă iarăși. Mirosul scorțișoarei și aburul cald al vinului Îi făceau nările să freamete deasupra mustății În care se Întăriseră ciucuri mici de gheață. Avea să ajungă curând În sat, să-și scuture promoroaca de pe haine În fața sobei Încinse, să bea scurt o țuiculiță și să pornească apoi În căutarea lui nașu-său, care cu siguranță Îl aștepta fie la primărie, fie În odăița din fund a cârciumii ce aparținuse, nu cu multă vreme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
armatei, fu chemat de Mitsuhide. Sări de pe cal și alergă spre comandantul său. Mitsuhide stătea într-un loc uscat al luncii. Ochii pătrunzători ai generalilor se întoarseră în direcția lui Genemon. Erau acolo Saito Toshimitsu, cu părul său alb ca promoroaca și Mitsuharu, a cărui față tragică semăna acum cu o mască. Împreună cu acești doi oameni, numeroșii membri în armuri ai statului major îl înconjurară pe Mitsuhide ca un zid de protecție. — Gengo, spuse Mitsuhide, în curând se va lumina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vizita unui inspector școlar care-mi aduce ordinul de remobilizare. În ziua următoare eram în drum spre Focșani, la unitatea de care aparțineam. Cum detașamentul nostru era deja constituit, iau în primire un pluton și la 22 februarie, pe o promoroacă geroasă, treceam Nistrul staționând provizoriu la Tiraspol. Am rămas cantonați într-o cazarmă sovietică, sperând să facem Paștele în această localitate, însă un ordin scurt ne pune în mișcare spre Răsărit, în necunoscut. Ne-am deplasat prin Dalnik și Vacarjani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
O lua când la dreapta, când la stânga. Revenea, oscila nehotărât, apropiind sau îndepărtând de el cortina de ninsoare. Un fulg gâdilă nara calului, făcându-l să-și scuture nervos capul. Călărețul se grăbi să îl liniștească, după care își șterse promoroaca de pe obraji și privi din nou prin lunetă. Discul porni iar peste întinsul câmpiei. Reveni. În sfârșit, se opri. Mai bine zis, încremeni. Descoperise omul. Dar și femeia. Fire moi de ninsoare țeseau în jurul perechii o complicitate silențioasă. Fulgii cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Clemanza și gâjâitul lui tanti Mizi, cred că mi-aș lua lumea în cap. Ele două par mult mai tinere decât mine, deși împreună au 194 de ani. Mie însă, celui pierdut în plimbări lungi sub pălăria-i îngreunată de promoroacă, cine s-ar putea lăuda că mi-ar fi văzut vreodată aburul răsuflării? Duminică, 31 decembrie Anul s-a dus. E moină și ger, exact ca atunci când totul a luat sfârșit, iar viitorul meu a devenit un lanț de amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri la nas și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci. Le-am explicat că eu nu văzusem pe peron decât doi muncitori sau boschetari, ce-or fi fost. Piratul, care-și luase iar înfățișarea de Mike Tyson, îmi arse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Frică? Străbătea parcarea luminată, acoperită de un strat subțire de zăpadă încă nu prea tare bătătorită, scârțâind sub tălpi. Se urca în mașină și arunca servieta pe scaunul de alături. Și acum, unde să plece, prin iarnă? Pe parbriz căzuse promoroacă și el punea în funcțiune ștergătoarele în timp ce înăuntru începea să vină aer cald. Nu pot să rămân decât trei ore la dumneavoastră, spunea Alexandra, cel mult patru. Dar când spusese asta? Dragoș îi răspundea glumind ca într-un film de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
glumind ca într-un film de duzină: Ori toată noaptea, ori deloc, Alexandra! Hai s-o lăsăm mai bine pe altă dată. Altă dată când? Mai aveți timp de așteptat? Ștergătoarele încetaseră să scrâșnească poticnindu-se pe sticla acoperită de promoroacă, ci măturau de pe parbriz picuri rari de ploaie. Defilau de-a lungul străzii trunchiurile zgrunțuroase și ude ale salcâmilor. Cobora din mașină și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Drept că-i năluc. Unde s-a mpușcat? Într-o pădure. În care? Pe șoseaua Sucevei, cică, nu departe de asta. Eu sunt de servici. Nu pot lipsi de-aici. Du-te mata, până acolo... Bine. S-a urcat, bătrânul Promoroacă, la volan, și-a pornit într-acolo. A văzut, pe marginea șoselei, un pădurar. A oprit. Pădurarul s-a priceput și a stat pe loc. E-aici, i-a arătat, el, un fel de pârtioară, făcută de doar trei urme
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ți-au prezis,în viață, mulți! Vai de tine și de noi! Și de cei care ți-au pus arma și muniția în mână. Au sosit, mai apoi, alte autoturisme. Cu civili și militari: cu polițai și cu jandarmi. Moș Promoroacă sta, în genuchi, îmbrățișându-și odrasla moartă, și plângea, mocnit, ca un foc în paie ude. Și i se cutremura, trupul, de parcă l apucaseră frigurile. Apoi, cineva l-a îndepărtat, ușor, și s-a pornit ancheta. Tatăl spunea, cui îl
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mi-a mai mărturisit, la telefon, că armele și muniția sustrase le-a ascuns în podul clădirii părăsite, din oraș, unde, cândva, fusese o instituție. Repede l-a căutat! Da. Acolo erau. Cercetările continuă. N-ar mai trebui, zice moș Promoroacă. Dar, el zice, el aude. Asta-i! CAPĂTUL DE FIR Jandarmul, care tocmai ieșise din serviciul de noapte, observă, cum, din geanta, mare, pe care șoferul o aruncase alături cu scaunul său, căzuse ceva. Mașina plecă,în viteză, șoferul, atent
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mi-am revăzut sătucul meu natal Aflat acolo, sus pe deal, Și simt cum dorul mă apasă Când îmi zăresc bătrâna casă. E ger cumplit și viscol bate, Iar crengile-n copaci sunt înghețate. Pe case și-n livezi e promoroacă, In depărtări s-aud bătăi de clopot și de toacă, O jale mare mă apasă Când lacătul deschid la casă. Stau mâhnit, iar gândurile mele Se împletesc cu visurile rele. Mama nu mai este în pridvor, De tatăl meu îmi
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]